O asemanare si o deosebire intre veziculele semilunare si prostata

Glandele anexe sunt veziculele seminale si prostata. a) Veziculele seminale Veziculele seminale sunt glande pereche, situate posterior fata de vezica prostatita.adonisfarm.roa un lichid cu rol in nutritia (hranirea) si transportul spermatozoizilor. b) Prostata. Asemanari intre alimente si organele corpului: FASOLE – RINICHI. Bobul de fasole seamana cu un rinichi. Fasolea scade tensiunea si zaharul din sange, protejand rinichii. preparatele din fasole boabe stimuleaza buna functionare a rinichilor si trateaza diferitele afectiuni ale acestor organe. Veziculei seminale (vezicule, prostatita.adonisfarm.rola seminalis) – organe pereche situate în cavitatea pelviană lateral din fiolă a deferent, în partea de sus a prostatei, iar partea din spate a partea de jos a vezicii urinare. Vezicula seminificată este organul secretor. Tăiaţi o ciupercă în jumătate şi veţi vedea că seamănă cu o ureche. Ciupercile conţin vitamina D, care contribuie la îmbunătăţirea auzului. Așa că introduceţi ciuperci în alimentaţie cât de des puteţi.

Nucile seamănă cu cele două emisfere ale creierului. Nici nu e de,

O asemanare si o deosebire intre veziculele semilunare si prostata

Cercetatorii au descoperit ca radacina de ghimbir suprima greata si varsaturile, chiar si in cazurile grave, reduce gazul, trateaza inflamatia, si are un efect de ameliorare in boli digestive. In realizarea procesului de formare a imaginii pe retina, conlucreaza irisul si sistemul optic. Corpul uman este tridimensional strabatut de catre eeosebire axe si trei planuri. Primul neuron protoneuronul se afla in ganglionul spinal de pe radacina posterioara a nervului spinal. Epiteliul său glandular secretă un secret care conține substanțe O asemanare si o deosebire intre veziculele semilunare si prostata pentru hrănirea și activarea spermatozoizilor. Se transmite ereditar. Această legumă este o sursă importantă de betacaroten, un excelent antioxidant, care protejează vederea. Gatul segmentul cervical leaga capul de trunchi si prezinta doua parti: -o parte posterioara, nucala ceafa -o parte anterioara gatul propiu-zis. Asemanarea dintre grapefruit sau portocale si glandele mamare se aseamana foarte bine si ajuta miscarea limfei in si dinspre sani.
yupsiee.

Asemănari:Amândouă au propriile sucuri (la stomac sucul gastric, la intestin sucul intestinal),sunt căptușite cu mucoasa, amândouă au glande (la stomac glande gastrice,la intestin glande intestinale) Deosebiri:rezultatele digestiei sunt diferite (la stomac chimul gastric acid, la intestin chiulul intestinal) 1jaiz4 și 12 alți utilizatori. Una dintre marile „minciuni” constă în faptul că o femeie înşală doar când se îndrăgosteşte de altcineva. Din păcate, realitatea este un pic altfel. Şi anume, o femeie înşală atunci când are oportunitatea. În fond, cea mai întâlnită fantezie la femei este aceea de a avea one night stand. Cu alte cuvinte, principala fantezie este aceea de a fi într-un loc, într-o seară, într-un bar, unde apare un necunoscut care arată,

Semnal vezicule | Competent despre sănătate pe Prostaffect

Ambulul vaselor deferente primește sânge prin ramurile arterei rectale medii și artera pancreatică inferioară din artera iliacă internă. Prezinta o depresiune numita foveea centralis care contine numai celule cu conuri zona de acuitate vizuala maxima. Are doi poli functionali: -un pol unde se ataseaza un aminoacid -un pol care contine o semilinare de 3 nucleotide; care recunoaste o anumita secventa de ARNm unde se ataseaza pe baza de complementaritate. Odoleanul, cel mai bun medicament cu actiune calmanta. Proiectia corticala: in cerebel. Hormonul antidiuretic vasopresina Hormonul antidiuretic are ca actiune principala conservarea apei in organism. Au prag de vwziculele scazut.

Grapefruit contine limonoid, care impiedica dezvoltarea cancerului de san. Culoarea rosie a vinului se aseamana perfect cu sangele nostru. Vinul rosu este bogat in antioxidanti si polifenoli, iar daca este consumat in cantitati rezonabile, acesta reduce riscul de formare a cheagurilor de sange, riscul de a face boli de inima sau accidente vasculare cerebrale, dar vinul rosu ajuta si la scaderea cantitatii de colesterol rau din organism. Radacina de ghimbir se aseamana cu stomacul. Mirosul si gustul puternic al ghimbirului contribuie la combaterea bolilor si simptomele de intoxicatie alimentara. Cercetatorii au descoperit ca radacina de ghimbir suprima greata si varsaturile, chiar si in cazurile grave, reduce gazul, trateaza inflamatia, si are un efect de ameliorare in boli digestive.
Bobul de fasole seamana cu un rinichi. Fasolea scade tensiunea si zaharul din sange, protejand rinichii. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati si sfatul unui medic specialist. Sanatate de la A la Z. Care sunt beneficiile si proprietatile legumelor si fructelor.

Beneficiile terapeutice ale ghimbirului. Cele mai bune antibiotice naturale din camara ta. Daca iti plac articolele noastre si vrei sa ne fii alaturi si pe Facebook, te asteptam sa te alaturi comunitatii printr-un Like:
Tags: asemanari intre alimente si corp asemanari intre alimente si organe asemanari sanatoase legume si organe. Ciocolata din 3 ingrediente. Mierea de mana de brad, cel mai fortifiant remediu pentru organism. Susaiul, buruiana cu leacuri mai putini stiute. Odoleanul, cel mai bun medicament cu actiune calmanta. Sucul de morcovi.

Proprietati si beneficii.
Creasta cocosului. Sfaturi utile pentru plantarea ei in gradina. Gura leului. Sucul de papadie. Respiratia corecta si beneficiile ei. Ulei esential de fenicul, ce indicatii terapeutice are februarie 26, by Redactia sfatnaturist. Suc de telina si morcov. In cazul obiectelor situate intre punctum proximum 25 cm si punctum remotum 6 m vederea este clara, dar cu acomodare.
Acomodarea este un proces automat de adaptare a ochiului pentru vederea clara a obiectelor, situate intre 25 cm si 6m.

Acomodarea presupune urmatoarele: – mioza micsorarea diametrului pupilelor prin contractia muschilor circulari ai irisului – cresterea convergentei cristalinului prin contractia muschilor circulari ciliari – corectarea axelor oculare prin contractia muschilor externi ai globului ocular In cazul in care puterea de convergenta a mediilor transparente nu este in concordanta cu lungimea axului anteroposterior, ochiul este ametrop, prezentand diverse defecte optice: miopie, hipermetropie si astigmatism.
Imaginea se formeaza inaintea retinei datorita lungimii prea mari a axului anteroposterior sau a cuburii crescute a cristalinului. Miopia se corecteza cu lentile biconcave divergente. Imaginea se formeaza in spatele retinei datorita lungimii prea scurte a axului anteroposterior sau a curburii scazute a cristalinului. Hipermetropia se corecteaza cu lentile biconvexe convergente. Imaginea formata este neclara. Astigmatismul se corecteaza cu lentile cilindrice.

