Plan de ingrijire adenomul de prostata

Retentia completa de urina: poate sa apara brusc sau sa fie precedata de accentuarea disuriei, excesele alimentare, ingestia de alcool, frigul, medicatia sedativa sau tranchilizanta, anestezia rahidiana sau generala, etc. sunt factori ce pot surveni retentia completa de urina; in unele cazuri se pot elimina cateva picaturi de urina dar vezica urinara ramine plina. Prostata cranială răspunde prin hipertrofia la stimuli estrogeni şi din această porţiune se va dezvolta adenomul de prostată. Prostata caudală este sub dependenţă hormonală androgenică, se atrofiază sub estrogenoterapie şi pe seama acesteia se dezvoltă cancerul de prostată. 2. Etiologie. Pret: 75 lei. DESCRIERE: INGRIJIREA PACIENTILOR CU ADENOM DE PROSTATA. Lucrare de licenta pentru Scoala Postliceala Sanitara, specializarea Asistenti Medicali Generalisti. CUPRINS. CAPITOLUL I – PREZENTAREA TEORETICA A BOLII.

10/26/ · Planul de tratament al adenomului de prostata consta intr-o serie de etape: Supraveghere prin examen urologic anual – watchful waiting Tratament medicamentos cu: alfablocante, inhibitori de 5 alfa-reductaza, antimuscarinice, fitoterapie.

Plan de ingrijire adenomul de prostata

Plan de ingrijire adenomul de prostata
Restrângere secțiune Partajare Distribuiți pe Facebook; se va deschide o fereastră nouă Facebook. Ingrijirea pacientilor cu adenom de prostata « Sanatatea nu este totul, dar fara de sanatate, totul este nimic ». Hiperpresiunea vezicala in contextul distensiei, poate duce Plan de ingrijire adenomul de prostata fortarea orificiilor determinand refluxul vezico-uretral. Manifestari clinice. Plan de ingrijire adenomul de prostata prostata. Informații document apăsați pentru a extinde informațiile documentului Descriere: Plan de ingrijire. Fara o tehnica ongrijire pusa la punct metoda este grevata de mari riscuri cai false, hemoragie, ingrijite vezicala, rezec-tii incomplete si nu permite tratarea unei afectiuni vezicale concomitente.

Raportați acest document. Pacientii cu scleroza de col vezical si stricture uretrale prezinta,de asemeneasimptomatologie de obstacol subvezical,totusi bolnavii cu stricturi uretrale nu prezinta simptomele iritative caracteristice adenomului de prostata. Cancerul de prostată este o boală mult mai serioasă care necesită tratament specializat. Uneori el poate constitui un mic opercul care sa obstrueze orificiul colului. Au fost invocati mai multi factori: Noduli stromali celule musculare si fibroase. Ureterohidronefroza-refluxul vezico-ureteral. Vezica urinara nu se palpeaza suprapubian, dar poate fi perceputa prin tact rectal bimanual.

Tratamentul pentru adenomul de prostată variază în funcție de mărimea prostatei, vârsta pacientului și starea generală de sănătate. Există numeroase metode de tratament care pot ajuta la ameliorarea simptomelor, iar acestea pot include administrarea de medicamente, proceduri minim invazive sau intervenții chirurgicale. În unele cazuri, simptomele se pot ameliora fără administrarea unui tratament.

Ingrijirea pacientilor cu adenom de prostata

[PDF] Model Plan de Ingrijire Adenom de Prostata - Free Download PDF
Modificari ale aparatului urinar legate de evolutia adenomului. La examenul clinic se gasesc semnele generale de uremie, asociate cu glob vezical, moale si rinichi mari, sensibili bilateral; deseori pacientii resimt dureri lombare in cursul mictiunilor consecutive refluxului vezico-ureteral. Prostata ar avea rol genital. În cazul adenomului de prostată, simptomele se pot ameliora fără tratament și prin menținerea unui stil de viață sănătos. Andrada Moldovan. Calea perineala – este bine tolerata si are indicatii la marii Plan de ingrijire adenomul de prostata si la bolnavii fragili. Peretele vezical apare ingrosat, iar conturul festonat.

