Plasmă vaporizare prostatică efecte secundare

Cele mai importante efecte secundare posibile ale prostatectomiei radicale sunt incontinenţa urinară (capacitatea de a controla urina) şi impotenţa (incapacitatea de a avea erecţii). Trebuie reţinut faptul că aceste efecte secundare pot să apară împreună cu alte forme de tratament pentru cancerul de prostată, deşi acestea sunt descrise aici în mai. 8/24/ · Există o serie de efecte secundare, de la febră uşoară până la leziuni pulmonare grave sau suprasarcină cardiovasculară. Din acest motiv, rezultatele studiilor clinice sunt foarte importante, a declarat Bruce Aylward. După ştiinţa medicilor, acest lucru nu pare să cauzeze efecte negative şi se întâmplă doar foarte rar. Ca şi în cazul radioterapiei externe, brahiterapia poate cauza probleme intestinale, urinare şi de erecţie. Prezentarea echidistantă a potențialelor beneficii și daune ale opțiunilor actuale de reducere a riscului de apariție a cancerului de prostată sau de deces de această maladie. Diagnosticul precoce cu ajutorul testului PSA, examenului digital al prostatei și/sau biopsiei.

Tratamentul cancerului de prostată. Supravegherea activă, expectativa vigilentă, tratament chirurgical, HIFU.

Plasmă vaporizare prostatică efecte secundare

Plasmă vaporizare prostatică efecte secundare
Principalele strategii și metode de tratament al cancerului de prostată pot fi descrise în felul următor: Supraveghere activă 1 Nu există nicio îndoială că, pentru mulți bărbați Plasmă vaporizare prostatică efecte secundare mici focare de cancer de prostată cu risc redus de răspândire, tratamentul — și, mai ales, efectuarea imediată a tratamentului — nu prezintă niciun beneficiu. O explicație mai detaliată a principiilor în baza cărora se organizează testele de screening în sfera protecției împotriva afecțiunilor oncologice este prezentată în articolul Beneficiile, limitele și daunele măsurilor disponibile de protecție împotriva cancerului. Evenimente Felicitări Ştiri Conferinţe. În timpul tușeului rectal medicul a detectat un nodul local în țesuturile prostatei.

T1c — înseamnă Plasmă vaporizare prostatică efecte secundare tumoarea a fost detectată la biopsie efectuată în cadrul screeningului cu PSA. Scris de: Oana Antonescu. Pentru bărbații care din start consideră riscurile biopsiei și ale tratamentului ca fiind inacceptabile, efectuarea testului PSA și a examinării rectale digitale a prostatei este neargumentată. Experții de Plasmă vaporizare prostatică efecte secundare American Cancer Society au ajuns la concluzia că bărbaților trebuie să li se propună posibilitatea de a participa la screening cu PSA: Vedeți datele pe site-ul IARC.
La fel de importantă este și o altă concluzie a cercetărilor de până acum: plasma convalescentă nu are efecte secundare, spre deosebire de tratamentele antivirale primite acum de bolnavi.

Până la un „verdict” clar, medicii se bazează pe experiența clinică, iar ea arată până acum că plasma poate reduce lungimea și severitatea simptomelor de COVID Putina lume stie insa ca exista pastile care, desi sunt prescrise de medici, ne pot face foarte mult rau, avand efecte secundare ce pot duce chiar la deces. Iata care sunt acestea: – Inhibitori ai pompei de protoni – multe persoane administreza aceste medicamente pentru a le atenua simptomele refluxului gastro-esofagian.

Vaporizare cu plasma a adenomului prostatic, Prostata marita

Opțiunile de protecție împotriva cancerului de prostată | prostatita.adonisfarm.ro
Mai exact: Care este probabilitatea faptului că rezultatele testelor vor fi fals pozitive, adică vor fi asociate cu necesitatea efectuării unor investigații suplimentare, care vor arăta absența Plasmă vaporizare prostatică efecte secundare De asemenea, nu există suficiente dovezi că utilizarea înainte de efectuarea biopsiei a calculatoarelor de risc cu sau fără determinarea nivelului de PSA libera testelor genetice sau a investigațiilor imagistice suplimentare [de exemplu, ecografia prostatei] influențează într-o măsură semnificativă posibilele beneficii și riscuri ale screeningului cu PSA. Doina Goșa, directorul Centrului de Transfuzie Sanguină București, care face un apel la bolnavii vindecați să doneze pentru a salva vieți.

Dacă testele profilactice, într-adevăr, ar permite depistarea în timp util a unei afecțiuni periculoase, iar tratamentul precoce ar salva Pkasmă pacienților, ar trebui să ne așteptăm ca, concomitent cu creșterea frecvenței de diagnosticare a maladiei și tratarea unui număr Plasmă vaporizare prostatică efecte secundare mare de pacienți, nivelul de mortalitate să se reducă. Slăbitul și controlul greutății. Dacă în cele mai secundarr centre, echipamentele au fost puse deja în funcțiune și există deja donatori, nu același lucru s-a întâmplat la Timișoara, Suceava și Piatra-Neamț. Potrivit experților din partea American Urological Association, datele existente în prezent sugerează cu un grad scăzut de certitudine că efectuarea testului PSA o dată la 2 ani sau Plasmă vaporizare prostatică efecte secundare rar se asociază cu un raport mai bun dintre posibilele beneficii și riscuri, comparativ cu efectuarea anuală a acestui test.

Potrivit datelor obținute în studiul european ERSPC , dacă de bărbați cu vârste cuprinse între 55 și 69 de ani vor face screeningul cu PSA timp de 13 ani, dintre ei vor fi nevoiți cel puțin o dată să facă biopsia prostatei. Ca și alte proceduri chirurgicale, biopsia este asociată cu riscul de complicații. Complicațiile biopsiei, înregistrate în diferite, centre au inclus: Cel mai mare beneficiu de la tratament pot obține bărbații din categoria de risc mediu și înalt, însă, din cauză imposibilității de a prognoza cu certitudine evoluția ulterioară a bolii, bărbații din categoria de risc scăzut tot fac tratament.
Pacienții pot alege, de asemenea, strategia de supraveghere activă. Supravegherea activă presupune că, după diagnosticarea cancerului, pacientul nu face tratament, dar continuă efectuarea regulată a testului PSA și a biopsiei.

Dacă, în cadrul unei investigații ulterioare, apare o suspiciune de progresare a bolii — pacientul face tratament. Îndepărtarea chirurgicală a prostatei, radioterapia și terapia de deprivare androgenică se pot asocia cu următoarele efecte secundare: După cum am arătat anterior, efectuarea testului PSA și a tușeului rectal în scop profilactic pentru diagnosticul precoce al cancerului de prostată poate avea atât consecințe pozitive , cât și negative. În ultimii ani, diverse organizații care se ocupă de analiza datelor științifice disponibile și de lupta împotriva cancerului de prostată au publicat ghiduri pentru specialiști și versiuni adaptate pentru pacienți, în care și-au prezentat viziunea asupra raționalității efectuării investigațiilor profilactice cu scop de protecție împotriva acestei boli.
Pozițiile diferitelor organizații în această sferă coincid. Deși există anumite diferențe de formulare a recomandărilor finale, cele mai importante organizații implicate în lupta cu cancerul de prostată susțin următoarele:

