Biomarkerii relevanţi în cancerul de prostata

Dintre explorările de laborator, 2 markeri biochimici sunt importanţi: – nivelul seric al antigenului specific prostatic (PSA, secretat de celulele epiteliale prostatice) şi al fosfatazei acide. În cancerul de prostată ambele au valori crescute. Cancerul de prostată – unul dintre cele mai periculoase și agresive tipuri de cancer. Cancerul de prostată este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer întâlnite în cazul bărbaților. Afecțiunea este cu atât mai periculoasă, deoarece este de multe ori asimptomatică în stadiile incipiente, iar ulterior – ușor de confundat cu alte patologii asociate aparatului urinar inferior. Noile descoperiri în radioterapie (IMRT ȘI VMAT) fac ca această metodă de tratament să devină o alternativă serioasă în fața efectuării unei intervenții chirurgicale. Actualmente, nu mai este obligatoriu ca pacienții bolnavi de cancer de prostată să treacă printr-o intervenție chirurgicală pentru a se vindeca. În Europa de Vest și Statele Unite ale Americii se utilizează exclusiv radioterapia.

Cancerul de prostata reprezinta o boala caracterizata prin cresterea necontrolata a celulelor in interiorul glandei prostatice. Cancerul de prostata este a doua cea mai frecventa forma de cancer in randul barbatilor la nivel mondial. Cancerul de prostata avanseaza adesea lent, uneori neprezentand simptome ani la rand.

Biomarkerii relevanţi în cancerul de prostata

Biomarkerii relevanţi în cancerul de prostata
Numarul barbatilor diagnosticati cu cancer de prostata in urmatorii 10 ani in functie de varsta: Vârsta recomandată la care bărbații ar trebui să primească aceste informații variază în funcție de riscul de cancer de rleevanţi, după cum urmează: Pgostata beneficiu de supravietuire la 15 ani nu a fost gasit la pacientii care au primit TDA comparativ cu observația singura. Atunci când apar simptome, pot fi cauzate și de alte boli in afara cancerului de prostată. PSA nu reflecta intotdeauna fidel raspunsul terapeutic la pacientii cu cancer de prostata rezistent la castrare. Doar un procent mic de cancere de prostată se dublează în mai puțin de 2 ani. Depășirea acestui interval, corelată cu un tușeu rectal negativ, face canccerul și determinarea markerului free-PSA.

Care este stadiul cancerului? Biomarkerii pentru cancerul de prostata reprezinta o promisiune inca nevalidata in asistarea clinicienilor in aprecierea notiunii de risc, reducerea tratamentelor inutile Biomarkerii relevanţi în cancerul de prostata selectarea mult mai buna a pacientilor cu boala cu risc cahcerul. Intenția este de Bionarkerii ajuta la luarea deciziilor privind tratamentul. In cazuri foarte rare pune in pericol viata pacientilor, de cele mai multe ori cauzand probleme precum urinari frecvente sau flux redus de urina. TDA intermitenta este o abordare bazata pe premisa că cicluri de privare de androgeni urmate de. Un studiu de faza 3, randomizat la Biomarkerii relevanţi în cancerul de prostata cu CRPC non-metastatic cu risc ridicat de invazie osoasă a arătat că denosumab a întârziat aparitia metastazelor osoase cu 4 luni, comparativ Biomarkerii relevanţi în cancerul de prostata placebo. Populația de testare a fost heterogenă, așa că rămâne neclar care dintre acești pacienți asimptomatici au beneficiat de tratament. În plus, ca dovadă indirectă a cauzelor hormonale, eunucii nu dezvoltă adenocarcinom prostatic.
Există 2 tipuri de stadializare pentru cancerul de prostată: stadiul clinic se bazează pe rezultatele testelor efectuate înainte de intervenție chirurgicală, care includ biopsie, radiografie, scanări CT și / sau RMN și scanări osoase, iar stadiul patologic se bazează pe informațiile găsite în timpul intervenției chirurgicale, plus rezultatele obținute în laborator, ale țesutului prostatic îndepărtat în timpul,

Antigenul prostatic specific (PSA): un biomarker al cancerului de prostata inca actual sau depasit?