Peretii veziculelor seminale sunt alcatuiti din trei tunici: Fructoza continuta in secretia veziculelor seminale, este o importanta sursa de energie pentru spermatozoizi. Arterele provin din artera vezicala inferioara si artera rectala mijlocie. Venele merg la plexurile vertical si prostatic. Limfa este drenata spre nodurile limfatice iliace interne. Prostata este un organ complex, care apare la embrionul de 12 saptamani sub influenta hormonilor androgeni secretati de testiculele fetale. Anatomic prostata are forma unui trunchi de con inversat, cu baza in sus, situata in pelvis, sub marginea inferioara a simfizei pubiene si anterior de ampula rectala.

Superior are raport anatomic cu vezica urinara trigonul vezical , al carei col se continua cu uretra , ce strabate prostata de la baza la apex, segment ce-i poarta de altfel numele: uretra prostatica. Uretra prostatica face un unghi de 30 grade la nivelul lui veru-montanum, anterio, nivel la care pe versantii laterali ai acestuia, se deschid canalele ejaculatoare, conducte ce strabat de asemenea glanda. Dimensiunile medii ale prostatei sunt de circa 4 cm in diametrul trensversal, cm in cel longitudinal si circa 3 cm in diametrul antero posterior, avand o greutate de aproximativ 5 grame. Din punct de vedere structural, histologia glandei este complexa, tubulo-acinoasa, aparent unitara, constituita din aproximativ de lobuli.
Mc Neal a propus conceptul de anatomie zonala a prostatei, in baza datelor anatomice si histologice ale acesteia, conform caruia prostata este formata din 4 zone: zona periferica, zona centrala, zona tranzitionala si zona fibromusculara. Mc Neal subliniaza faptul ca adenomul prostatic nu se dezvolta niciodata in zona periferica.

Secretia interna este data de: PSA antigen specific prostatic , fosfataze acide PAP , prostaglandine, enzime proteolitice, diaminoidaze, beta-glucuronidaza, fibrinolize, electroliti magneziu, zinc , acid citric, fructoza, etc. Hiperplazia prostatica benigna HBP , cunoscuta sub termenul de adenom sau adenocarcirom prostatic constituie cele doua entitati anatomo-clinice tumorale principale dezvoltate din aceasta glanda, aceste afectiuni constituind, o proportie insemnata din intreaga patologie urologica.
Fiziologia prostatei sau functiile prostatei. Glandele prostatice produc un lichid laptos, fluid si tulbure care constituie cea mai mare parte a spermei. Au un miros care da mirosul specific ejaculatului. Reactia slab alcalina a secretiei prostatice, favorizeaza motilitatea spermatozoizilor. Este bogata in fosfataza acida, acid citric, zinc.

Enzimele fibrinogenaza, fibrinoliza, veziculaza , au un rol important pentru fluidificarea ejaculatului si prin aceasta permit spermatozoizilor sa-si desfasoare motilitatea. Lichidul prostatic poate fi obtinut prin exprimarea glandei prin masaj rectal. Lichidul prostatic este depozitat in glandele propriu-zise, mai ales in segmentul lor alveolar, si de aici este expulzat in timpul ejacularii printr-o contractie puternica a substantei musculare, careia i se adauga si actiunea muschilor perineali.
Prostata ar avea rol genital. Extirparea ei, cel putin la animale , le reduce capacitatea reproducatoare. Dupa varsta de de ani in alveolele prostatice se constituie concretiuni formate din straturi concentrice, uneori calcifiate numite simpexioni sau corpi amilacei, care constituie asa – numitul „nisip prostatic”. Sunt formati din proteine cristale de sparmina si numarul lor creste odata cu inaintarea in varsta. Prostata este o glanda hormono dependenta fiind puternic influentata de hormonii sexuali.