Luând în considerare posibilele efecte negative ale screeningului și subliniind neajunsurile semnificative al informației disponibile, unele grupuri de experți — de exemplu, Canadian Preventive Services Task Force — nu susțin efectuarea testelor preventive cu scop de protecție împotriva cancerului de prostată, indiferent de vârsta bărbatului și riscul personal de apariție a acestei boli.
Din acest motiv, ei consideră că decizia finală cu privire la efectuarea sau refuzul de a face screeningul cu PSA o pot lua doar bărbații înșiși, după analiza minuțioasă a datelor cu privire la beneficii și riscuri. În aprilie , experții de la US Preventive Services Task Force USPSTF — una dintre cele mai mari organizații independente din Statele Unite, care se ocupă de analiza datelor științifice cu scopul determinării raportului dintre beneficiile și daunele diverselor intervenții profilactice — au publicat un raport preliminar în care au menționat următoarele:

Datele științifice existente la moment permit susținerea cu un grad moderat de certitudine a faptului că pentru bărbații cu vârste cuprinse între 55 și 69 de ani [independent de riscul lor personal de dezvoltare a bolii] beneficiile și daunele asociate cu efectuarea screeningului cu PSA se suprapun considerabil. Astfel, fiecare bărbat în parte, pe baza propriilor valori, poate spune care aspecte ale screeningului predomină din perspectiva lui: cele pozitive sau cele negative. Pe de altă parte, bărbații care mai mult sunt interesați să evite posibilele efecte adverse ale screeningului, pot decide să nu participe la acesta.
În privința screeningului cu PSA în rândul bărbaților mai în vârstă de 70 de ani, experții au concluzionat, cu un grad moderat de certitudine că: Experții American Cancer Society, de asemenea, susțin că decizia cu privire la efectuarea sau respingerea screeningului cu PSA o pot lua doar bărbații înșiși.

Ei îi încurajează pe bărbați să discute împreună cu medicul despre potențialele beneficii și daune ale inițierii screeningului cu PSA după vârsta de 50 de ani, în cazul bărbaților fără o predispoziție mărită față de apariția cancerului de prostată, sau la vârsta de 40—45 de ani, în cazul bărbaților cu predispoziție genetică mărită vedeți mai jos.
Bărbaților care vor considera că efectuarea acestui teste este justificată în cazul lor, experții le recomandă să continue testele până în momentul în care speranța de viață se va reduce sub 10 ani. Experții European Association of Urologists recomandă ca bărbaților cu o speranță de viață mai mare de 10—15 ani să li se propună posibilitatea de a elabora un program individual de screening cu PSA.
Mai exact, ei recomandă ca bărbaților să li se propună posibilitatea de a face analiza PSA prima dată la vârsta de 40—45 de ani pentru a determina nivelul de bază și pentru a elabora programul ulterior de screening:

Experții de la European Association of Urologists consideră că screeningul cu PSA poate prezenta valoare pentru pentru bărbații cu o speranță de viață mai mare de 10 ani. Însă, având în vedere că testele preventive pot detecta tumori ale prostatei cu creștere lentă la mulți bărbați, doar faptul că un bărbat a fost diagnosticat cu cancer încă nu sugerează în mod cert un risc semnificativ crescut de dezvoltare a acestei maladii la rudele sale. Experții diferitelor grupuri inclusiv USPSTF au ajuns la concluzia că actualmente, deoarece lipsesc date sigure, nu pot fi formulate recomandări separate cu privire la screening pentru bărbații care au una sau mai multe rude apropiate diagnosticate cu cancer de prostată.

Posibil că pentru bărbații, rudele cărora au decedat de cancer de prostată sau la care cancerul de prostată a fost diagnosticat la un stadiu avansat, screeningul cu PSA prezintă o valoare mai mare decât pentru alți bărbați. Însă, dacă cazurile de cancer diagnosticate la rude făceau parte din categoria tumorilor cu creștere lentă, este, de asemenea, posibil că mulți bărbați cu antecedente familiale de cancer de prostată să fie supuși în mod inutil riscurilor asociate cu screeningul cu PSA. Potrivit părerii experților de la USPSTF , cea mai rațională soluție ar fi informarea bărbaților cu antecedente familiale de cancer de prostată — în special dacă au câteva rude diagnosticate cu această maladie — cu privire la faptul că ei ar putea avea un risc mărit de dezvoltare a aceste afecțiuni și că, în cazul lor, boala ar putea să apară la o vârstă mai tânără.
Analizând aceste date, precum și datele despre posibilele beneficii și daune ale screeningului, bărbații ar putea lua o decizie personală să facă investigații preventive.

Experții de la American Cancer Society au ajuns la concluzia că bărbaților trebuie să li se propună posibilitatea de a participa la screening cu PSA: Î n această secțiune vor fi prezentate răspunsuri la următoarele întrebări: Pe de o parte, biopsia prostatei oferă posibilitatea de diagnosticare a tumorilor agresive ale prostatei, în prezența cărora pacientul poate obține un beneficiu semnificativ de la tratament. Diagnosticarea unor asemenea tumori și este scopul screeningului cu PSA.
Se știe doar că există tendința ca bărbații cu tumori agresive ale prostatei să aibă un nivel de PSA mai mare, decât bărbații fără asemenea tumori. Dar, cu toate acestea, unii bărbați cu tumori agresive au un nivel scăzut de PSA rezultat fals negativ , iar la unii bărbați cu un nivel înalt de PSA nici după efectuarea biopsiei și nici peste câțiva ani nu se depistează cancer de prostată rezultat fals pozitiv. La utilizarea acestor valori de prag:

Totodată, după cum s-a determinat în studiul Prostate Cancer Prevention Trial, nu există niveluri de PSA, la care cancerul de prostată poate fi complet exclus. În prezent, nu se știe cu siguranță la ce nivel de PSA raportul dintre rezultatele fals pozitive, rezultatele fals negative și supradiagnostic este optim. Dintre aceste instrumente fac parte nomogramele statistice calculatoare de risc , în care se introduc datele cu privire la nivelul de PSA și alți parametri, precum vârsta bărbatului, rezultatele examinării digitale rectale a prostatei, etnia, predispoziția genetică ș.
Alte instrumente includ versiuni modificate ale testului PSA, ce permit determinarea unor indici suplimentari, cum ar fi rata de creștere a nivelului de PSA, raportul dintre fracția liberă și cea legată a acestei substanțe etc.

De asemenea, nu există suficiente dovezi că utilizarea înainte de efectuarea biopsiei a calculatoarelor de risc cu sau fără determinarea nivelului de PSA liber , a testelor genetice sau a investigațiilor imagistice suplimentare [de exemplu, ecografia prostatei] influențează într-o măsură semnificativă posibilele beneficii și riscuri ale screeningului cu PSA.
Niciunul dintre instrumentele suplimentare nu a fost cercetat în studii clinice randomizate. Pe baza rezultatelor observațiilor clinice informațiile obținute în acest mod, de regulă, au un nivel de evidență mai scăzut decât studiile randomizate , unele organizații — cum ar fi European Association of Urologists — susțin utilizarea calculatoarelor de risc și determinarea raportului dintre PSA liber și legat. Astfel, între diferite organizații care se ocupă de lupta împotriva cancerului de prostată nu există un consens cu privire la algoritmul de acțiune după obținerea rezultatelor analizei PSA.

Din acesta motiv, posibil că în diferite țări și în diferite clinici bărbaților care vor participa la screeningul cu PSA le vor fi propuse strategii diferite. Informații mai detaliate în această privință sunt prezentate în continuare. Bărbaților cu un nivel de PSA mai mic li se va propune să nu facă biopsia și să continue screeningul, adică să repete analiza peste câțiva ani peste 2—4 ani. În alte clinici, pacienților le poate fi propusă calcularea probabilității de diagnosticare ulterioară a unei tumori agresive în baza valorii de PSA, folosind un calculator de risc. Deși cele două calculatoare de risc de mai sus au fost elaborate pe baza datelor obținute din studii Prostate Cancer Prevention Trial și ERSPC , raportul dintre beneficiile și daunele utilizării acestora nu a fost studiat în studii randomizate.
În primul caz, screeningul cu PSA omite mai multe tumori agresive, iar în al doilea — screeningul cu PSA duce la diagnosticarea mai multor tumori cu creștere lentă și expune mai mulți bărbați riscului de efectuare inutilă a biopsiei.