Baza fotochimica a vederii Razele de lumina strabat mediile transparente si apoi retina, ajungand la celulele fotoreceptoare ale acesteia.
La nivelul celulelor fotoreceptoare, razele de lumina determina descompunerea pigmentilor fotosensibili. Iodopsina Iodopsina din celulele cu conuri se descompune in retinem si fotopsina. Rodopsina Rodopsina din celulele cu bastonase se descompune in retinem si scotopsina. Prin descompunerea pigmentilor fotosensibili se modifica permeabilitatea celulelor fotoreceptoare pentru ioni si se declanseaza potentialele de actiune influxuri nervoase.
De la celulele fotoreceptoare pornesc influxurile nervoase care prin nervii optici sunt conduse la segmentul central al analizatorului vizual localizat in aria vizuala din lobul occipital, pe marginile scizurii calcarine, unde sunt transformate in senzatie de vaz. Celulele cu bastonase Celulele cu bastonase sunt responsabile pentru vederea scotopica nocturna , in lumina difuza, cand nu se disting culorile si detaliile obiectelor: vederea in alb-negru.

Celulele cu conuri Celulele cu conuri sunt responsabile pentru vederea fotopica diurna , in lumina intensa, necesare pentru vederea colorata.
Perceperea culorilor realizata de celulele cu conuri este explicata prin mai multe teorii. Teoria tricromatica a lui Young Helmholtz Teoria tricromatica a lui Young Helmholtz teoria culorilor fundamentale este cea mai cunoscuta teorie care explica perceperea culorilor. Conform acestei teorii retina contine trei tipuri de celule cu conuri, care la randul lor contin pigmenti pentru culorile rosu, verde si albastru.
Analizatorul auditiv Analizatorul auditiv are roluri importante legate de orientarea in spatiu, depistarea pericolelor si perceperea vorbirii, care sta la baza relatiilor interumane. Excitantul adecvat al analizatorului auditiv il constituie undele sonore. Segmentul periferic sau receptor al analizatorului auditiv, se gasesete la nivelul urechiei interne.
Urechea este un organ pereche, situat pe partile laterale ale capului.

Este alcatuita din trei parti: urechea externa, urechea medie si urechea interna. Urechea externa Urechea externa este formata din pavilion si conduct auditiv extern. Conductul auditiv extern se intinde de la pavilion la timpan. Timpanul se afla la limita dintre urechea externa si urechea medie. Urechea medie Urechea medie este o camera plina cu aer deoarece comunica cu faringele printr-un canal numit trompa lui Eustachio.
Pe peretele intern, dinspre urechea interna, prezinta doua orificii numite fereastra ovala si fereastra rotunda. In urechea medie se afla un lant de trei oscioare: scarita, ciocan si nicovala. Talpa scaritei se sprijina pe fereastra ovala. Urechea interna Urechea interna este formata dintr-un sistem de spatii ce alcatuiesc labirintul osos. Labirintul osos este format din: trei canale semicirculare osoase, vestibul osos si melc osos cohlee. In interiorul labirintului osos se afla labirintul membranos.

Labirintul membranos este format din trei canale semicirculare membranoase, vestibul membranos si melc membranos canal cohlear.
In interiorul labirintului membranos se afla un lichid numit endolimfa. Intre labirintul osos si cel membranos se afla un spatiu care contine lichidul numit perilimfa. Vestibulul membranos este alcatuit din doua vezicule suprapuse numite utricula si sacula. In canalele semicirculare membranoase se afla receptori vestibulari receptori pentru echilibriu.
In melcul membranos se afla receptori auditivi. Segmentul periferic receptor Segmentul periferic al analizatorului auditiv este reprezentat de organul Corti, situat pe membrana bazilara din structura cohleei.

Organul Corti este format din celule senzoriale auditive si celule de sustinere. Celulele senzoriale auditive prezinta la polul apical cili. Cilii strabat membrana reticulata iar varful lor patrunde in membrana Tectoria. Segmentul intermediar de conducere Segmentul intermediar al analizatorului auditiv este reprezentat de calea auditiva formata din patru neuroni.
Primul neuron protoneuronul este situat in ganglionul spinal Corti din columela. Columela este axul central al cohleei. Dendritele sale sunt conectate cu celulele senzoriale auditive, iar axonii sai formeaza ramura auditiva a nervului acustico-vestibular. Al doilea neuron deutoneuronul se afla in puntea lui Varolio. Al treilea neuron tritoneuronul se afla in mezencefal. Al patrulea neuron se afla in metatalamus.

Segmentul central Segmentul central se afla in girusul temporal superior.
Fiziologia analizatorului auditiv Pavilionul urechiei capteaza si dirijeaza undele sonore catre conductul auditiv extern. La capatul acestui conduct unele sonore pun in vibratie timpanul care la randul sau antreneaza lantul celor trei oscioare. Lantul de oscioare nu transmit pasiv vibratiile, ci prin muschii ciocanului si scaritei contribuie la modificarea intensitatii sunetului: – contractia muschiului ciocanului diminueaza sunetele prea puternice – contractia muschiului scaritei amplifica sunetele prea slabe De la oscioare unda sonora este transmisa succesiv ferestrei ovale, perilimfei si endolimfei.
Vibratiile perilimfei determina si vibratii ale endolimfei, deoarece membrana vestibulara este extrem de subtire. Vibratiile perilimfei determina deformarea membranei bazilare pe care se afla organul Corti. Cilii celulelor senzoriale auditive se indoaie fata de membrana Tectoria si se declanseaza un influx nervos.

Influxul nervos este transmis prin calea auditiva la segmentul central, aflat in girusul temporal superior, unde se transforma in senzatie de auz.
Analizatorul vestibular Analizatorul vestibular are rolul de a informa creierul despre pozitia capului sau a corpului in spatiu. Excitantul specific al analizatorului vestibular este constituit de schimbarea pozitiei capului sau a intregului corp. Receptorii vestibulari se afla in canalele semicirculare membranoase utricula si sacula. Segmentele analizatorului vestibular. Segmentul periferic receptor Segmentul periferic al analizatorului vestibular este reprezentat de crestele ampulare si de aparatul otolitic. Contin celule de sustinere si celule senzoriale cu cili, inglobati intr-o masa gelatinoasa numita cupula. Mentin echilibriul in conditiile acceleratiilor circulare ale capului si corpului. Contine celule de sustinere si celule senzoriale cu cili, aflati in contact cu o masa gelatinoasa ce contine otolite cristale microscopice de carbonat de calciu.
Mentin echilibriul in conditii statice si dinamice.

Segmentul intermediar de conducere Segmentul intermediar este reprezentat de calea vestibulara formata din trei neuroni. Primul neuron protoneuronul se afla in ganglionul vestibular Scarpa. Dendritele sale se afla in contact cu celulele senzoriale iar axonii sai formeaza ramura vestibulara a nervului acustico-vestibular. Al doilea neuron deutoneuronul se afla in bulbul rahidian. Segmentul central Segmentul central al analizatorului vestibular se afla in girusul temporal superior, in vecinatatea ariei auditive. Fiziologia analizatorului vestibular i. Repaus Atunci cand capul sta nemiscat otolitele apasa asupra receptorilor maculari care trimit impulsuri nervoase catre segmentul central, informand-ul asupra pozitiei capului.
Accelerari liniare inainte, inapoi, lateral Atunci cand capul si corpul sufera accelerari liniare otolitele sunt impinse in sensul opus miscarii.