Prezenta la nastere, ea se dezvolta „exploziv” la pubertate. In decursul varstei adulte, lobii laterali sunt stimulati de productia de testosteron, pe cand lobul mijlociu si glandele periuretrale stau sub influenta estrogenilor.
Odata cu inaintarea in varsta, in conditii obisnuite, scade producerea de testosteron si prostata se atrofiaza. Aceasta atrofie senila intereseaza intreg organul, atat componenta glandulara cat si cea musulo-conjunctiva. Daca odata cu diminuarea secretiei de testosteron se instaleaza o crestere a nivelului estrogenilor, se va produce „hipertrofia de prostata”. Aceasta intereseaza in special glandele periuretrale si lobul mijlociu. In schimb o crestere a concentratiei de testosteron produce cancerul de prostata, care cuprinde mai ales lobul posterior.
De aici se desprinde aplicatia practica a hormono-influentarii tumorilor prostatei: adenomul se trateaza cu testosteron, iar cancerul cu estrogeni si castrare. Vascularizatia si inervatia prostatei.

Arterele provin din veziculele inferioare si rectalele mijlocii. Din acestea se desprind ramuri capsulare si trabeculare, ambele emit arteriole care se capilarizeaza in jurul glandelor. Venele provenite din aceasta retea capilara urmeaza un traiect paralel, insa invers arterelor. Ele se deschid in largul plex venos prostatic, care inconjoara glanda si se varsa inapoi in vena rusinoasa interna.
Limfaticele se formeaza din plexuri perialveolare, ajung la un plex periprostatic si de aici la nodurile iliace externe, interne si sacrale. Nervii merg de-a lungul vaselor si se termina prin fibre senzitive, secretorii si motoare, provin din plexul nervos prostatic, situat pe fetele posterioare si laterale ale glandei. Plexul nervos prostatic provine din plexul hipo-gastric inferior plex mixt: simpatic si parasimpatic.

Hiperplazia prostatica benigna, cunoscuta sub numele de adenom prostatic, fiind principala cauza de disurie, este definita clasic ca o tumora benigna, dezvoltata din glandele periuretrale situate submucos, supramontanal, prespermatic si intrasfincterian inauntrul sfincterului neted.
Din aceasta definitie rezulta ca originea glandulara a tumorii nu este contestata, dar este acceptata in alt sens decat s-ar deduce din termenul de adenom de prostata. Aceasta idee a aparut dupa ce s-a observat ca dupa enuclearea adenomului pe cale transvezicala, prostata propriu-zisa persista, impreuna cu canalele ejaculatorii. Studii mai recente arata ca glandei prostatice i se pot recunoaste doua portiuni : craniata si caudala. Limita dintre acestea ar fi un plan care trece prin orificiile canalelor ejaculatorii.
Primele modificari de hiperplazie prostatica benigna apar in jurul varstei de 35 de ani, aceste modificari sunt reprezentate de noduli stromali vizualizati microscopic, dezvoltati in jurul glandelor periuretrale.

Evolutia este lenta, necesitand multi ani pentru formarea nodulilor glandulari hiperplazici maturi, cu dimensiuni de la cativa milimetri la cativa centimetri.
Modificarile hiperplazice prostatice rezulta in formarea de : Noduli stromali celule musculare si fibroase. Noduli fibroadenomatosi tesut fibros si hiperplazie glandulara. Hiperplazie glandulara noduli acinari si hiperplazie stromala. Celulele activ secretante ce intra in compozitia adenomului prostatic sunt: PSA antigenul specific prostatic , fosfataze acide prostatice PAP , enzime proteolitice, etc, celule ce sunt bogate in zinc. Nu se cunoaste in mod precis cauza hipertrofiei portiunii craniale a prostatei.
Au fost invocati mai multi factori:

In cazul aterosclerozei s-a crezut ca arterele prostatei caudale fiind afectate, procesul va avea ca urmare atrofia acesteia, in vreme ce prostata craniala, bine vascularizata, se va dezvolta mai amplu, ducand la hipertrofie. Etiologia este incomplet elucidata. Exista mai multe ipoteze care incearca sa explice dezvoltarea adenomiomatoasa a prostatei frecvent corelata cu varsta. Modificarile hormonale sunt mai evidente la barbatul varstnic.
Aceasta se explica prin scaderea progresiva a secretiei de testosteron pe masura inaintarii in varsta, concomitent cu cresterea progresiva a conversiei in estrogeni, in tesutul adipos, a testosteronului seric. Se stie ca orhidectomia castrarea efectuata inainte de pubertate previne dezvoltarea adenomului prostatic. Se apreciaza ca androgenii sunt necesari pentru initierea, inducerea hiperplaziei prostatice, dar nu si pentru mentinerea acesteia.