Precizia de predicție a calculatorului PCPT a fost verificată în 19 grupuri de pacienți. Aproape în toate grupurile, estimarea probabilității prezenței unei tumori agresive cu ajutorul acestor calculatoare a fost ceva mai precisă decât evaluarea doar în baza nivelului de PSA. Însă, gradul de precizie în diferite grupuri a fost diferit și, în opinia unui șir de autori, problemele legate de calibrarea acestor instrument pun la îndoială utilitatea lor în practica generală.
Rezultatele a 6 studii au arătat că utilizarea calculatoarelor aduce mai multe beneficii decât daune, însă rezultatele a alte 4 cercetări au arătat că beneficiile utilizării calculatoarelor sunt scăzute sau lipsesc. Cel puțin într-un studiu, utilizarea calculatorului PCPT a adus mai multe daune decât beneficii. După introducerea datelor, calculatoarele afișează probabilitatea procentuală a faptului că, la biopsia ulterioară, va fi depistată o tumoare agresivă. Acest rezultat este ambiguu.

Pe baza propriilor valori, a toleranței individuale la risc și a condițiilor de viață, diferiți bărbați cu aceleași rezultate pot lua decizii diferite:
Având aceste date, analizând informațiile privitor la posibilitățile de tratament al cancerului de prostată descrise în continuare în acest articol , și ținând cont de propriile valori și propria toleranță la risc, bărbatul poate decide ce va face în continuare: Dacă pentru el personal este importantă evitarea oricărui risc de a avea o tumoare agresivă, el poate accepta efectuarea imediată a biopsiei, acceptând probabilitatea înaltă a unui rezultat fals pozitiv, a supradiagnosticului și a supratratamentului. Dacă la biopsie, într-adevăr, se va depista o tumoare, acest bărbat, cel mai probabil va decide să facă tratament radical, care, foarte probabil, va fi reușit. Dacă la biopsie nu se va detecta nicio tumoare, acest bărbat va continua să facă periodic teste profilactice după cum se arată în punctul următor.

Dacă bărbatul va aprecia, subiectiv, că riscul estimat de cancer nu este prea mare, el poate decide amânarea biopsiei și monitorizarea schimbării nivelului de risc în timp. Pentru asta, el va trebui să repete în mod regulat analiza PSA și examenul digital rectal la urolog. Această strategie, ca și alte strategii descrise în continuare, nu a fost studiată în studii randomizate și se bazează doar pe date de nivel inferior de evidență și pe părerea unor experți.
De fiecare dată, după obținerea rezultatelor, pacientul împreună cu medicul pot calcula din nou riscul cu ajutorului calculatorului. Bărbatul poate continua strategia de monitorizare atât timp cât acest lucru va avea sens pentru el și va putea decide dacă și în ce moment ar vrea să facă biopsia. Unii specialiști le recomandă pacienților să întrerupă monitorizarea atunci când, din cauza altor probleme de sănătate, durata presupusă de viață devine mai mică de 10 ani.

Dacă, aflând care este nivelul riscului, bărbatul va decide că riscul nu este deloc mare — comparativ cu alte probleme de sănătate pe care le are și care, la fel, necesită cheltuială de resurse — el poate decide să nu facă biopsia și să întrerupă orice investigații ulterioare cu scop de protecție împotriva cancerului de prostată.
Pe lângă sau în loc de utilizarea unui calculator de risc, unii specialiști le recomandă pacienților determinarea unor parametri suplimentari, precum: Ca și în cazul calculatoarelor de risc, beneficiile și daunele utilizării acestor parametri suplimentari nu au fost studiate în cadrul cercetărilor randomizate, motiv pentru care unele organizații nu susțin utilizarea acestor instrumente. Bărbaților care au ales monitorizarea riscului în loc de efectuarea imediată a biopsiei li se poate propune repetarea testului PSA de mai multe ori, la intervale de 1—2 ani, după cum am menționat mai sus.

Creșterea treptată a nivelului de PSA este interpretată de către unii specialiști drept încă un semn posibil de dezvoltare a unei tumori agresive.
În opinia lor, efectuarea biopsiei poate fi rațională dacă rata de creștere a PSA va fi: Totodată, trebuie să precizăm că, în câteva cercetări, s-a stabilit că la unii pacienți progresarea tumorii nu este însoțită de creșterea nivelului de PSA. Asta înseamnă că menținerea PSA la nivelul anterior poate să le inducă medicului și pacientului o încredere falsă în natura stabilă a bolii. Creșterea nivelului de PSA se poate observa nu doar în caz de cancer de prostată, ci și în cazul altor afecțiuni foarte răspândite, dar mai puțin periculoase. Cel mai frecvent, nivelul de PSA este crescut la bărbații cu adenom de prostată sau cu prostatită cronică.
Adenomul de prostată sinonim hiperplazie benignă de prostată se caracterizează prin creșterea în volum a țesuturilor prostatei, cu o secreție sporită de PSA. Adenomul de prostată niciodată nu se transformă în cancer și nu mărește riscul de dezvoltare a cancerului.

Hiperplazia benignă a prostatei se dezvoltă la mulți bărbați mai în vârstă de 50 de ani. Din acest motiv, în timpul screeningului cu PSA deseori apare necesitatea de a diferenția creșterea nivelului de PSA asociată cu această stare benignă, de creșterea nivelului de PSA ce ar putea fi provocată de o tumoare agresivă.
Se presupune că o posibilitate de a face diagnostic diferențial în acest caz este determinarea raportului dintre PSA liber și PSA total. Astfel, cu cât este mai mică fracția de PSA liber, cu atât este mai probabil că creșterea nivelului acestei substanțe în sânge este asociată nu cu adenomul de prostată, ci cu cancer. Alte investigații suplimentare pot include ecografia prostatei și radiografia căilor urinare urografia. În prezent, raportul dintre beneficiile și daunele utilizării acestor limite în funcție de vârstă rămâne nestudiat. Din acest motiv, majoritatea specialiștilor și organizațiilor nu recomandă utilizarea acestora în procesul de luare a deciziilor în privința efectuării biopsiei prostatei.

Ca și multe alte aspecte ale screeningului cu PSA, frecvența optimă a efectuării acestei analize nu este certă. În studii clinice randomizate de amploare, în care s-a cercetat eficacitatea screeningului, testul PSA se efectua cu o frecvență între 1 dată pe an și 1 dată în 4 ani. Efectuarea frecventă a testului PSA — de exemplu, o dată pe an — se asociază cu un risc mai mare de obținere a rezultatelor fals pozitive, cu un risc mai mare de efectuare inutilă a biopsiei și cu o probabilitate mai mare de supradiagnostic. Pe de altă parte, în cazul efectuării testului cu o asemenea frecvență, șansele de diagnosticare a unei tumori agresive — adică de obținere a unui rezultat valoros — de asemenea se măresc. Efectuarea testelor PSA la intervale mai mari reduce riscurile investigației, însă reduce concomitent și eficacitatea acesteia în sensul diagnosticării cazurilor importante de boală, în care pacientul poate obține beneficii de la tratament.
Din păcate, niciuna dintre aceste strategii nu poate înlătura complet riscul de supradiagnostic.