In aceste situatii se declanseaza impulsuri nervoase care ajung la segmentul central si determina reactii pentru corectarea pozitiei capului si corpului. Miscari de rotatie Miscarile de rotatie ale corpului si capului, antreneaza rotatia simultana a canalelor semicirculare aflate in planul rotatiei respective. La nivelul receptorilor iau nastere impulsuri nervoase.
Impulsurile nervoase sunt transmise prin nervul vestibular catre segmentul central, aflat in girusul temporal superior, in vecinatatea ariei auditive. Analizatorul cutanat contine receptori tactili, termici si durerosi situati in piele. Pielea este alcatuita din trei straturi: epiderma, derma si hipoderma: – epiderma este un tesut epitelial pluristratificat – derma este un tesut conjunctiv dens – hipoderma este un tesut conjunctiv lax care contine celule cu grasime Segmentele analizatorului cutanat 1. Segmentul periferic receptor Segmentul periferic al analizatorului cutanat este reprezentat de receptorii tactili, termici si durerosi.

Segmentul intermediar de conducere Segmentul intermediar al analizatorului cutanat este reprezentat de caile sensibilitatii exteroceptive. Aceste cai conduc informatiile de la exteroceptorii tactili, termici si durerosi, la scoarta cerebrala, pentru formarea senzatiilor specifice.
Segmentul central Segmentul central al analizatorului cutanat se afla in girusul postcentral din lobul parietal. Sensibilitatea tactila fina epicritica Sensibilitatea tactila fina este determinata de deformari usoare ale pielii. Zone cu sensibilitate mare sunt buzele si pulpa degetelor. Sensibilitatea tactila grosiera protopatica Sensibilitatea tactila grosiera este determinata de apasare. Sensibilitatea termica Sensibilitatea termica este neuniforma pe suprafata pielii.
Receptorii pentru rece sunt mai numerosi decat cei pentru cald.

Sensibilitatea dureroasa Sensibilitatea dureroasa este determinata de orice excitant foarte puternic care produce leziuni celulare. Durerea tegumentara se manifesta cu o mare capacitate de discriminare. Receptorii pentru durere sunt mai rari in viscere si de aceea durerea viscerala nu se poate localiza precis. Glandele endocrine alcatuiesc sistemul endocrin, sunt glande cu secretie interna al caror produsi de secretie se numesc hormoni. Hormonii sunt eliberati in sange sau limfa, prin intermediul carora ajung la celule sau organe tinta. Glandele endocrine sunt localizate in urmatoarele regiuni ale corpului: -in cutia craniana: se afla hipofiza si epifiza -in regiunea gatului: se afla tiroida si glandele paratiroide -in cavitatea toracica: se afla timusul -in cavitatea abdominala: se afla glandele suprarenale si pancreasul glanda mixta -in pelvis se afla gonadele: ovarele si in scrot testiculele glande mixte.
Hormonii sunt substante complexe care din punct de vedere al structurii chimice pot fi de natura lipidica sau proteica.

Glandele endocrine secreta de regula o cantitate optima de hormoni corespunzatoare bunei functionari a organismului. Ele pot secreta o cantitate insuficienta de hormoni hiposecretie sau o cantitate in exces hipersecretie ; in aceste situatii apar dereglari ale proceselor metabolice din organism.
Hipofiza este localizata la baza creierului, in saua turceasca a osului sfenoid. Are forma si marimea unui bob de fasole cantarind aproximativ 0,5 grame. Hipofiza este legata de baza hipotalamusului prin tija pituitara. Tija pituitara este formata din sistem port-hipofizar si tract hipotalamo-hipofizar. Are rol in transportul hormonilor de la hipotalamus la lobul anterior al hipofizei.
Are rol in transportul hormonilor de la hipotalamus la lobul posterior al hipofizei.

Hipofiza este alcatuita din trei lobi: – lobul anterior adenohipofiza ; – lobul intermediar; – lobul posterior neurohipofiza. Hormoni glandulotropi 1. Tirotropina Tirotropina controleaza cresterea si dezvoltarea tiroidei; stimuleaza secretia de hormoni tiroidieni. Corticotropina Corticotropina controleaza cresterea si dezvoltarea corticosuprarenalei; stimuleaza secretia de hormoni corticospinali. Hormonul luteinizat Hormonul luteinizat determina: – la femei: ovulatia – la barbati: secretia de hormoni sexuali masculini testosteron 4.
Hormonul foliculostimulant Hormonul foliculostimulant determina: – la femei: ovogeneza formarea ovulelor si secretia de hormoni sexuali feminini estrogeni – la barbati: spermatogeneza formarea spermatozoizilor. Hormoni nonglandulotropi 1. Hormonul somatotrop Hormonul somatotrop determina cresterea si dezoltarea organismului: – stimuleaza sinteza de proteine – are efect hiperglicemiant creste glicemia – mobilizeaza acizii grasi din depozitele de lipide.

Hiposecretia de hormoni somatotropi determina: a Nanismul hipofizar piticismul la copii Nanismul hipofizar se caracterizeaza prin: dimensiune redusa a corpului fara afectarea functiilor psihice. Hipersecretia de hormoni somatotropi determina: a Gigantismul la copii Gigantismul se caracterizeaza prin crestere exagerata in inaltime peste 2 m. Prolactina Prolactina stimuleaza dezvoltarea glandelor mamare si mentine secretia lactata la femei. Hormonul melanocistostimulator determina secretia de melanina pigmentul care da culoare pielii, parului si ochilor. Neurohipofiza este formata din lobul posterior al hipofizei si din tractul hipotalamo-hipofizar. Nucleii anteriori ai hipotalamusului produc doi neurohormoni care prin tractul hipotalamo-hipofizar ajung in lobul posterior si de aici sunt eliberati in sange.
Cei doi neurohormoni sunt: hormonul antidiuretic si ocitocina. Hormonul antidiuretic vasopresina Hormonul antidiuretic are ca actiune principala conservarea apei in organism. Creste tensiunea arteriala cand se afla in cantitati mari, si de aceea se mai numeste si vasopresina.

Sub actiunea sa urina devine mai concentrata si volumul ei scade. Hiposecretia de hormon antidiuretic determina diabetul insipid. Diabetul insipid se caracterizeaza prin: – poliurie eliberarea unei cantitati mari de urina , – polidipsie consumarea unei cantitati mari de lichide – hipotensiune scaderea tensiunii arteriale.
Ocitocina Ocitocina stimuleaza – contractia musculaturii netede a uterului in timpul nasterii, favorizand expulzia fatului – eliminarea laptelui din glandele mamare. Tiroida este situata in partea anterioara a gatului, la baza laringelui; este formata din doi lobi laterali uniti printr-o parte mediana numita istm. Tiroida produce doi hormoni: tiroxina si triiodotironina. Hormonii tiroidieni au urmatoarele actiuni: 1. Au rol in cresterea si dezvoltarea organismului, in special a sistemului nervos. Determina descompunerea proteinelor si cresterea eliminarilor de azot. Determina hiperglicemie 4.
Produc iritabilitate si neliniste 5. Stimuleaza activitatea gonadelor ovarelor si testiculelor.

Hiposecretia tiroidiana determina: a Nanismul tiroidian la copii Nanismul tiroidian se caracterizeaza prin inaltime redusa, dezvoltare fizica si psihica redusa cretinism, defecte ale dentitiei si deformari osoase. Hipersecretia tiroidiana determina: a Boala Basedow-Graves la adult Boala Basedow-Graves se caracterizeaza prin slabire accentuata, iritabilitate, hiperfagie consumarea unei cantitati mari de alimente , gusa, ochi iesiti din orbite. Lipsa iodului din alimentatie produce gusa endemica. Gusa endemica se caracterizeaza prin hiposecretie tiroidiana insotita de marirea glandei. Un rol important in alimentatie il are sarea iodata, deoarece este o sursa de iod, iar iodul este necesar formarii hormonilor tiroidieni.
Pancreasul este situat in cavitatea abdominala, in spatele stomacului. Este alcatuit din: cap, corp si coada.