Totul despre cancerul de prostata, simptome si tratament
Într-un studiu de cohortă a bărbaților asimptomatici care au fost supuși unei biopsii direcționate ecografic transrectal din cauza nivelurilor crescute de PSA, s-a descoperit că, deși biopsia prostatei Biomarkerii relevanţi în cancerul de prostata fost bine tolerată de majoritatea bărbaților, o minoritate a prezentat simptome semnificative — cel mai adesea durere, — care au fost asociate cu dezvoltarea unei atitudini negative față de biopsii repetate. În plus, s-a constatat că această metodă de notare este superioară pentru prezicerea rezultatelor Biomarkerii relevanţi în cancerul de prostata, comparativ cu utilizarea doar a claselor individuale. Dupa orhiectomie sau castrare medicala, timp de 1 luna se adauga un antiangrogen Flutamida sau Casodex.

Preventia Desi cauzele cancerului de prostata nu sunt complet intelese, cercetatorii au gasit cativa factori care cresc riscul de aparitie al bolii. Un nodul prostatic este suspect pentru malignitate și justifică evaluarea. Se crede ca receptorul androgenic se modifica si recunoaste antiandrogenul ca stimulator.

Simptomele cancerului de prostată sunt nespecifice și pot fi ușor asociate și cu alte afecțiuni — de la infecții urinare, la prostatită boală inflamatorie a prostatei sau la tumori benigne adenomul de prostată. Totuși, după ce tumora malignă determină mărirea prostatei sau când cancerul s-a răspândit deja dincolo de prostată, pot să apară simptome ca: nevoia frecventă de a urina, nicturia necesitatea de a urina des, mai ales în timpul nopții , dificultăți în a controla fluxul urinar, o senzație dureroasă la urinare și altele. Se recomandă un control anual de rutină , pentru a identifica și diagnostica în mod corect prezența adenocarcinomului de prostată ADK-P , adică a cancerului de prostată.

Iată în ce constă procesul de screening și diagnosticare a acestei afecțiuni oncologice:
Este o procedură realizată de către medicul urolog și reprezintă primul pas în identificarea unui nodul sau a altor anomalii, ca o prostată dură sau chiar o tumoră pelvină. PSA antigenul specific prostatei este o proteină eliberată de către prostată, care se regăsește într-o concentrație mică și în sânge, călătorind liber free-PSA sau împreună cu alte proteine. Depășirea acestui interval, corelată cu un tușeu rectal negativ, face necesară și determinarea markerului free-PSA. Confirmarea cancerului de prostată se realizează apoi prin puncția prostatică, ce poate spune cu exactitate dacă este vorba despre o tumoră benignă adenom de prostată sau malignă adenocarcinom de prostată. Prin această procedură se ia o parte de țesut din prostată, pentru a fi examinată la microscop.
Ținând cont că prostata este localizată în bazin, cancerul de prostată se poate răspândi cu ușurință la oase.

Așadar, odată confirmat diagnosticul, este nevoie de investigații imagistice suplimentare și de mare precizie, pentru a identifica stadializarea acestuia. Intervalul mic al radiatiilor emise de aceste surse de energie permit livrarea de doze adecvate la cancerul prostatei, cu evitarea iradierii excesive a vezicii urinare si rectului.
Avantajul brahiterapiei este că tratamentul este finalizat în 1 zi, cu putin timp pierdut din activitătile normale. De asemenea, riscul de incontinenta este minim la pacientii fără rezectie transuretrala a prostatei TURP si functia erectila este prezervata in scurt timp. Brahiterapia poate fi combinata cu RT externa 45 Gy , cu sau fără TDA neoadjuvantă pentru cancerele cu risc intermediar, dar creste rata complicatiilor.
Pacientii cu cancer cu risc ridicat sunt în general candidati neadecvati pentru brahiterapie permanentă singura. Prin combinarea RT externe Gy si HDR brahiterapie se permite cresterea dozei în timp ce se minimalizează toxicitatea acută sau tardiva la pacientii cu risc ridicat de cancer prostatic localizat sau local avansat.

Studiile au demonstrat un risc redus de recurentă prin aditia brahiterapiei la RT. Brahiterapia de salvare Brahiterapia poate fi considerata, la barbatii cu recidiva biochimica după RT. Radioterapia pentru metastazele la distantă Radioterapia externa este un mijloc eficient de paliatie a metastazelor osoase prin cancerul de prostată.
Metastazele osoase simptomatice izolate pot fi tratate cu RT externa. O cura scurta de 8 Gy x 1 este la fel de eficace si mai putin costisitoare decât 30 Gy în 10 fractiuni. Majoritatea pacientilor ar trebui să fie tratati cu o fractie unică de 8 Gy pentru metastazele non-vertebrale. Acest produs radiofarmaceutic a fost aprobat pentru tratamentul cancerului de prostata hormonal recurent, metastatic CRPC , la pacientii cu metastaze osoase simptomatice si fara metastaze viscerale.