Efectuarea repetată a testului PSA la intervale între 2 și 4 ani în loc de efectuarea anuală a acestui test , aparent, este un bun compromis între reducerea riscului de supradiagnostic și o mică reducere a beneficiilor investigației în sensul diagnosticării în timp util a formelor agresive de cancer de prostată. Potrivit experților din partea American Urological Association, datele existente în prezent sugerează cu un grad scăzut de certitudine că efectuarea testului PSA o dată la 2 ani sau mai rar se asociază cu un raport mai bun dintre posibilele beneficii și riscuri, comparativ cu efectuarea anuală a acestui test.
Însă, s-ar putea să fie mai corect ca programul final de screening să se stabilească în funcție de nivelul de bază de PSA. În acest sens, experții American Cancer Society recomandă ca bărbaților să li se ofere posibilitatea să dea analiza PSA: Experții de la National Comprehensive Cancer Network din SUA recomandă ca bărbaților să li se ofere posibilitatea de a da prima analiză PSA între 45 și 49 de ani, pentru a determina nivelul de bază.

B iopsia prostatei este o investigație, în cadrul căreia, cu ajutorul unui ac special, gol în interior, din 10—12 regiuni diferite ale prostatei, se prelevează mici fragmente de țesut. Puncția se face prin peretele rectului, sub observație ecografică biopsie transrectală sau prin pielea perineului, adică regiunea dintre scrot și anus biopsie percutanată. Mostrele de țesut obținute sunt trimise la analiză histologică. Rezultatele biopsiei și ale analizei histologice nu permit diferențierea certă între tumorile cu dezvoltare rapidă și cele cu creștere lentă. Aceste investigații oferă doar o imagine generală a stării tumorii într-un anumit moment de timp, însă nu oferă informații cu privire la faptul dacă tumoarea va crește și se va răspândi.
Analiza histologică a mostrelor de țesut prostatic prelevate în timpul biopsiei permite determinarea gradului de deosebire a celulelor prezente în mostră de celulele normale ale prostatei. În probele prelevate la biopsie pot fi prezente celule cu diferite scoruri după scara Gleason.

Pentru o descriere complexă a țesuturilor prostatei laboranții care efectuează analiza histologică sumează două scoruri — suma Gleason: În tabelul de mai jos se prezintă interpretarea posibilelor variante ale sumei Gleason. Trebuie să menționăm că determinarea probabilității creșterii agresive a tumorii pe baza sumei Gleason este supusă unui risc mare de distorsionare. Dacă la analiza histologică, în mostrele de țesut prelevate din prostată, se detectează focare de cancer, bărbatului i se propune efectuarea unei serii de investigații suplimentare pentru determinarea gradului de răspândire a tumorii.
Ulterior, tumoarea se clasifică în conformitate cu sistemul TNM. Descrierea întregului ciclu de diagnostic nu este inclusă în acest articol. T1 — înseamnă că focarul de cancer în prostată nu se palpează la tușeul rectal, nu se vizualizează la CT sau la RMN și poate fi detectat doar cu ajutorul biopsiei. T1c — înseamnă că tumoarea a fost detectată la biopsie efectuată în cadrul screeningului cu PSA.

T2a — înseamnă că tumoarea ocupă aproximativ jumătate dintr-un lob de prostată. T2b — înseamnă că tumoarea ocupă mai mult de jumătate a unui lob de prostată, dar mai puțin de 2 lobi.
T3a — înseamnă că tumoarea a pătruns dincolo de învelișul prostatei, însă nu a ajuns până la veziculele seminale. T3b — înseamnă că tumoarea a pătruns dincolo de învelișul prostatei și a ajuns până la veziculele seminale. T4 — înseamnă că tumoarea a depășit limitele prostatei și s-a răspândit în țesuturile organelor vecine vezica urinară, rect. Parametrul N indică dacă tumoarea s-a răspândit până la ganglionii limfatici. Determinarea parametrului N ajută la aprecierea raționalității radioterapiei externe sau a efectuării unei intervenții chirurgicale mai extinse. Nx — înseamnă că nu au fost făcute investigații pentru detectarea focarelor de tumoare în ganglionii limfatici.
N1 — înseamnă că tumoarea s-a răspândit la ganglionii limfatici.

Parametrul M indică dacă s-au format metastaze de cancer în alte organe. Cel mai frecvent cancerul de prostată formează metastaze în oase și în alte organe din regiunea pelviană. Pentru detectarea metastazelor se poate efectua scintigrafia oaselor și RMN în zona pelviană. M1 — înseamnă că în alte organe sunt metastaze ale tumorii. Din perspectiva medicinei bazate pe dovezi orientate spre îmbunătățirea calității și duratei vieții pacienților și spre utilizarea rațională a resurselor, aceste rezultate pot fi interpretate în felul următor:
În plus, analiza histologică negativă nu exclude faptul că ulterior va fi detectată o tumoare a prostatei.

Sensibilitatea biopsiei — adică capacitatea acesteia de a detecta cancerul — se mărește odată cu creșterea numărului de mostre de țesut prelevate din prostată. Însă, deoarece majoritatea tumorilor prostatei sunt formațiuni cu creștere lentă, detectarea și înlăturarea cărora nu prezintă nicio valoare pentru bărbați, odată cu creșterea sensibilității biopsiei se mărește în mod semnificativ și riscul de supradiagnostic. Însă, pe de altă parte, dacă tumoarea a fost detectată suficient de precoce, tratamentul adecvat poate prelungi semnificativ viața pacientului, fie și cu prețul cheltuielii de resurse și cu riscul efectelor adverse.
A ceastă secțiune a articolului este destinată bărbaților, la care cancerul de prostată a fost diagnosticat în rezultatul screeningului cu PSA sau în cadrul investigațiilor începute în legătură cu apariția simptomelor bolii. În pofida progresului important realizat în domeniul tratamentului maladiilor oncologice în ultimele decenii, încă nu există metode de tratament al cancerului de prostată, care să fie complet inofensive.

Toate metodele cunoscute de tratament al acestei afecțiuni sunt asociate cu un risc înalt de efecte adverse mai mult sau mai puțin severe sau neplăcute. Fiindcă cea mai mare parte a tumorilor diagnosticate cu ajutorul screeningului cu PSA cresc lent și pentru că durata vieții pacienților poate fi limitată și din alte cauze, multor bărbați tratamentul cancerului de prostată nu le oferă beneficii, dar le poate cauza daune semnificative. Din acest motiv, după diagnosticarea cancerului de prostată, pacientul cu medicul său sunt puși în fața dilemei — ce strategie să aleagă: supraveghere activă, expectativă vigilentă sau tratament radical? Potrivit experților din Melbourne The Melbourne Consensus Statement on the early detection of prostate cancer, , screeningul cu PSA trebuie separat de tratament.
Probabilitatea înaltă de supradiagnostic în rezultatul screeningului cu PSA rezultă într-o probabilitate înaltă de supratratament.

Pentru mulți bărbați înlocuirea tratamentului cu supraveghere activă sau cu expectativă vigilentă pot fi cele mai potrivite opțiuni. În această secțiune a articolului vor fi prezentate informații pe care pacientul împreună cu medicul le pot utiliza pentru luarea unei decizii în comun cu privire la alegerea strategiei de supraveghere sau tratament în caz de cancer de prostată: Principalele strategii și metode de tratament al cancerului de prostată pot fi descrise în felul următor: Tratamentul se face doar dacă în cadrul uneia dintre investigații se depistează semne de progresare a tumorii.
Pe de altă parte, dacă tumoarea nu va progresa, bărbatul va continua programul de supraveghere activă încă mulți ani, evitând riscurile asociate cu tratamentul radical. Înainte de a alege strategia de supraveghere activă, unii specialiști le recomandă pacienților lor să mai facă o dată biopsia prostatei posibil, cu prelevarea unui număr mai mare de probe de țesut pentru a spori gradul de certitudine că, în timpul primei biopsiei, nu au fost omise focare mai agresive de tumoare.