Anatomie patologica. Formatiunea tumorala, macroscopic, are aspectul unui con sau al unui trunchi de con cu baza spre vezica si varful in jos, strabatut de uretra. De cele mai multe ori adenomul este format din doi lobi laterali, egali sau asimetrici, la care uneori se adauga si un al treilea lob cunoscut sub numele de lob median.
Lobii laterali se dezvolta deseori inegal, deviind axul uretrei. Adenomul este inconjurat de o capsula fibroasa sau fibromusculara, care il separa de tesutul din jur,constituind planul de clivaj in cursul operatiilor deschise. Fiecare lobul este alcatuit din noduli de forma sferoidala, denumiti corpi sferoizi, ce pot fi usor enucleati. Microscopic, nodulii sunt formati din hiperplazie stromala muculara si fibroasa , fibroadenomatoasa tesut fibros si hiperplazie glandulara si glandulara noduli acinosi practic toate aceste componente totdeauna prezente, dar in proportii diferite de la un individ la altul.

Modificari ale aparatului urinar legate de evolutia adenomului. Date fiind conexiunile stranse intre prostata craniala si uretra supramontanala, aceasta va fi cel mai mult influentata de dezvoltarea adenomului, fiind alungita de la cm la mai mult de 5 cm. Devierile laterale sunt legate de volumul inegal al lobilor adenomului; iar inchiderea unghiului dintre uretra anterioara si posterioara, de cresterea in inaltime a adenomului. De aici recomandarea de a utiliza pentru cateterizarea uretrei, la acesti bolnavi, sonde cudate Thiemann sau Mercier, Couvelaire. Colul vezical nu mai este circular, ci ia aspectul unei fante anteroposterioare, cu o comisura anterioara ogivala.
Pe buza posterioara se poate observa implantat lobul median, separat prin mici incizuri de lobii laterali. Uneori el poate constitui un mic opercul care sa obstrueze orificiul colului. In alte cazuri una sau ambele parti laterale ale colului pot sa bombeze mai mult sau mai putin in vezica.

In functie de dezvoltarea adenomului, trigonul poate fi normal sau mai mult reliefat in vezica, modificand raportul dintre col, bara interuretrala si orificiile uretrale. Vezica sufera si ea modificari – mucoasa vezicala poate sa-si pastreze aspectul normal sau sa devina congestiva, cand adenomul se complica cu cistita sau litiaza.
Musculatura, in fata obstacolului realizat de adenom, se va hipertrofia progresiv. Hipertrofiei ii urmeaza alungirea si treptat se ajunge la decompensarea fibrelor musculare. In distensiile cronice, ale vezicii urinare cu decompensare, peretele vezical este atrofic, cu fibre alungite, ineficiente. Diverticulii vezicali sunt determinati de hernierea mucoasei vezicale prin punctele slabe ale peretelui muscular.
Sediul orificiilor uretrale poate fi modificat in functie de marimea si evolutia adenomului, astfel ele pot fi apropiate sau indepartate de col edemul mucoasei trigonale, ca si al orificiilor uretrale. Poate sa devina un obstacol in progresiunea urinei. Hiperpresiunea vezicala in contextul distensiei, poate duce la fortarea orificiilor determinand refluxul vezico-uretral.