Eliminarea fecala a agentului a condus la efecte non-hematologice usoare, care au inclus greată, diaree si vărsături. Produsele radiofarmaceutice emitătoare de particule beta sunt o optiune eficienta si adecvata pentru pacientii cu boala metastatica larg răspândita, în special în cazul în care ei nu sunt candidati pentru chimioterapie mai eficientă. Deoarece multi pacienti au dureri osoase multifocale, tratamentul sistemic tintit al metastazelor osoase ofera potentialul de ameliorare a durerii cu efecte secundare minime.
Spre deosebire de agentul emitător-alfa radiu, beta-emitători nu conferă nici un avantaj de supravietuire si sunt paliative. Produsele radiofarmaceutice dezvoltate pentru tratamentul metastazelor osoase dureroase cel mai frecvent utilizate pentru cancerul de prostată includ strontiu 89Sr sau samariu Sm. Alte terapii locale Criochirurgia , de asemenea, cunoscuta sub numele de crioterapia sau crioablatia, este o terapie minim invaziva care lezeaza tesutul tumoral prin intermediul congelarii locale.

Un raport sugerează că crioterapia si prostatectomia radicala dau rezultate similare pentru cancerul de prostata unilateral. Un studiu realizat de Donnelly si colegii a repartizat aleatoriu de oameni cu boala T2 sau T3 fie la crioterapie fie la RT externa.
Toti pacientii au primit ADT neoadjuvantă. Nu a fost nici diferenta în OS sau supravietuirea fără boală la 3 ani Pacientii care au primit crioablatie au raportat o functie sexuala mai proasta. HIFU Tehnica prin căldură, cunoscuta sub numele de HIFU high-intensity focused ultrasound — ultrasunete de mare intensitate concentrate este utilizata pentru tratarea cancerului de prostata localizat.
Pentru a administra ultrasunete de mare intensitate concentrate se introduce o sonda de ultrasunete în rect, apoi se focalizează fasciculele de unde pe zonele canceroase ale glandei. Aceasta tehnica ar viza celulele canceroase si nu va deteriora nervii care controlează functia erectila. HIFU este este încă considerata o procedura experimentala. Nu există dovezi suficiente pentru a recomanda HIFU ca un tratament de rutină.

Terapia endocrina Terapia endocrina constituie baza tratamentului pentru cancerul de prostata avansat simptomatic.
Principiul de bază al tratamentului cancerului de prostată avansat este de a epuiza androgenii sau de a inhiba semnalizarea prin receptorul androgenic AR. Această abordare a fost descrisă pentru prima dată în de către Huggins si Hodges, care au arătat că îndepărtarea chirurgicală a testiculelor sau administrarea de estrogeni exogeni pot induce regresia tumorala, reduce nivelul fosfatazei acide în sânge si amelioreaza simptomele bolii.
Ambele au rămas standardul de tratament până la aparitia hormonilor agonisti de eliberare a hormonului luteinizant LHRH introdusi în anii Rolul paliativ al adrenalectomiei chirurgicale pentru boala care progresează în urma orhiectomiei a fost descris pentru prima dată în , ulterior înlocuita de către prima generatie de inhibitori enzimatici ai biosintezei suprarenale de steroizi aminoglutethimide si ketoconazol.

Antiandrogenii nesteroidieni au fost introdusi în anii Toate aceste medicamente scad nivelurile de androgeni, cu exceptia antiandrogenilor nesteroidieni care blocheaza legarea androgenilor la RA. Prima a combinat un agonist LHRH cu flutamida, altele cu inhibitori ai sintezei de androgeni la nivel de suprarenala; nici unul dintre acestea nu au ameliorat semnificativ supravietuirea.
Aceta este secretat de hipotalamus si actionează asupra glandei pituitare pentru eliberarea hormonului foliculostimulant, care actionează asupra celulelor Sertoli si a hormonului luteinizant LH , care actionează asupra celulelor Leydig pentru a controla sinteza de androgeni si spermatogeneza la nivelul testiculelor. Estrogenii inhiba producerea de LHRH, care scade eliberarea de hormon foliculostimulant si LH si reduce nivelul de androgen într-o manieră dependentă de doză. Agonisti LHRH produc o crestere initială a LH, care creste nivelul de testosteron, urmata la 1 — 2 săptămâni mai târziu de o reglare scazuta a receptorilor LH care conduce la o castrare medicală.