Trebuie să menționăm că valoarea predictivă a protocoalelor actuale de supraveghere activă nu a fost stabilită definitiv. Chiar și cu condiția efectuării regulate a testelor, ulterior poate fi diagnosticată o formă răspândită de cancer de prostată. La unii bărbați, la care în timpul supravegherii active se detectează forme agresive de boală, nu se înregistrează o creștere semnificativă a nivelului de PSA.
În general, în grupurile de pacienți care aleg strategia de supraveghere activă, formele răspândite de cancer de prostată se diagnostichează ceva mai frecvent, decât în grupurile de pacienți care aleg să facă tratament radical de la bun început. Acesta este principalul neajuns al supravegherii active.

Deoarece în cazul multor pacienți cancerul de prostată nu reușește să cauzeze simptome sau să se răspândească în tot decursul vieții, aceștia nu pot obține beneficii nici de la tratament, și nici de la supraveghere activă.
În cazul lor, anxietatea și riscurile medicale asociate cu fiecare episod de testare sunt inutile. Însă, având în vedere faptul că, la moment, încă nu se poate prezice cu exactitate cum va evolua cancerul de prostată la fiecare pacient în parte, pentru mulți bărbați cu tumori nerăspândite și care au o speranță de viață mai mare de 10—15 ani, supravegherea activă rămâne a fi un compromis destul de acceptabil, care le permite reducerea riscului de supratratament.
Într-o cercetare realizată în clinicile urologice din SUA în perioada dintre anii și s-a stabilit că o jumătate dintre pacienții cu cancer de prostată din categoria de risc scăzut de răspândire au făcut operație. Dacă afecțiunea va cauza la un moment dat simptome deranjante, pacientul va putea începe un tratament simptomatic.

Tratamentul poate consta în efectuarea unei intervenții chirurgicale pentru ameliorarea dificultăților de urinare sau tratament cu deprivare androgenică pentru a încetini răspândirea tumorii.
Pentru unii pacienți un asemenea risc este mult mai mic decât riscul asociat cu alte boli prezente la ei. Aceștia pacienți nu pot obține un beneficiu important de la tratament radical nici imediat și nici mai târziu. Strategia expectativă poate fi o alegere rațională pentru pacienții care, pe lângă cancer de prostată, au și alte probleme serioase de sănătate maladii cardiovasculare, afecțiuni cronice ale plămânilor, insuficiență renală, alte tipuri de cancer , din cauza cărora speranța probabilă a vieții lor poate fi mai mică de 10 ani. Acestor bărbați expectativa vigilentă le permite să-și trăiască anii rămași de viață fără efectele adverse ale tratamentului radical. Eficacitatea tratamentului și probabilitatea dezvoltării efectelor adverse depind nu de tehnica selectată, ci de experiența chirurgilor care efectuează operația.

Analiza histologică a acestora oferă posibilitatea de a determina mai exact tipul și gradul de răspândire a tumorii. Este posibil că, în cazul unor pacienți, asta permite o supraveghere și un tratament ulterior mai adecvate. Mai precis, dacă în nodulii limfatici nu vor fi depistate focare de cancer, pacientului i se poate propune terapia prin deprivare androgenică.
Dacă celulele canceroase vor fi depistate și în organele vecine, pacientului i se poate propune radioterapie externă în decursul primelor 3—6 luni după operație. În asemenea cazuri, un tratament inițiat în timp util ar putea îmbunătăți prognoza de supraviețuire. După cum vom arăta în continuare, comparativ cu supravegherea activă și expectativa vigilentă, prostatectomia radicală sau radioterapia externă sunt asociate cu o mică reducere a riscului de deces de cancer de prostată. Însă, deoarece nivelul de mortalitate din cauza cancerului de prostată în studii a fost foarte scăzut, în prezent, nu se știe care dintre metodele de tratament — intervenția chirurgicală sau radioterapia — este mai eficace.

Teoretic, dacă în timpul intervenției chirurgicale țesuturile prostatei și toate focarele de cancer au fost înlăturate complet, PSA trebuie să dispară din sânge peste 4—6 săptămâni. Dacă, în cadrul testelor profilactice, după operație, din nou se va depista o creștere a nivelului de PSA, se poate conclude că această substanță se formează într-un focar de tumoare care nu a fost înlăturat.
Acest semn ar putea contribui la inițierea în timp util a unei noi cure de tratament. Deși, în prezent, prostatectomia se face utilizând tehnici care reduc riscul de lezare a nervilor în regiunea bazinului mic, mulți dintre pacienți, după intervenție, suferă de incontinență urinară și disfuncție erectilă mai mult sau mai puțin pronunțată sau persistentă.

Pe lângă prostatectomia clasică, în prezent, sunt disponibile doză modalități alternative de tratament chirurgical: crioterapia și distrugerea țesuturilor prostatei cu ultrasunete focalizate de înaltă frecvență. În rezultat, țesuturile prostatei împreună cu focarele de cancer din ele mor. În prezent, utilizarea acestei metode de tratament este aprobată doar în cadrul studiilor clinice. În ultimii ani, eficacitatea și siguranța acestor modalități de tratament a crescut în mod semnificativ.
Ca și crioterapia, distrugerea tumorii cu ultrasunete focalizate de înaltă frecvență este o metodă de tratament nouă și insuficient studiată, care se aplică momentan doar în cadrul cercetărilor științifice. Sonda se introduce în prostată prin anus. Principalele avantaje și dezavantaje ale tratamentului cu ultrasunete focalizate de înaltă frecvență sunt aceleași ca și în caz de crioterapie. În prezent, în tratamentul cancerului de prostată radioterapia poate fi efectuată fie prin iradiere locală brahiterapie , fie prin iradiere externă.

Această tehnică de tratament presupune introducerea în țesutul prostatei a unor mici granule ce conțin substanțe radioactive. La dezintegrare, aceste substanțe generează radiație, care distruge celulele canceroase aflate în apropiere. În timpul brahiterapiei, țesuturile prostatei împreună cu focarele de cancer sunt supuse unei radiații puternice, iar organele adiacente și organismul în general, rămân în mare parte neafectate.
Succesul tratamentului depinde în mare măsură de experiența echipei medicale. Este important ca medicul să introducă granulele în așa fel, încât să asigure iradierea întregii prostate. Pentru pacienții cu tumori cu risc mediu și înalt de creștere agresivă, eficacitatea brahiterapiei, deocamdată, nu a fost determinată. Din acest motiv, în prezent această metodă de tratament este utilizată doar în cazul pacienților care au forme de cancer de prostată cu creștere lentă, și doar atunci când tumoarea nu a reușit să se răspândească dincolo de limitele prostatei sau în ganglionii limfatici.

Aceste efecte secundare pot fi mai pronunțate în primele 1—3 luni și se rezolvă în medie peste 8—12 luni de la tratament.
În timpul radioterapiei externe, tumoarea și țesuturile din jurul ei — unde pot fi prezente focare de cancer care au început să se răspândească — sunt iradiate cu ajutorul unui aparat special. În tratamentul pacienților cu tumori cu risc înalt de creștere agresivă radioterapia externă adesea se combină cu terapia de deprivare androgenică. În multe cazuri, celulele cancerului de prostată sunt receptive față de acțiunea testosteronului și, sub acțiunea acestuia, tumoarea se dezvoltă mai rapid. Astfel, încă o posibilitate de tratament al cancerului de prostată constă în blocarea acțiunii stimulatoare a testosteronului asupra țesuturilor tumorii. În organismul bărbaților, testosteronul se formează în testicule și — în cantități mici — în glandele suprarenale.