Capul pancreasului se afla in curbura duodenului prima portiune a intestinului subtire. Pancreasul este o glanda mixta avand atat functie exocrina cat si endocrina: Insulina Insulina este principalul hormon hipoglicemiant al organismului, deoarece: Stimuleaza patrunderea glucozei in tesutul muscular si in tesutul adipos Stimuleaza consumul de glucoza la nivel celular Stimuleaza glicogenogeneza formarea de glicogen din glucoza si lipogeneza formarea de lipide din glucoza La nivelul metabolismului proteic stimuleaza sinteza de proteine Hiposecretia de insulina determina. Hipersecretia de insulina determina: – hipoglicemie – scaderea fortei musculare – pierderea cunostintei si aparitia starii de coma.
Glucagonul Glucagonul este principalul hormon hiperglicemiant al organismului, deoarece: Stimuleaza glicogenoliza descompunerea glicogenului in glucoza numai la nivel hepatic, nu si la nivel muscular 2. Stimuleaza gluconeogeneza formarea de glucide din aminoacizi. Glandele suprarenale sunt in numar de doua si sunt situate deasupra rinichilor.

Fiecare glanda suprarenala este alcatuita din doua portiuni, diferite din punct de vedere anatomic si functional: o portiune corticala corticosuprarenala si o portiune medulara medulosuprarenala.
Corticosuprarenala Corticosuprarenala este dispusa la periferia glandei si produce urmatoarele grupe de hormoni: hormoni glucocorticoizi, hormoni mineralocorticoizi si hormoni sexosteroizi. Sunt utilizati in tratarea unor afectiuni deoarece au rol antiinflamator. Au urmatoarele actiuni: – stimuleaza gluconeogeneza si hiperglicemie – la nivelul metabolismului proteic determina cresterea eliminarilor de azot – la nivelul metabolismului lipidic produc activarea lipolizei descompunerea lipidelor.
Aldosteronul determina la nivelul nefronilor o serie de actiuni; in acest fel determina diminuarea cantitatii de urina si cresterea aciditatii acesteia: – cresterea reabsortiei a apei si a sodiului – cresterea eliminarilor de potasiu si hidrogen.

Ei sunt secretati in cantitati foarte mici si impreuna cu hormonii produsi de gonade ovare si testicule contribuie la aparitia si dezvoltarea caracterelor sexuale secundare dezvoltarea specifica a musculaturii, pilozitatea, timbrul vocii si depunerile lipidice. Medulosuprarenala Medulosuprarenala este partea de mijloc a glandei; produce doi hormoni: adrenalina si noradrenalina, se mai numesc si catecolamine si au efecte similare stimularii sistemului nervos simpatic.
Adrenalina si noradrenalina au urmatoarele actiuni: – la nivelul sistemului cardiovascular produce tahicardie accelerarea batailor inimii ; vasoconstrictie contractia vaselor de sange urmata de micsorarea diametrului acestora – la nivelul sistemului digestiv produce relaxarea musculaturii netede, contractia sfincterelor sfincterul este un muschi care regleaza inchiderea sau deschiderea unor orificii – produc glicogenoliza descompunerea glicogenului si hiperglicemie.
Sistemul osos este alcatuit din totalitatea oaselor care intra in componenta organismului. Sistemul osos reprezinta partea pasiva a sistemului locomotor care realizeaza miscarea.

Oasele legate intre ele prin articulatii formeaza scheletul. In functie de regiunile corpului scheletul se clasifica in: scheletul capului, trunchiului si membrelor.
Scheletul capului. Este format din 22 de oase si cuprinde: neurocraniul si viscerocraniul. Scheletul trunchiului Cuprinde: coloana vertebrala, coastele si sternul. Sternul, coastele si regiunea toracala a coloanei vertebrale formeaza cutia toracica cusca. Cuprinde 5 regiuni: cervicala formata din 7 vertebre , toracala formata din 12 vertebre , lombara formata din 5 vertebre , sacrala formata din 5 vertebre , coccigiana formata din vertebre reduse.
Prezinta 4 curburi fiziologice: -lordoza cervicala si lordoza lombara, cu convexitatea dispusa posterior -cifoza toracala si cifoza sacrala, cu concavitatea dispusa posterior.

Sunt oase lungi si se impart in: -coaste adevarate primele 7 perechi, de la I la VII care se articuleaza direct cu sternul prin cartilajele costale proprii -coaste false urmatoarele 3 perechi, de la VIII la X care se articuleaza indirect cu sternul prin cartilajele celei de a 7 a coaste -coaste flotante ultimele 2 perechi de la XI la XII, care nu se articuleaza cu sternul. Se articuleaza cu claviculele si primele 7 perechi de coaste. Scheletul membrelor Este format din scheletul centurilor si scheletul membrelor propiu-zise. Este formata din omoplat scapula si clavicula.
Scheletul membrului liber propiu zis -scheletul bratului humerus -scheletul antebratului radius si cubitus -scheletul mainii 8 carpiene, 5 metacarpiene si 14 falange. Este formata din 2 oase coxale, care impreuna cu osul sacrum si coccisul formeaza bazinul. Scheletul membrului liber propiu-zis -scheletul coapsei femur -scheletul gambei, peroneul tibie si fibula -scheletul piciorului 7 tarsiene, 5 metatarsiene si 14 falange -rotula patela , osul genunchiului.

Rolul sistemului osos Sistemul osos indeplineste functii importante pentru viata organismului. Asigura statiunea bipeda a omului Dau forma caracteristica corpului Reprezinta locuri de insertie pentru muschi Formeaza cavitati de protectie: cutia craniana adaposteste encefalul , canalul vertebral adaposteste maduva spinarii , cutia toracica adaposteste inima, plamanii si vasele de sange importante , bazinul adaposteste organe ale sistemelor digestiv, excretor si reproducator Constituie depozit de saruri minerale Prin maduva rosie contribuie la formarea elementelor figurate ale sangelui Oasele reprezinta parghiile cu rol in miscare.
Cresterea in lungime si grosime a oaselor In viata intrauterina pana in luna a II a scheletul embrionului este abia schitat si este format din tesut conjunctiv de consistenta membranoasa sau cartilaginoasa. Dupa aceasta data si dupa nastere acest tesut sufera procese de osificare osteogeneza care consta in inlocuirea tesutului vechi conjunctiv cu tesut osos nou.

Osificarea de membrana osteogeneza de membrana consta in inlocuirea tesutului conjunctiv fibros cu tesut osos Osificarea endocondrala osteogeneza endocondrala consta in inlocuirea tesutului cartilaginos cu tesut osos Cresterea oaselor depinde de o serie de factori endocrini hormoni hipofizari, tiroidieni, sexuali , vitamine A,C,D si de o alimentatie bogata in calciu si fosfor. Oasele cresc atat in lungime cat si in grosime.
Cresterea in lungime Este mai evidenta la oasele lungi de exemplu. Se realizeaza cu ajutorul cartilajelor de crestere care asigura formarea de tesut osos nou spre diafiza prin osificarea endocondrala. Cresterea in grosime Caracterizeaza toate formele de oase. Se realizeaza prin activitatea periostului care asigura formarea de tesut osos nou de la exteriorul catre interiorul osului prin osificare de membrana.