Prin importanta si evolutia sa, adenomul constituie un obstacol in evacuarea urinii.
Lobul median, congestia pelvina, edemul mucoasei si submucoasei, ca si scleroza tesutului conjunctiv din jurul colului accentueaza si mai mult disectazia. Presiunea din vezica creste de la cc apa la cc apa. Pentru a invinge rezistenta, fibra musculara se hipertrofiaza. Peretele vezical apare ingrosat, iar conturul festonat. Expresia cistoscopica a hipertrofiei musculare este aspectul de „celule si coloane”, iar clinic apar polakiuria, cu mictiuni imperioase si intarzierea declansarii mictiunii. Portiunea intramurala a ureterelor va fi comprimata, ceea ce duce la staza cu dilatatie suprajacenta.
Cum obstacolul este acelasi sau se accentueaza progresiv, fibra musculara se decompenseaza si continutul vezical nu mai este evacuat in intregime. Apare reziduu vezical, deci retentia cronica incompleta, polakiuria devine si diurna si se accentueaza progresiv. Staza vezicala poate duce la fortarea orificiilor uretrale, determinand refluxul vezico-uretral.

Insuficienta renala este consecinta stazei uretero-pielice, iar infectia ii agraveaza evolutia. Manifestari clinice. In mod obisnuit suferinta clinica este legata de evolutia unui adenom ce apare in jurul varstei de 60 ani si mult mai rar, inainte de aceasta, cunoscandu-se totusi cazuri operate in jurul varstei de 40 ani.
Polakiuria nocturna, in a doua jumatate a noptii, disuria, diminuarea fortei jetului urinar, marcheaza debutul afectiunii. Dupa predominanta si intensitatea unora din manifestarile simptomatologice, se pot recunoaste trei forme clinice ; Durata mictiunii este mai prelungita. Dimineata, dupa trezire, apar doua mictiuni apropiate, apoi, in cursul zilei, tulburarile mictionale dispar. Acest aspect corespunde de obicei unui adenom mai ferm, de consistenta unei mingi de tenis; De cele mai multe ori la acesti bolnavi se gaseste un adenom de volum mare, edematos, moale;

Controlul rectal arata, de cele mai multe ori, un adenom mic si deseori explorarile evidentiaza un lob median.
In faza de prostatism, pe langa simptomele enuntate se mai pot observa : senzatia de corp strain in rect, erectii si polutii nocturne. Din momentul aparitiei stazei urinare, deci si a reziduului vezical, functia renala va fi afectata. In afara de manifestarile urinare se pot observa: inapetenta, anemie, cefalee, ameteli acuze legate de gradul de insuficienta renala. Vezica urinara nu se palpeaza suprapubian, dar poate fi perceputa prin tact rectal bimanual.
Cantitatea de urina restanta dupa mictiune poate fi evaluata prin sondaj vezical sau poate fi pusa in evidenta prin cistografie urografica postmictionala. Pe langa manifestarile urinare, apar si cele de ordin general. Manifestari urinare. Bolnavul poate deveni un fals incontinent datorita cresterii reziduului vezical. Falsa incontinenta este datorata mictiunii prin prea plin.

Aceasta este mai intai nocturna, apoi diurna. Nu apare la toti bolnavii din acest stadiu. La examenul regiunii hipogastrice se palpeaza globul vezical.
Urina, daca nu este infectata, are aspect palid, datorita pierderii puterii de concentrare a rinichiului. Aceasta este explicatia si a unui grad mai mult sau mai putin accentuat de poliurie. Manifestari de ordin general – sunt legate de gradul de insuficienta renala. Se pot observa paloare, sete, uneori edeme ale membrelor inferioare. Nu rareori se observa apatie, somnolenta forma nervoasa sau inapetenta, greata, limba uscata. In cursul evolutiei unui adenom de prostata sunt frecvent intalnite manifestarile cardio-vasculare.
Ele pot fi sistematizate in cardiopatii ischemice, cu tulburari de ritm si de conducere, hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca. In afara de faptul ca orice cardiopatie mareste riscul chirurgical, sau este agravata de evolutia adenomului, exista cazuri care se amelioreaza dupa adenomectomie.