Actualmente, toate aceste metode de tratament se utilizează doar suplimentar la radioterapia externă, în cazul tumorilor cu risc înalt sau în cazul prezenței focarelor canceroase în ganglionii limfatici sau în alte organe metastaze. Înlăturarea chirurgicală a testiculelor și administrarea medicamentelor ce suprimă producerea de testosteron cauzează efecte adverse similare:
Avantajul terapiei de privare de androgeni prin înlăturarea chirurgicală a testiculelor este costul redus. Această intervenție chirurgicală se face ambulatoriu și asigură o reducere stabilă a nivelului de testosteron. Principalul dezavantaj al acestei metode este ireversibilitatea. Raportul dintre beneficiile și riscurile utilizării terapiei prin privare de androgeni în tratamentul cancerului de prostată la stadii precoce nu a fost studiat deocamdată. La toți participanții la studiu, cancerul de prostată a fost diagnosticat în rezultatul screeningului cu PSA. Ceilalți bărbați aveau tumori cu risc mediu sau înalt. Bărbații au fost divizați în mod aleator în trei subgrupuri.

După 10 ani de observație, rezultatele în toate trei grupuri au fost aproape identice.
Diferența principală dintre grupuri a fost că în grupul pacienților care nu au făcut tratament chirurgical sau radioterapeutic și care au fost sub supraveghere activă au fost diagnosticate mai multe cazuri de cancer de prostată cu metastaze. De regulă, asemenea cazuri de cancer sunt dificil de tratat. Dacă în fiecare grup din studiul ProtecT ar fi fost câte de pacienți, atunci, în decursul a 10 ani de supraveghere, forme răspândite de cancer adică, cu metastaze ar fi fost diagnosticate:
Deoarece în toate trei grupuri mortalitatea din cauza cancerului de prostată a fost foarte scăzută și numărul de pacienți a fost relativ mic, o comparație exactă a diferențelor dintre strategiile respective de tratament s-a dovedit a fi dificilă.

Respectiv, la aceste studii au participat preponderent bărbați la care cancerul de prostată a fost diagnosticat după apariția simptomelor. În studiul GCPS-4, un grup de de pacienți au fost supuși intervenției chirurugicale de înlăturare a prostatei, iar într-un grup de de pacienți s-a aplicat strategia de expectativă vigilentă.
În acest caz, obiectivul asistenței medicale constă în asigurarea unui tratament simptomatic în cazul în care pacientul va fi foarte deranjat de manifestările cancerului. Astfel, în grupul pacienților care au făcut intervenție chirurgicală indicele de mortalitate de cancer de prostată a fost cu 6,1 puncte procentuale mai mic decât în grupul pacienților cărora li s-a propus expectativa vigilentă. Asta înseamnă că pentru prevenirea decesului mai devreme a unui dintre bărbați în decursul a 15 ani, în medie 17 bărbați trebuie să facă operație.

Dar chiar și după o perioadă îndelungată de observație 15 ani această diferență nu a dus la o reducere proporțională a indicilor de mortalitate din cauza cancerului de prostată în rândul bărbaților care au făcut operație. Asta înseamnă că, în cazul multor bărbați la care cancerul de prostată formează metastaze, tratamentul asigură încetinirea evoluției bolii, astfel încât, până la urmă, pacienții mor de alte cauze.
În total, peste 15 ani de la începutul studiului, dintre de participanți recrutați inițial, au rămas în viață de pacienți: În primul studiu în care s-a cercetat eficacitatea diverselor metode de tratament al cancerului de prostată — PIVOT — de pacienți cu vârsta medie de 67 de ani au fost divizați în două subgrupuri.
Pacienții din primul subgrup au făcut tratament chirurgical; pacienților din cel de-al doilea subgrup li s-a propus strategia expectativă.

Deși în prezent prostatectomia se face prin tehnici care reduc riscul de lezare a nervilor în regiunea bazinului mic, mulți dintre pacienți, după intervenție, suferă de incontinență urinară și disfuncție erectilă mai mult sau mai puțin pronunțată sau persistentă. Alte reacții adverse pot include reducerea densității osoase cu potențiala creștere a riscului de fracturi, creșterea în volum a sânilor, mărirea riscului de diabet zaharat, de afecțiuni cardiovasculare și de tulburări cognitive.
Rezultate similare au fost obținute și în studiul SPCG-4, peste 12 ani de observație. După finisarea tratamentului, pacientul trebuie să primească recomandări cu privire la frecvența cu care trebuie să repete analiza PSA. Aceasta este principala modalitate de monitorizare a eficacității tratamentului efectuat. Creșterea repetată a nivelului de PSA după reducerea acestuia, cel mai frecvent, se asociază cu recidivarea cancerului.

Determinarea repetată a nivelului de PSA după operație se recomandă cu frecvența de 1 dată la 6—12 luni în primii 2 ani, iar apoi anual, atât timp cât pacientul consideră că monitorizarea în continuare este rezonabilă în cazul lui. După radioterapie și brahiterapie — după care țesuturile prostatei se păstrează — monitorizarea poate fi mai dificilă, deoarece țesuturile rămase ale prostatei continuă să secrete PSA.
În primii 2 ani după radioterapie sau brahiterapie, nivelul de PSA poate fi instabil ba crește, ba se reduce brusc. Din acest motiv, în perioada dată, rezultatele analizei PSA nu se utilizează pentru estimarea eficacității tratamentului. La 2 ani de la tratament, pacientului i se poate recomanda efectuarea periodică 1 dată pe an a analizei PSA. La apariția semnelor de recidivare a cancerului de prostată, pacientului i se poate propune tratament prin radioterapie externă.

Rezultatele cercetărilor arată că, în asemenea cazuri, radioterapia externă crește șansele de supraviețuire, comparativ cu renunțarea la tratament.
În caz de detectare a metastazelor, nu se recomandă radioterapie externă. În asemenea cazuri, tratamentul presupune înlăturarea testiculelor sau utilizarea medicamentelor care blochează producerea de testosteron. Dacă acest tratament se dovedește a fi ineficace, pacientului i se poate propune tratament cu medicamente care blochează acțiunea androgenilor sau preparate precum abirateron Zitiga®. Abonați-vă la noutăți, ca să primiți un email o dată în câteva luni prin care să aflați despre publicarea materialelor noi și despre actualizări importante, introduse pe măsura procesării de noi date. Beneficiile, neajunsurile și daunele măsurilor orientate spre reducerea riscului de boli cardiovasculare și diabet Capitolul 2. Beneficiile, neajunsurile și daunele măsurilor de protecție împotriva maladiilor oncologice Capitolul 3.
Ghid argumentat științific pentru bărbați. Opțiunile de protecție împotriva cancerului de prostată.

Se încarcă Cuprins: Opțiunile de protecție împotriva cancerului de prostată Introducere Posibilitățile de reducere a riscului de cancer de prostată sau de deces din cauza acestei maladii cu ajutorul modificării stilului de viață și al altor măsuri Efectuarea preventivă a analizei PSA cu scop de diagnostic precoce al cancerului de prostată screening Ce presupune testul PSA și examinarea digitală rectală a prostatei?
Cum se efectuează aceste teste și în ce constă pregătirea pentru ele? Cât de bine sunt studiate beneficiile și daunele investigațiilor profilactice cu scop de protecție împotriva cancerului de prostată? Ce beneficii poate obține un bărbat de la efectuarea testului PSA și de la examinarea rectală digitală a prostatei cu scop de diagnostic precoce al cancerului de prostată? Ce daune sunt asociate cu efectuarea screeningului cu PSA și cu informațiile obținute cu ajutorului acestui test?