Notiuni elementare de igiena si patologie 1. Deformarile osoase Sunt cauzate de: -suprasolicitari in timpul unor activitati -incaltaminte stramta -statul indelungat in picioare -tinuta incorecta a corpului timp indelungat a Cifoza Este caracterizata prin accentuarea curburii toracale a coloanei vertebrale cocoasa. Cauza este tinuta incorecta a corpului timp indelungat. Este mai des intalnita la ceasornicari, cizmari, ciclisti, persoane care muncesc stand in pozitie aplecata.
Cauza este pozitia incorecta a corpului. Cauzele sunt statul in picioare timp indelungat si folosirea unei incaltaminte necorespunzatoare. Fracturile Fracturile consta in ruperea sau fisurarea oaselor si pot fi inchise sau deschise. In cazul fracturilor inchise pielea ramane intacta; in cazul fracturilor deschise sunt afectati muschii si pielea iar capetele osului ies la exterior. Cauzele sunt politraumatisme si accidente. Se manifesta prin dureri, echimoze vanatai , deformarea si scurtarea regiunii. Entorsele Se caracterizeaza prin intinderea sau ruperea ligamentelor dintr-o articulatie.

Sunt cauzate de miscari bruste, necontrolate si traumatisme. Se manifesta prin dureri locale, echimoze si umflaturi ale articulatiei. Luxatiile Se caracterizeaza prin dislocari ale elementelor componente ale unei articulatii, in special a suprafetelor osoase articulare. Luxatiile pot fi: -luxatii traumatice, datorate unui traumatism de exemplu. Sistemul muscular este alcatuit din totalitatea muschilor care intra in alcatuirea organismului.
Numarul muschilor scheletici este de peste Dupa regiunile corpului, muschii sunt grupati in: muschii capului, muschii gatului, muschii trunchiului si muschii membrelor. Muschii capului Sunt reprezentati de muschii mimicii, muschii masticatori, muschii limbii si muschii extrinseci ai globilor oculari.

Muschii gatului Au rol in miscarile capului si sunt reprezentati de urmatorii muschi: -muschiul pielosul gatului -muschii sternocleidomastoidieni. Muschii trunchiului Sunt reprezentati de muschii spatelui si cefei, muschii toracelui si abdomenului a muschii spatelui si cefei -muschii trapezi -muschii dorsali b muschii toracelui -muschii pectorali -muschii dintati -muschii intercostali -diafragmul muschiul respirator care separa cavitatea toracica de cea abdominala c muschii abdomenului -muschii drepti abdominali -muschii oblici interni -muschii oblici externi.
Muschii membrelor Sunt reprezentati de muschii membrelor superioare si cei al membrelor inferioare.

Muschii membrelor superioare a muschii umarului -deltoidul b muschii bratului -biceps si triceps brahial c muschii antebratului -muschii flexori si extensori ai degetelor -muschii pronatori si supinatori ai antebratului Pronatia este rasucirea antebratului si mainii catre interior astfel incat degetul mare se apropie de corp Supinatia este rasucirea antebratului si mainii catre exterior astfel incat degetul mare se indeparteaza de corp d muschii mainii -muschii flexori si extensori ai degetelor.
Muschii membrelor inferioare a muschii articulatiei coxo-femurale -fesierii. Propietatea specifica muschilor este contractilitatea. Contractilitatea consta in general in scurtarea muschiului atunci cand asupra lui actioneaza un excitant. In timpul contractiei musculare, in fibrele musculare au loc procese chimice in urma carora se elibereaza energie. Cea mai mare parte din energia eliberata se transforma in caldura iar o mica parte se transforma in energie mecanica. In fiziologie, prin contractie musculara nu se intelege obligatoriu scurtarea muschiului, ci producerea unei tensiuni interne.

Dupa variatia lungimii muschiului si a tensiunii musculare, contractiile pot fi de doua tipuri: contractii izotonice aceeasi tensiune si contractii izometrice aceeasi dimensiune.
Realizeaza lucru mecanic. Sunt caracteristice musculaturii membrelor. Nu realizeaza lucru mecanic. Sunt caracteristice musculaturii care asigura statiunea verticala a corpului. Dupa numarul de stimuli si frecventa aplicarii acestora pe muschi, contractiile pot fi de doua tipuri: -contractii simple -contractii fuzionate. Contractia musculara simpla secusa musculara Secusa musculara este o contractie musculara obtinuta prin aplicarea unui stimul unic, direct pe muschi.
Se studiaza cu ajutorul miografului si se inregistreaza grafic ca o curba sau un clopot. Contractiile fuzionate Sunt contractii musculare obtinute prin aplicarea pe muschi de stimuli repetitivi. Sunt de mai multe tipuri: tetanos incomplet, tetanos complet si tonus muscular.

Se inregistreaza grafic ca o curba cu platou dintat, care exprima fuzionarea incompleta a secuselor. Se inregistreaza grafic ca o curba cu platou neted care exprima fuzionarea completa a secuselor. Oboseala musculara 1. Cauze Oboseala musculara este cauzata de o activitate fizica dezorganizata si stres; scaderea randamentului energetic, acumularea de acid lactic, lipsa oxigenului, scaderea substantelor macroergice ATP si a glucozei la nivelul placii motorii. Simptome Se manifesta prin dureri musculare, scaderea fortei si excitabilitatii musculare, disparitia fazei de relaxare si instalarea contracturii musculare.
Prevenire Se previne prin dozarea efortului muscular, evitarea sedentarismului, tratarea unor boli endocrine si adoptarea unui stil de viata echilibrat. Intinderi si rupturi musculare 1. Cauze Intinderile si rupturile musculare sunt cauzate de eforturi musculare intense frecvente la sportivi. Intinderea musculara este produsa de contractia excesiva a muschiului, peste limita de elasticitate.
Ruptura musculara este produsa de ruperea muschiului sau a tesutului conjunctiv adiacent.

Simptome Se manifesta prin dureri locale, echimoze si tumefierea zonei afectate, varsaturi si colaps in cazuri grave. Prevenire Se poate preveni printr-un regim de viata echilibrat, repaus si tratament chirurgical in cazuri grave. Sistemul digestiv este alcatuit din tub digestiv si glande anexe. Tubul digestiv Este format din: 1. Glandele anexe 1. Glandele salivare parotide, sublinguale, submandibulare , sunt situate in vecinatatea cavitatii bucale. Sunt glande acinoase care secreta saliva.
Ficatul , este situat in cavitatea abdominala, sub diafragm, in loja hepatica. Are o secretie exocrina, bila, care se elimina in perioadele digestive in duoden, iar in timpul perioadelor interdigestive este depozitata in vezicula biliara. Ficatul este alcatuit din lobi, segmente si lobuli. Lobulul hepatic este unitatea structurala si functionala a ficatului; este alcatuit din hepatocite celulele ficatului , capilare sangvine, canalicule biliare si tesut conjunctiv. Pancreasul glanda mixta , este situat retroperitoneal, inapoia stomacului.

Este alcatuit din cap, corp si coada. Partea exocrina a pancreasului secreta sucul pancreatic, care este eliminat in duoden. Transformari fizico-chimice ale alimentelor in tubul digestiv Digestia reprezinta totalitatea transformarilor mecanice, fizice si biochimice suferite de alimente in tubul digestiv, in urma careia substantele organice complexe devin substante organice simple, solubile, absorbabile, numite nutrimente. Transformarile mecanice: masticatia, triturarea, deglutitia Transformarile fizice: inmuierea alimentelor, dizolvarea substantelor hidrosolubile, emulsionarea grasimilor Transformarile chimice: substantele alimentare complexe devin substante simple sub actiunea enzimelor Enzimele digestive sunt componente ale sucurilor digestive care actioneaza numai asupra anumitor substante organice alimentare.
Unele enzime sunt secretate sub forma inactiva si devin active in prezenta anumitor substante.