Cresterea initială a testosteronului poate exacerba boala, precipitand sau exacerband simptome cum ar fi durerea, uropatie obstructiva si compromiterea măduvei spinării. Acesti agenti au fost aprobati pentru prima data, pe baza studiilor care au arătat un profil de siguranta, comparativ cu estrogenii pe cale orala, in special in reducerea evenimentelor cardiovasculare precum edem, tromboza si tromboembolism, infarctul miocardic si accidente vasculare cerebrale. Cateva sunt aprobate pentru utilizare in Statele Unite ale Americii, incluzand acetat de leuprolidă Lupron, administrat intramuscular; Eligard, administrat subcutanat, Viadur, implantat subcutanat , acetat de goserelin Zoladex, administrat subcutanat în peretele abdominal , triptorelin pamoat Trelstar, administrat intramuscular si acetat de histrelină Vantas, implantat subcutanat.
Aceste medicamente sunt disponibile ca administrare zilnica sau injectii lunare si injectii depot la 3 , 4 , 6 sau 12 luni. Leuprolid lupron furnizat ca fiole de 7,5 mg; 22,5 mg sau 30 mg.

Doza administrata i. Se administreaza 3,6 mg s. Se administreaza IM fesier 3,75 mg o dată la fiecare 4 săptămâni mg o dată la fiecare 12 săptămâni 22,5 mg o dată la fiecare 24 săptămâni — Histrelin acetat Vantas : 50 mg Kit Subcutanat: Se administreaza subcutanat: 50 mg implant inserat pe cale chirurgicală la fiecare 12 luni Antagonistii LHRH produc niveluri de castrare ale testosteronului in 48 de ore, fără cresterea initială a lor, făcându-i o alegere convingătoare pentru tratamentul initial al pacientilor cu simptome.
În prezent, degarelix, disponibil sub formă de injectii subcutanate lunare, este singurul antagonist LHRH, care este aprobat în Statele Unite ale Americii. Rezultatele raportate sugerează o eficacitate comparabila sau usor îmbunătătită în raport cu agonisti discutati anterior. Doza de incarcare este de mg 2 injectii de mg administrate subcutan, iar doza de intretinere este de 80 mg la 28 de zile subcutanat.
Antiandrogenii Antiandrogenii blocheaza legarea testosteronului la RA receptorii androgenici.

Există două tipuri: agenti clasa I, tipul steroidian precum acetatul de ciproteron , au proprietăti progestative care suprima nivelurile de LH si scad nivelul seric al testosteronului; acestia nu sunt utilizati pe scară largă. Agentii clasa II de tip nesteroidian se leagă de RA si actionează ca antagonisti competitivi pentru liganzi care altfel s-ar putea lega si activa activitatea transcriptionala dependentă de ligand a receptorului. Primii trei agenti de prima generatie din clasa II sunt flutamida, care are o perioadă de înjumătătire scurtă necesitand mai multe doze zilnice, bicalutamida si nilutamidă, care au perioada de injumatatire săptămânala si sunt administrate o dată pe zi.
Agentii tip II administrati în monoterapie nu inhibă sinteza LH în hipotalamus sau hipofiza si nivelul seric de testosteron creste. Nici unul din acesti antiandrogeni nu sunt aprobati ca monoterapie in Statele Unite ale Americii, cu toate că bicalutamidă mg este aprobata in Uniunea Europeana.

Inhibitorii enzimatici ai sintezei de androgeni Toti hormonii steroidieni sunt derivati din pregnenolon si apoi metabolizati prin intermediul mai multor enzime din clasa CYP În cadrul glandei suprarenale, CYP17 mediaza sinteza de androgeni slabi precum dehidroepiandrosteron DHEA si androstendionă, în timp ce în testicule, prezenta keto reductazei generează testosteron, care poate fi transformat ulterior in DHT în tesuturile periferice prin 5α-reductază.
Efectul nu este durabil, limitând utilizarea drogului ca prima linie de tratament. A fost util pentru pacientii care s-au prezentat cu compresie acută a măduvei spinării sau coagulare intravasculară diseminată, când analogii LHRH sunt contraindicati, iar riscul de hemoragie prin chirurgie este semnificativ.