Supradiagnostic și supratratament Rezultatele fals pozitive și fals negative Posibilele efecte adverse ale biopsiei de prostată Posibilele efecte adverse ale tratamentului cancerului de prostată. Concluzii generale cu privire la raportul dintre beneficiile și daunele testelor preventive cu scop de protecție împotriva cancerului de prostată Ce recomandări cu privire la raționalitatea efectuării testelor diagnostice preventive cu scop de protecție împotriva cancerului de prostată sunt oferite de către organizațiile medicale oficiale?
Efectuarea biopsiei în caz de obținere a anumitor valori de PSA, independent de vârstă și alți factori Luarea deciziilor cu privire la efectuarea biopsiei cu ajutorul calculatoarelor de risc Utilizarea parametrilor adiționali Cu ce frecvență trebuie efectuat screeningul cu PSA în cazul bărbaților care au ales repetarea acestui test? Cum să apreciem corect informațiile referitoare la probleme medicale, precum și cele cu privire la potențialele beneficii și daune ale testelor diagnostice și ale tratamentelor?

Protecția împotriva bolilor cardiovasculare Ce se știe despre posibilitățile de prevenție a bolilor cardiovasculare și a diabetului? Slăbitul și controlul greutății. Programul de efort fizic. Controlul tensiunii arteriale. Controlul nivelului de colesterol în sânge.
Controlul glicemiei și tratamentul diabetului zaharat. Ce se știe despre posibilitățile de protecție împotriva cancerului? Posibilitățile de protecție împotriva cancerului de colon. Posibilitățile de protecție împotriva cancerului mamar de sân. Posibilitățile de protecție împotriva cancerului pulmonar. Posibilitățile de protecție împotriva cancerului cervical de col uterin.
Elaborarea unui plan personal de contracepție.

Folosirea corectă a prezervativelor. Contraceptivele combinate. Contraceptive orale numai cu progestative, mini-pilula. Acetat de medroxiprogesteron în formă injectabilă. Implanturi subcutanate cu progestativ. Dispozitivul intrauterin din cupru. Dispozitivul intrauterin cu levonorgestrel.
Sterilizarea chirurgicală la femei. Sterilizarea chirurgicală la bărbați vasectomia. Contracepția de urgență. Treceți la cuprinsul Părții a III-a. Din aceștia: 2 bărbați vor deceda de cancer colorectal; 1 — de cancer de prostată; 30 — de cancer pulmonar; 35 — de boli cardiovasculare; 4 — în urma accidentelor. În acest articol sunt incluse răspunsuri la următoarele întrebări: Ce se știe despre posibilitățile de reducere a riscului de dezvoltare a cancerului de prostată cu ajutorul menținerii greutății corporale optime, al efectuării regulate a efortului fizic, al ajustării planului alimentar și al altor măsuri ce stau la baza planului de grijă de sine?

Care pot fi beneficiile diagnosticării precoce a cancerului de prostată — la bărbați fără simptome — prin intermediul unor asemenea teste profilactice, precum: Testul pentru determinarea nivelului de PSA; Examinarea rectală digitală palparea prostatei, tușeul rectal ; Biopsia prostatei.
Altfel spus: Care este riscul de deces din cauza cancerului de prostată în cazul bărbaților care efectuează aceste teste, comparativ cu bărbații care nu le efectuează? Permite oare un diagnostic mai precoce al cancerului de prostată organizarea unui tratament mai simplu? Ce daune îi pot cauza unui bărbat investigațiile orientate spre diagnosticul precoce al cancerului de prostată și informațiile obținute cu ajutorul lor?
Mai exact: Care este probabilitatea faptului că rezultatele testelor vor fi fals pozitive, adică vor fi asociate cu necesitatea efectuării unor investigații suplimentare, care vor arăta absența bolii?

Care este probabilitatea faptului că, în cadrul testelor de screening, va fi diagnosticată o formă neagresivă de cancer, în legătură cu care bărbatul, posibil, va fi nevoit să facă tratament inutil? Ce recomandări cu privire la investigațiile preventive cu scop de protecție împotriva cancerului de prostată sunt oferite în prezent de către organizațiile medicale oficiale?
În secțiunile Informații pentru bărbații care au făcut testul PSA și Biopsia prostatei sunt prezentate răspunsuri la următoarele întrebări: Ce pot însemna rezultatele screeningului cu PSA? În ce cazuri în urma acestui test poate fi argumentată efectuarea biopsiei prostatei? Ce semnifică rezultatele biopsiei? În ultimul capitol, Tratamentul și prognoza de supraviețuire în caz de cancer de prostată, sunt incluse informații cu privire la beneficiile, limitele și posibilele daune ale posibilităților actuale de tratament al cancerului de prostată la bărbații la care diagnosticul a fost stabilit în rezultatul screeningului sau după apariția simptomelor.

Posibilitățile de reducere a riscului de cancer de prostată sau de deces din cauza acestei maladii cu ajutorul modificării stilului de viață și al altor măsuri.
Experții mai multor organizații, inclusiv American Cancer Society , recomandă ca bărbaților să le fie oferită posibilitatea de efectuare a screeningului cu PSA: începând cu vârsta de 45 de ani, dacă au o singură rudă de gradul întâi frate sau tată , care s-a îmbolnăvit de cancer de prostată înainte de vârsta de 65 de ani; începând cu vârsta de 40 de ani, dacă au două sau mai multe rude de gradul întâi, la care cancerul de prostată a fost diagnosticat înainte de vârsta de 65 de ani.
Recomandări detaliate în acest sens sunt prezentate în articolele: Recomandări argumentate științific privind nivelul optim de activitate fizică Slăbitul și controlul greutății, recomandări argumentate științific 6 Nu există nicio îndoială că fumatul este principalul factor de dezvoltare a cancerului pulmonar, din cauza căruia decedează aproape de 10 ori mai mulți bărbați decât de cancer de prostată.

Informație argumentată științific pentru pacienți.
Efectuarea preventivă a analizei PSA cu scop de diagnostic precoce al cancerului de prostată screening. În această secțiune a articolului vor fi prezentate răspunsuri la următoarele întrebări: Există oare dovezi în favoarea faptului că bărbații care efectuează testul PSA și examinarea rectală digitală au un risc mai mic de deces de cancer de prostată și trăiesc mai mult decât bărbații care nu efectuează aceste investigații? Care este probabilitatea de rezultate fals pozitive și fals negative ale acestor teste? Ce se știe despre alte posibile efecte adverse ale acestor investigații profilactice?
Mai exact, cât este de mare riscul de supradiagnosticare și supratratament? Ce recomandări cu privire la testele diagnostice preventive sunt formulate de către cele mai importante organizații științifice care se ocupă de lupta împotriva cancerului de prostată?

Există oare dovezi cu privire la faptul că detectarea mai precoce a cancerului de prostată permite organizarea unui tratament mai simplu, iar tratamentul respectiv prelungește viața pacienților?
Care sunt riscurile asociate cu tratamentul cancerului de prostată, diagnosticat în rezultatul screeningului cu PSA? Ce presupune testul PSA și examinarea digitală rectală a prostatei? Pentru analiză se recoltează câțiva mililitri de sânge din venă. Pregătirea pentru testul PSA consta în următoarele: Sângele se recoltează pe nemâncate, de preferință dimineața. Seara în ajunul testului se poate lua cina obișnuită. Dimineața, înainte de analiză, se poate bea apă, însă nu se mănâncă.
În decursul a 2—3 zile înainte de analiză se evită relațiile sexuale. Medicul trebuie să știe despre toate medicamentele administrate de pacient.