Categorii de enzime: -enzime glicolitice sau amilolitice: transforma glucidele in monozaharide, glucoza, fructoza, galactoza -enzime lipolitice: transforma lipidele in glicerina si acizi grasi -enzime proteolitice: transforma proteinele in aminoacizi. Timpul scurt petrecut de alimente in cavitatea bucala este suficient pentru prelucrarea lor prin masticatie, impregnare cu saliva si actiunea enzimei din saliva. Masticatia este un proces mecanic care consta in taierea, zdrobirea si maruntirea alimentelor cu ajutorul muschilor masticatori, mandibulei, dintilor si limbii.
Fragmentele alimentare, rezultate in urma masticatiei, se imbiba cu saliva si se formeaza astfel bolul alimentar. Saliva este produsul de secretie al glandelor salivare mari 3 perechi: glande parotide, glande sublinguale, glande submandibulare si al glandelor salivare mici, care sunt raspandite in mucoasa bucala. Glandele salivare mari se gasesc in vecinatatea cavitatii bucale, cu care comunica prin canale de excretie.

Saliva este un lichid incolor cu pH slab acid care contine: substante anorganice apa si saruri minerale si substante organice lizozim, mucina, amilaza salivara. Lizozimul este o substanta cu actiune bactericida. Mucina este o proteina cu rol liant legatura a alimentelor mestecate ; favorizeaza formarea bolului alimentar si inghitirea. Amilaza salivara ptialina este singura enzima a salivei, degradeaza amidonul preparat pana la dextrine si maltoza. Descompunerea amidonului in zaharuri mai simple incepe in cavitatea bucala si pana ajunge la stadiul de maltoza in stomac trece prin stadii intermediare de dextrine. In urma tuturor transformarilor suferite de alimente in cavitatea bucala se formeaza bolul alimentar. Prin miscarile limbii si ale muschilor obrajilor, bolul alimentar este impins in fundul gurii si inghitit.

Deglutitia inghitirea consta in totalitatea proceselor prin care bolul alimentar, format in cavitatea bucata, strabate faringele si esofagul ajungand in stomac. Activitatea secretorie consta in secretia sucului gastric de catre glandele gastrice din mucoasa gastrica. Sucul gastric Sucul gastric este un lichid incolor cu pH foarte acid 2, care contine: substante organice mucus si enzime , substante anorganice H2O, saruri minerale si HCl HCl activeaza enzimele proteolitice din sucul gastric, au actiune bactericida.
Mucusul protejeaza mucoasa gastrica de actiunea HCl si a pepsinei Enzimele sucului gastric sunt proteolitice si lipolitice. Enzimele proteolitice sunt urmatoarele: a Pepsina. Este secretata sub forma inactiva de pepsinogen; este activata de catre H20, descompune proteinele pana la peptide de tipul albumozelor si peptonelor. Miscarile tonice sunt miscarile de adaptare a capacitatii stomacului la continutul sau.

Miscarile peristaltice consta in unde de contractie si relaxare care se propaga in acelasi sens, asigurand inaintarea alimentelor. In urma tuturor transformarilor suferite de alimente in stomac se formeaza chimul gastric. Chimul gastric are aspectul unei paste acide.
Stomacul trimite catre intestinul subtire portii mici de chim pentru a evita supraincarcarea acestuia. Activitatea secretorie consta in secretia bilei, sucului pancreatic si sucului intestinal. La nivelul intestinului subtire, chimul gastric este supus actiunii combinate ale celor trei sucuri digestive. Bila fierea Bila este produsul de secretie al hepatocitelor celulelor ficatului ; este un lichid vascos, galben-auriu numit bila hepatica. Este secretata permanent, si intre mese se colecteaza in vezica vezicula biliara colecist. In vezicula biliara, prin reabsorbtia de H20 bila se concentreaza si devine un lichid verde bila colecistica.
In timpul digestiei, bila este eliminata in duoden pentru a participa la digestia intestinala. Bila nu contine enzime. Bila este alcatuita din: H20, pigmenti biliari, saruri biliare, colesterol si licitina.

Pigmentii biliari bilirubina si bProstaffectrdina sunt produsi de degradare a hemoglobinei si dau culoarea caracteristica materiilor fecale si urinei. Sarurile biliare provin din descompunerea colesterolului; au rol in emulsionarea fragmentarea grasimilor in picaturi fine asupra carora poate actiona enzimele, activarea lipazelor si absorbtia grasimilor din intestin.
Sucul pancreatic Sucul pancreatic este produsul de secretie al pancreasului exocrin; este un lichid incolor, clar, cu pH alcalin 8. Este format din: substante organice enzime si mucus si substante anorganice H20 si bicarbonat. Enzimele sucului pancreatic sunt de trei tipuri: enzime proteolitice, enzime lipolitice si enzime glicolitice. Enzime proteolitice sunt reprezentate de: a Tripsina Tripsina este secretata sub forma inactiva de tripsinogen si este activata in intestin sub actiunea entiochimozei enzima secretata de mucoasa duodenala b Chimotripsina Chimotripsina este secretata sub forma inactiva de chimotripsinogen si este activata in intestin sub actiunea tripsinei.

Tripsina si chimotripsina actioneaza asupra proteinelor neatacate de pepsina si asupra albumozelor si peptonelor pe care le degradeaza pana la stadiul de oligopeptide.
Enzime lipolitice: lipaza pancreatica, degradeaza lipidele pana la acizi grasi si glicerol. Enzime glicolitice: amilaza pancreatica, are actiune mai puternica decat cea salivara; degradeaza amidonul pana la stadiul de maltoza. Sucul intestinal Este produsul de secretie al glandelor din mucoasa duodenala; este un lichid bogat in mucus si bicarbonat. Nu contine enzime, acestea sunt prezente la nivelul polului apical varf al celulelor intestinale enterocite. Absorbtia intestinala este procesul prin care produsii finali ai digestiei, impreuna cu o mare cantitate de H20, ioni minerali si vitamine, strabat mucoasa intestinului subtire, trecand in sange si limfa.
Absorbtia anumitor constituenti se poate realiza – la nivelul stomacului H20, cloruri, alcooli, dioxid de carbon – la nivelul colonului H20 si electroliti. Dar sediul absortiei este intestinul subtire, pentru ca absorbtia este favorizata la acest nivel de o serie de adaptari ale mucoasei intestinale.

De aceea, lichidul care trece in interiorul intestinului gros este practic lipsit de substante nutritive.
Adaptari ale mucoasei intestinale pentru realizarea functiei de absortie confera o suprafata foarte mare de absortie. Suprafata foarte mare de absortie se datoriteaza pliurilor multiple ale mucoasei reprezentate de: a valvule conivente pliuri mari ; b vilozitati intestinale pliuri in forma de deget ; c microvili la polul apical la varful enterocitelor ; Vilozitatile intestinale au la suprafata un epiteliu unistratificat alcatuit din enterocite cu microvili la polul apical. Sub epiteliul unistratificat al vilozitatilor intestinale se gasesc capilarele sangvine si limfatice.
Contractia vilozitatilor intestinale creste viteza de absortie a produsilor finali de digestie. Absorbtia intestinala se realizeaza prin urmatoarele mecanise: a pasive, fara consum de energie , in sensul gradientului de concentratie de la o concentratie mai mare la o concentratie mai mica b active, cu consum de energie , impotriva gradientului de concentratie c prin vezicule de pinocitoza, in cazul proteinelor intregi anticorpii din laptele matern.