Fiecare dintre semnele si simptomele prezentate este evaluat cu puncte de la 0 la 4, efectuandu-se scorul total, prin aditionare punctelor, ceea ce corespunde la momentul respectiv, gradului de suferinta clinica provocat de adenomul prostatic. In functie de acest scor se indica tipul de tratamen: medicamentos, chirurgical, observatie clinica etc. Efectuarea in dinamica a acestuia sau postterapeutic prin orice procedeu indica evolutia simptomatologiei sau eficacitatea tratamentului. Semnele clinice legate de complicatii ale aparatului urinar.
Evolutia unui adenom poate fi grevata de numeroase complicatii: Litiaza vezicala: apare ca urmare a stazei vezicale sau infectiei urinare, mictiunile sunt dureroase si frecvente. Hematuria macroscopica: nu este un semn specific adenomului prostatic, astfel incit aparitia hematuriei in urina impune prudenta in interpretarea originii. Hematuria de origine prostatica este de obicei initiala, indolora, redusa cantitativ, dar poate fi abundenta, cu caracter total. Complicatii infectioase ce pot imbraca aspectele unei infectii acute sau cronice.

Pe plan clinic se disting: cistitele acute si cronice, pielonefritele acute si cronice, orhiepididimitele acute adenomitele acute si cronice. Pseudoincontinenta sau urinarea prin „prea plin”: frecventa la pacientii cu retentii incomplete de urina cu distensie vezicala, bolnavul devenind un fals incontinent, prin cresterea volumului peste cel fiziologic, a rezidului vezical. Falsa incontinenta este datorita mictiunii prin „prea plin”. Aceasta este mai intai nocturna apoi diurna; nu apare la toti bolnavii din acest stadiu. Retentia completa de urina: poate sa apara brusc sau sa fie precedata de accentuarea disuriei, excesele alimentare, ingestia de alcool, frigul, medicatia sedativa sau tranchilizanta, anestezia rahidiana sau generala, etc.
Ureterohidronefroza-refluxul vezico-ureteral. La examenul clinic se gasesc semnele generale de uremie, asociate cu glob vezical, moale si rinichi mari, sensibili bilateral; deseori pacientii resimt dureri lombare in cursul mictiunilor consecutive refluxului vezico-ureteral.

Tuseul rectal , intotdeauna bimanual, arata : Uretrocistoscopia si mai ales cistografia urografica pot evidentia existenta lobului median. Diferentierea de o prostatita acuta este relativ usoara, date fiind antecedentele infectioase, starea febrila, durerea si sensibilitatea glandei la tactul rectal. Adenomul de prostată apare atunci când celulele prostatei încep să se multiplice, fapt care duce apoi la inflamarea prostatei și la modificarea actului micțional, prin blocarea fluxului urinar.
Pe măsură ce prostata crește, va pune presiune pe pereții uretrei, iar vezica urinară își pierde capacitatea de a se goli complet. Îngustarea uretrei, retenția de urină și golirea incompletă a vezicii sunt câteva dintre problemele asociate cu adenomul de prostată. Chiar dacă adenomul de prostată și cancerul de prostată pot avea simptome similare, aceste două afecțiuni sunt diferite. Adenomul de prostată este benign și, în același timp, nu crește riscul de apariție a cancerului de prostată.

Cancerul de prostată este o boală mult mai serioasă care necesită tratament specializat. În cazul adenomului de prostată, simptomele se pot ameliora fără tratament și prin menținerea unui stil de viață sănătos. Cauzele care duc la apariția adenomului de prostată nu sunt încă stabilite cu exactitate. Adesea, această afecțiune este asociată cu înaintarea în vârstă și cu modificările nivelului de hormoni.
Organismul bărbaților produce o cantitate ridicată de testosteron, hormonul masculin, dar și o cantitate mai mică de estrogen, hormonul feminin. Pe măsură ce înaintează în vârstă, cantitatea de testosteron din sânge scade, ceea ce face ca nivelul de estrogen să fie ridicat. Acest factor poate contribui la multiplicarea celulelor prostatei. O altă cauză este legată de creșterea nivelului de dihidrotestosteron, hormon masculin care are un rol important în dezvoltarea prostatei.