Acest lucru este în special important dacă bărbatul administrează asemenea medicamente pentru ameliorarea simptomelor adenomului de prostată, precum finasterid sau dutasterid. Mai multe detalii în această privință sunt prezentate în articolul Ghid argumentat științific pentru pacienți cu privire la urinări frecvente, incontinență urinară, adenom de prostată, urinare dificilă. Dacă bărbatul a trecut tușeul rectal, testul PSA poate fi făcut abia peste câteva zile, deoarece după examenul digital rectal al prostatei se observă o creștere de scurtă durată a nivelului de PSA în sânge.
Informații pentru bărbații care au efectuat testul PSA. Î n această secțiune vor fi prezentate răspunsuri la următoarele întrebări: Ce se știe despre posibilitatea de a prezice, cu ajutorul analizei PSA, prezența unor tumori agresive ale prostatei și raționalitatea efectuării biopsiei? Ce investigații și instrumente suplimentare pe lângă testul PSA pot utiliza pacienții împreună cu medicii lor pentru a lua o decizie informată cu privire la efectuarea biopsiei prostatei?

Ce se știe despre frecvența optimă de repetare a analizei PSA în cazul bărbaților care ar vrea să continue screeningul?
Interpretarea rezultatului analizei PSA. Esenţa metodei constă în rezecţie, vaporizare şi coagulare bipolare datorită acţiunii coroanei de plasmă cu ionizare înaltă asupra ţesutului, al cărei efect este distrugerea legăturilor moleculare în celule. Instrumentul reprezintă un rezectoscop cu spălare continuă, care asigură o presiune mică a lichidului de irigare de tip Iglesias , utilizînd un sistem optic 30° , dotat cu anse pentru rezecţie bipolară de unică folosinţă sau vaportrozi pentru vaporizarea plasmakinetică a ţesutului prostatei, cuplate cu generatorul plasmakinetic prin intermediul elementului de lucru pasiv sau activ şi cablul de transmisiune a energiei de frecvenţă înaltă.
Actul a fost destul de dificil pentru medic si destul de ușor suportat de pacient.

Pentru efectuarea cu success a acestei intervenţii chirurgicale, este necesară o experiență bogată a medicului în endourologie, mânuirea echipamentului bipolar foarte costisitor, cunoştinţe profunde a anatomiei endoscopice a aparatului urinar inferior care diferă esențial de anatomia clasică, cunoașterea unor compartimente a biofizicei, aplicarea si utilizarea în medicină a curentului electric s. Din punct de vedere tehnic, la baza VBP stă capacitatea generatorului electrochirurgical bipolar BOWA ARC de a produce o coroană de plasmă pe suprafața sferică a electrodului, tip „step-shaped”.
Puterea generatorului poate fi adaptată la caracteristicile și consistența țesuturilor, oferind astfel flexibilitate tehnică suplimentară chirurgului: W pentru țesut fibros, W pentru țesut mediu HBP, W pentru restul fragmentelor HBP de dimensiuni mici în apropiere de capsulă sau apex și W pentru coagulare. Unul dintre cele mai importante avantaje tehnice ale acestei metode o constituie vizualizarea deosebit de clară a caracteristicilor macroscopice a țesutului de adenoma de prostată.

Vaporizarea cu plasma nu produce combustii semnificative de coagulare şi nici nu lasă urme de arsură sau neregularități pe suprafața capsulei prostatice. Vizualizarea endoscopică pe tot parcursul intervenției este de o calitate înaltă datorită proceselor de vaporizare şi rezecţiei concomitente cu hemoragii puţine sau absente.
Ca rezultat în timpul este ușor de identificat capsula prostatică şi de prevenit perforațiile capsulare şi deschiderea sinusurilor venoase, reducând riscurile de hemoragii asociate. Până acum au fost realizate peste de intervenții de acest gen.


Rezultatele tratamentului cu plasmă convalescentă sunt promițătoare, spune dr. Centrele de transfuzie fac apel la bolnavii vindecați de COVID să vină în număr cât mai mare la donare. Cât de eficientă este această terapie și cine poate dona explică în continuare specialiștii.

Deocamdată, tratamentul cu plasmă convalescentă se administrează doar bolnavilor în stare critică Plasmă vaporizare prostatică efecte secundare internați în secțiile de Terapie Intensivă, spune dr. Specialistul Plasmă vaporizare prostatică efecte secundare declară încrezător în această nouă opțiune terapeutică pentru România, dar spune că evoluția unui bolnav în stare gravă este imprevizibilă, chiar și cu acest tratament. Fiind pacienți în stare critică, este greu de spus care poate fi evoluția, pentru că se pot decompensa. Eu consider că tratamentul este o reușită prostatkcă momentul în care pacientul a scăpat cu totul de terapie intensivă și este bine. Este mult mai greu la ei decât la un pacient cu boală moderată, care poate s-ar vindeca mai rapid cu plasmă. Ei sunt pacienții cei mai gravi și atunci aș zice că evoluția este favorabilă, dar cu rezerva că ea secundae fi și imprevizibilă.

Plasmă vaporizare prostatică efecte secundare încrezător, dar o postatică echilibrat ca pe o variantă în plus pentru pacientul critic, plecând vaporiaare la ideea că, pentru el, orice opțiune poate fi o speranță în Plaamă, dar nu este un tratament miraculos, Palsmă este un tratament salvator. Ar fi ideal așa, dar nu este. Prima recoltare de plasmă din România a avut loc pe 28 apriliela Centrul de Transfuzii Sanguine București. Doina Goșa, directorul Centrului de Transfuzie Sanguină București, care face un apel la bolnavii vindecați să doneze pentru a salva vieți. Procedura de recoltare a plasmei se numește plasmafereză, iar donarea este posibilă cu ajutorul unor aparate speciale. Până de curând, în centrele de transfuzie din România, plasma era separată de restul componentelor sangvine după ce voluntarii donau sânge.

De ce tratamentul cu plasmă este promițător pentru COVID-19 și când se recomandă

Vaporizare cu plasma a adenomului prostatic

Actualmente tratamentul Hiperplaziei Benigne de Prostată rămâne una din problemele de importanţă majoră în endourologie având multiple opţiuni terapeutice. Totodată variantele de tratament a Hiperplaziei Benigne de Prostată HBP prezintă interes sporit şi în special din motivul creşterii în ultimii ani a numărului de pacienţi vârstnici și senili Plasmă vaporizare prostatică efecte secundare HBP și asociat cu sfecte concomitente diverse. Luând în consideraţie vârsta și starea pacienţilor, ar fi ideală o modalitate de tratament minimal invazivă, Plasmă vaporizare prostatică efecte secundare o rata de complicaţii minoră şi o perioadă de reconvalescenţă de durată scurtă. Cu scopul reducerii numărului de complicaţiile chirurgiei endoscopice monopolare, îmbunătăţirii Plasmă vaporizare prostatică efecte secundare tratamentului Hiperplaziei Prostatice Benigne şi extinderii indicaţiilor pentru tratamentul chirurgical al pacienţilor complicaţi somatic, din în clinica de Urologie a IMSP Spitalul Clinic Republican s-a implimentat o direcţie nouă în endourologie —vaporizarea bipolară cu plasmă cunoscută în comunitatea urologică vaproizare vaporizarea bipolară continuă cu plasmă, plasma-vaporizare prostatică, vaporizarea kinetoplasmatică – PKVP sau rezecţia şi vaporizarea plasmakinetică. Avansarea noilor tehnologii ne permite implimentarea metodelor endourologice în practică cotidiană şi aprecierea comparativă a avantajelor față de metodele clasice. Această metodă presupune utilizarea în calitate de lichid de irigare a soluţiilor saline, dar şi lipsa pasajului curentului prin corpul pacientului datorită plasării a doi electrozi în instrumentul propriu-zis, spre deosebire de rezecţia monopolară standard în care electrodul pasiv se află pe membrul inferior al pacientului.

Lasă un răspuns