Absorbtia proteinelor Absorbtia proteinelor se face sub forma de aminoacizi, prin mecanisme active. Intrand in celulele mucoasei intestinale, aminoacizii trec apoi pasiv din aceste celule in sange. La sugari, unele proteine nedigerate anticorpii din laptele matern pot fi absorbite in intestin prin vezicule de pinocitoza. Absorbtia glucidelor Absorbtia glucidelor se face – prin mecanisme active, sub forma de hexoze, monozaharide cu 6 atomi de carbon glucoza, fructoza, galactoza ; – prin mecanisme pasive, sub forma de pentoze, monozaharide cu 5 atomi de carbon riboza ,.
Absortbia glucozei se face prin cuplarea acesteia cu un transportor comun cu cel care realizeaza si absorbtia sodiului. Absorbtia glucozei necesita consum de energie provenit din degradarea moleculelor de ATP acid adenozintrifosforic. Absorbtia lipidelor Absorbtia lipidelor se face sub forma de acizi grasi si glicerol. Glicerolul se absoarbe pasiv in sange si limfa, fiind hidrosolubil.

Acizii grasi cu lant scurt cu mai putin de 12 atomi de carbon se absorb pasiv in sange. Acizii grasi cu lant lung cu mai mult de 12 atomi de carbon se absorb pasiv in limfa sub forma de kilomicroni, acestia sunt complexe formate din trigliceride, fasolipide, colesterol si o parte proteica. Apa se absoarbe pasiv in intestinul subtire si gros. Absorbtia vitaminelor Absorbtia vitaminelor se face diferit, in functie de solubilitatea lor.
Vitaminele hidrosolubile se absorb rapid, in timp ce absorbtia vitaminelor liposolubile este deficitara, daca lipsesc sarurile biliare sau enzimele pancreatice din intestin. Dupa solubilitatea lor vitaminele se clasifica in: – vitamine liposolubile solubile in grasimi , de exemplu A,D,K si E. Fiziologia intestinului gros Ultimul segment al tubului digestiv intestinul gros este alcatuit din: a cec cecum b colon ascendent, transvers, descendent si sigmoid c rect acesta se continua cu canalul anal care se deschide prin orificiul anal anus Resturile nedigerate si produsii neabsorbiti trec mai departe in intestinul gros.

Aici se desfasoara activitatile secretorii, motorii si de absortie, procese de fermentatie si putrefactie. In urma acestora se formeaza materiile fecale care sunt eliminate la exteriorul corpului prin actul numit defecatie. Activitatea secretorie Activitatea secretorie consta in producerea de mucus cu rol in formarea si progresia materiilor fecale de-a lungul colonului.
Colonul secreta si potasiu. Activitatea de absortie Activitatea de absortie consta in absortbia apei, prin mecanisme pasive, absorbtia sodiului prin mecanisme active si absorbtia clorului prin mecanisme pasive. Activitatea motorie Activitatea motorie consta in: contractii segmentare, stationare care favorizeaza absorbtia apei; miscari segmentare si unde peristaltice cu efect propulsiv; contractii in masa rare, dar puternice cu efect propulsiv de la colon spre rect.
Procesul de fermentatie are loc in prima parte a intestinului gros, este realizat de flora bacteriana aeroba, formata in general de Bacillus, coli, Bacillus lactici. Sangele este un tesut conjuctiv fluid alcatuit din: plasma si elemente figurate.

In plasma se pot afla proteine numite anticorpi si denumite aglutininele α si β.
Dupa prezenta sau absenta diferitelor antigene si anticorpi s-au constituit grupele de sange. Mai multe grupe de sange alcatuiesc un sistem sangvin. Cele mai cunoscute sisteme sangvine sunt: sistemul ABO si sistemul Rh. Grupa de sange. Transfuzia cu cantitati mici de sange se realizeaza dupa schema de compatibilitate la transfer. Cantitate mica inseamna sub ml. Transfuzia cu cantitati mari de sange, peste ml, se realizeaza doar in cadrul aceleasi grupe sange izogrup. La prima sarcina lucrurile se desfasoara normal, dar la urmatoarele sarcini se pot produce accidente de incompatibilitate distrugerea hematiilor fatului, avort precoce. Antigenul este o substanta straina organismului care, patrunsa in mediul intern declanseaza producerea de catre organism a unor substante specifice numite anticorpi.
Anticorpii neutralizeaza sau distrug antigenele. Organismul uman foloseste impotriva factorilor biologici din mediul extern doua sisteme: imunitatea nespecifica innascuta si imunitatea specifica dobandita.

Imunitatea nespecifica innascuta Este prezenta la toti oamenii. Se transmite ereditar. Dureaza toata viata. Se realizeaza prin: a mecanisme celulare: care consta in fagocitarea microorganismelor patrunse in corpul uman, de catre globulele albe.
Imunitatea specifica dobandita Apare in urma contactului cu agenti patogeni. Este caracteristica fiecarui individ. Se realizeaza prin: a limfocitele T care asigura imunitatea celulara prin fixarea de antigene si distrugerea acestora b limfocitele B care asigura imunitatea umorala prin producerea de anticorpi specifici Imunitatea specifica este de doua tipuri: imunitate dobandita natural si imunitate dobandita artificial.

Imunitatea dobandita natural se obtine: -pasiv, prin transfer transplacentar de anticorpi sau din laptele matern -activ, prin fabricarea de anticorpi in urma contactului cu un microb Imunitatea dobandita artificial se obtine: -pasiv, prin administrarea de seruri care contin anticorpi gata formati dureaza saptamani -activ, prin vaccinare care presupune introducerea in organism a unor agenti patogeni cu virulenta atenuata sau omorati, care determina producerea de anticorpi specifici dureaza ani.
Sistemul cardiovascular: Inima. Inima Este un organ musculos, cavitar. Este situata in cavitatea toracica, in mediastin spatiul dintre cei doi plamani. Este invelita de pericard. Pericardul este un sistem de doua foite care acopera inima. Intre cele doua foite ale pericardului se afla o pelicula de lichid care favorizeaza miscarile inimii. Peretele inimii este alcatuit din 3 straturi concentrice: Inima este un organ cavitar tetracameral, format din doua atrii si doua ventricule. Atriile Atriile sunt in numar de doua: atriul drept si atriul stang. Sunt situate in partea superioara a inimii.

Nu comunica intre ele fiind separate prin septul interatrial.
Ventriculele Ventriculele sunt in numar de doua: ventricul drept si ventricul stang. Sunt situate in partea inferioara a inimii, sub atrii. Nu comunica intre ele fiind separate prin septul interventricular. Fiecare atriu comunica cu ventriculul corespunzator printr-un orificiu atrioventricular. Orificiile atrioventriculare sunt prevazute cu valvule atrioventriculare. Valvulele atrioventriculare permit sangelui sa circule intr-un singur sens, adica din atrii in ventricule. Orificiul atrio-ventricular drept este prevazut cu valvula tricuspida.