Atunci când nivelul de testosteron din sânge începe să scadă, nivelul de dihidrotestosteron crește și se acumulează în prostată. Acest factor poate accelera multiplicarea celulelor prostatei. De regulă, bărbații care au trecut printr-o intervenție de îndepărtare a testiculelor orhiectomie la o vârstă fragedă nu vor dezvolta mai târziu adenomul de prostată.
Aceste complicații nu sunt frecvente în rândul bărbaților care suferă de adenomul de prostată, dar pot pune în pericol sănătatea dacă nu este urmat un tratament care să amelioreze simptomele. La început, simptomele asociate cu prostata mărita sunt destul de ușoare, dar se pot agrava dacă nu sunt ameliorate la timp. Cele mai frecvente simptome ale adenomului de prostată sunt:
Nevoia frecventă de a urina este una dintre cele mai comune manifestări ale adenomului de prostată și poate să apară la interval de una sau două ore, în special pe timpul nopții. Totuși, dimensiunea prostatei nu determină neapărat severitatea simptomelor.

Chiar dacă prostata s-a mărit foarte mult, simptomele pot fi minore, în timp ce bărbați cu prostata ușor mărita pot avea simptome severe. În unele cazuri, simptomele se pot ameliora cu trecerea timpului. Simptomele mai puțin comune pot include infecții urinare, incapacitatea de a urina sau urinare cu sânge.
Incapacitatea de a urina reprezintă urgență medicală și necesită control medical imediat. Diagnosticarea adenomului de prostată presupune o anamneză istoric medical și examinara fizică a pacientului. Trebuie avut în vedere că este necesar un control medical de urgență dacă există sânge în urină, durere sau senzație de arsură la urinare ori incapacitate de a urina.

Model Plan de Ingrijire Adenom de Prostata

Adenom de prostata: cauze, simptome, complicatii, tratament | Prostaffect сumpără
Adenomul de prostata reprezinta cea mai frecventa tumora benigna a barbatului si se dezvolta din glandele zonei de Plan de ingrijire adenomul de prostata. Exista adenoame bine tolerate, dar exista si adenoame care prin complicatiile lor pot avea o evolutie grava. Evolutia afectiunii nu este dependenta de volumul tumorii, iar urmarirea precoce si tratamentul corect condus reprezinta elementele esentiale in prevenirea complicatiilor adenomului de prostata. Prostata este un organ grandular si fibromuscular, format din mai multi lobi, care inconjoara uretra prostatica. Plan de ingrijire adenomul de prostata periferie este prezenta capsula prostatica care este formata din tesut fibros. Faza de prostatism.

Adenomul de prostata poate conduce la hipertrofia musculaturii vezicale, care se poate manifesta prin: Faza de retentie incompleta fara distensie vezicala. Datorita mentinerii obstacolului subvezical adenomul de prostata se produce atrofierea musculaturii vezicale si aparitia reziduului vezical capacitatea de stocare a vezicii urinare. Pacientul poate avea urmatoarele simptome: Faza de retentie incompleta cu distensie vezicala. Datorita cresterii reziduului vezical ingrijier ml apare distensia vezicii, iar pacientul poate avea urmatoarele kngrijire. Adenomul de prostata poate conduce la numeroase complicatii.

Una dintre acestea este ureterohidronefroza bilaterala cu insuficienta renala cronica – aparuta din cauza retentiei cronice de urina.

Adenomul de prostată: cauze, simptome, posibile complicații, diagnosticare și tratament

Model Plan de Ingrijire Adenom de Prostata

Ingrijirea pacientilor cu adenom de prostata. Organele genitale masculine sunt reprezentate de cele doua glande genitale. Testiculeleingrijirw conducte seminalepenis si scrot. Testiculele – au ca rol producerea spermatozoizilor si a hormonilor sexuali masculini. Spermatozoizii continuti in lichidul seminal sunt Plan de ingrijire adenomul de prostata prin conducte seminale conducte Plan de ingrijire adenomul de prostatacare au numiri diferite, dupa segmentul considerat : Ultimul segment, ductul ejaculator, se deschide pe coliculul seminal din uretra prostatica, astfel ca incepand de la aceasta formatiune, uretra masculina devine un conduct comun pentru eliminarea urinei si a spermei. Testiculele sunt continute intr-un sac median, format din tunici concentrice, numit scrot, iar uretra strabate organul copulator masculin, penisul.

Organelor genitale le sunt anexate o serie de glande seminalecare imbogatesc prin produsul lor lichidul seminal. Aceste glande sunt:

Lasă un răspuns