Orificiul atrio-ventricular stang este prevazut cu valvula bicuspida mitrala , formata din doua cuspide valvule.
Vasele de sange Vasele de sange alcatuiesc sistemul vascular arborele vascular si sunt de 3 tipuri: artere, vene si capilare. Arterele Sunt vasele de sange care pleaca de la inima, din ventricule. Diametrul lor scade pe masura ce se indeparteaza de inima. Cele mai mici artere se numesc arteriole si se continua cu capilarele. Venele Sunt vasele de sange care vin la inima, in atrii. Diametrul lor creste pe masura ce se apropie de inima. Cele mai mici vene se numesc venule si se continua cu capilarele. Capilarele Sunt cele mai mici si cele mai numeroase vase de sange. Fac legatura intre artere si vene. La nivelul lor se realizeaza schimburile de gaze si de substante dintre sange si lichidul interstitial care scalda celulele.
In atriul stang sosesc patru vene pulmonare care aduc sange cu oxigen sange oxigenat de la plamani. Din atriul stang, sangele cu oxigen trece in ventriculul stang. Din ventriculul stang pleaca artera aorta care duce sangele cu oxigen in tot corpul.

Artera aorta se curbeaza deasupra inimii si formeaza carja aortica, care are traseu descendent.
Din artera aorta se desprind numeroase ramuri care duc sangele cu oxigen in tot corpul. Jumatatea stanga a inimii contine sange cu oxigen adus de la plamani In atriul drept sosesc doua vene cave, una superioara si alta inferioara, care aduc sange cu dioxid de carbon din tot corpul. Din atriul drept, sangele cu dioxid de carbon sange neoxigenat trece in ventriculul drept. Din ventriculul drept pleaca artera pulmonara care duce sangele cu dioxid de carbon la plamani. Artera pulmonara se difurca in artera pulmonara stanga si artera pulmonara dreapta, care se indreapta catre plamanii corespunzatori. Marea si mica circulatie. Sangele parcurge in sistemul circulator doua circuite: marea circulatie sau circulatia sistemica si mica circulatie sau circulatia pulmonara.

Marea circulatie circulatia sistemica Incepe din ventriculul stang, prin artera aorta care transporta sangele cu oxigen si substante nutritive in tot corpul. La nivelul celulelor sangele din capilare cedeaza oxigenul si substantele nutritive, incarcandu-se cu dioxid de carbon si produsi rezultati in urma arderilor celulare. Sangele cu dioxid de carbon si produsi rezultati in urma arderilor celulare este adus la inima, in atriul drept, prin doua vene cave.
Mica circulatie circulatia pulmonara Incepe din ventriculul drept, prin trunchiul arterei pulmonare care duce sangele cu dioxid de carbon la plamani. Trunchiul arterei pulmonare se imparte in cele doua artere pulmonare, stanga si dreapta, care se ramifica in interiorul plamanului corespunzator. La nivelul plamanilor sangele cedeaza alveolelor pulmonare dioxidul de carbon care va fi eliminat prin expiratie in mediul aerian si se incarca cu oxigen. Sangele cu oxigen este adus la inima in atriul stang prin patru vene pulmonare.
Miocardul muschiul inimii.

Miocardul este format din doua tipuri de tesuturi cardiace: -tesut cardiac adult, alcatuit din celule miocardice contractile. Tesutul cardiac embrionar intra in alcatuirea sistemului excitoconductor nodal. SEN este format din: nodulul sinoatrial, nodulul atrioventricular, fasciculul His, reteaua Purkinje. Conduce activitatea cardiaca prin generarea a de impulsuri pe minut. Genereaza 40 de impulsuri pe minut. Genereaza 25 de impulsuri pe minut. Propietatile caracteristice miocardului sunt: automatismul ritmicitatea , conductibilitatea, excitabilitatea, contractibilitatea. Automatismul ritmicitatea Automatismul reprezinta capacitatea miocardului de a se contracta ritmic si spontan, sub actiunea impulsurilor generate de tesutul excitoconductor nodal.
Activitatea cardiaca este condusa de nodulul sinoatrial. Daca acest nodul este distrus centrul de comanda este preluat de nodulul atrioventricular; daca si acest nodul este distrus atunci centrul de comanda este preluat de fasciculul His.

Conductibilitatea Conductibilitatea este capacitatea tesutului nodal de a conduce unde de contractie, de la nodulul sinoatrial in tot miocardul. Traseul parcurs de una de contractie este urmatorul: -de la nodulul sinoatrial la miocardul atrial declansand contractia sistola atriala -de la nodulul sinoatrial la nodulul atrioventricular, fasciculul His, reteaua Purkinje si apoi la miocardul ventricular, declansand contractia sistola ventriculara.
Excitabilitatea Excitabilitatea este propietatea miocardului in repaus de a raspunde prin contractie atunci cand este stimulat de un stimul extern adecvat cu o anumita intensitate numita prag. Contractilitatea Contractilitatea este propietatea miocardului de a se contracta atunci cand este stimulat de umplerea cu sange a camerelor inimii, in timpul diastolei. Contractiile inimii se numesc sistole iar relaxarile se numesc diastole. Are o durata totala de 0,8 s pentru 70 de contractii pe minut.

Cresterea ritmului cardiac peste 70 de contractii pe minut se numeste tahicardie sau cardioacceleratie; scaderea ritmului cardiac sub 70 de contractii pe minut se numeste brahicardie sau cardiomoderatie. Dureaza 0,1 secunde. Cand presiunea intraventriculara o depaseste pe cea din artere, se deschid valvulele semilunare si sangele este impins in artere.
Se desfasoara la sfarsitul sistolei ventriculare, pana la inceputul unei noi sistole atriale. Inima nu oboseste niciodata deoarece: -intr-un ciclu cardiac durata diastolei este mai mare decat cea a sistolei -exista diastola generala -inima nu functioneaza cu datorie de O2 ca un muschi striat, deoarece aportul de O2 este crescut in timpul diastolei. Frecventa cardiaca Fc Frecventa cardiaca reprezinta numarul de contractii ale inimii pe minut bataile inimii ; are o valoare normala de 70 de contractii pe minut.
In tahicardie cardioacceleratie functia cardiaca depaseste 70 de contractii pe minut.

In brahicardie cardiomoderatie functia cardiaca este mai mica de 70 de contractii pe minut. Debitul sistolic Ds Debitul sistolic reprezinta cantitatea de sange expulzata de ventricule la fiecare sistola; are o valoare de de ml sange.

11 asemanari spectaculoase intre alimente si organele corpului

Mâncaţi morcovi pentru o vedere mai bună, spun medicii. Această legumă este o sursă importantă de betacaroten, un excelent antioxidant, care protejează vederea. Iar un morcov tăiat rondele arată exact ca ochiul uman. Morcovii pot fi consumaţi în salate sau în diverse sucuri, în combinaţie cu alte fructe sau legume. Pentru o inimă tânără şi sănătoasă este bine să consumaţi roşii. Licopenul, substanţa care dă culoarea roșiei, este un bun antioxidant pentru organism şi este de mare ajutor în bolile cardiovasculare. Iar dacă tăiaţi o roşie, veţi observa că forma este asemănătoare inimii.

Semnal vezicule

Tot conținutul Prostaffect este revizuit din punct de vedere medical sau verificat pentru a vă asigura cât mai multă precizie de fapt. Avem linii directoare de aprovizionare stricte și legătura numai cu site-uri cu reputație media, instituții de cercetare academică și, ori de câte ori este posibil, studii medicale revizuite de experți. Rețineți că s din paranteze [1], [2], etc. Veziculei seminale vezicule, s. Vezicula seminificată este organul secretor. Epiteliul său glandular secretă un secret care conține substanțe necesare pentru hrănirea și activarea spermatozoizilor.

Lasă un răspuns