Toxicitatile terapiei de privare androgenica ADT-androgen deprivation therapy Efectele adverse asociate cu TDA includ pe cele asociate cu starea de hipogonadism si altele care sunt unice medicamentelor utilizate.
În consecintă, pentru a ameliora anxietatea pacientilor si a minimaliza stresul, este esential de a informa pacientii de obiectivele tratamentului si evenimentele adverse potentiale care pot să apară. Multe dintre efectele adverse ale TDA pot fi ameliorate prin exercitiu fizic. Disfunctia erectila si pierderea libidoului sunt aproape universale. Marimea penisului si testiculelor pot diminua, scade pilozitatea facială si corporală, dar modelul masculin de chelie se poate îmbunătăti. Cresterea in greutate este, de asemenea, frecventa dintre care cel mai mult este grăsime, deoarece masa musculara scade si a depăsit 6 kg, în medie la 12 luni. Alti factori care contribuie la cresterea în greutate includ o crestere a poftei de mancare si stilul de viată sedentar.

Nu se stie sigur dacă intoleranta la glucoză rezulta de la o crestere a greutătii sau adipozitătii, o scădere a tolerantei la efort sau o combinatie a acestora sau a altor factori. Modificarile din oase pot fi monitorizate prin densitometrie osoasa si markeri ai turnover-ului osos, cum ar fi telopeptidul-N urinar un produs de degradare al colagenului , fosfataza alcalină specifică osoasa si osteocalcina. Pierderea de masa osoasa si ratele de fractura pot fi reduse cu bisfosfonati, de pilda zoledronat sau denosumab blocarea maturarii, functiei si supravieturiii osteoclastelor si toremifen, un modulator selectiv al receptorilor estrogenici.
Parte integrantă a mentinerii integritătii oaselor sunt exercitiul fizic, reducerea cafeinei, precum si renuntarea la fumat. Alte efecte adverse ale ADT includ depresia, schimbări de dispozitie, labilitate emotională, scăderea acuitătii mentale, precum si pierderi de memorie. Testele psihologice pentru disfunctii cognitive sugerează că anumite aspecte ale rationamentului spatial si abilitatea spatiala, împreună cu memoria si atentia, pot fi afectate de TDA.

Problemele cardiovasculare sunt, de asemenea, un motiv de îngrijorare, având în vedere multitudinea de factori de risc, care sunt agravate de TDA, incluzand cresterea în greutate, cresterea tesutului adipos, scaderea tolerantei la efort, hiperlipidemie, scăderea sensibilitătii la insulină si intolerantă la glucoză.
Legăturile dintre TDA si mortalitatea cardiovasculara ramane controversata si nu există nici un motiv, în prezent, pentru a initia testarea cardiaca la pacientii cu boli cardiovasculare, înainte de initierea ADT. Toxicitatea antiandrogenilor Antiandrogeni nu scad androgenii serici si ca rezultat, este mai putina pierdere a libidoului, mai putine bufeuri si potenta poate fi crutata, în timp ce masa musculara si osoasa sunt mentinute. Toxicităti unice în raport cu abordările de scădere a testosteronului includ evenimente gastro-intestinale, cum ar fi cresteri ale enzimelor hepatice, tulburări gastrice si diaree si complicatii pulmonare, cum ar fi fibroza; aceste reactii toxice sunt un efect rar de clasă al antiandrogenilor de primă generatie, care apar cel mai frecvent cu nilutamida.

Iradierea sanului profilactica poate reduce frecventa si severitatea acestor efecte. La pacienții cu metastaze evidente, care sunt expuse riscului de aparitie a simptomelor, asociat cu exacerbarea testosteronului secundar agonistului LHRH singur , trebuie sa fie administrata terapia anti-androgenica, înainte sau concomitant cu agonistii LHRH, timp de cel puțin 7 zile, pentru a diminua legarea ligandului la receptorul androgenic. Prin urmare, nu exista fenomenul de exacerbare flare asociat cu acești agenți și nici administrarea concomitentă de anti-androgen nu este este necesara. Dovezi recente sugerează că orhiectomie poate fi mai sigura decât agonistii LHRH. Orhiectomia a fost asociata cu un risc mai mic de fractură, boala arteriala periferica si complicatii cardiace desi riscul a fost similar pentru diabet zaharat, tromboză venoasă profundă, embolie pulmonară și tulburări cognitive.
Prin urmare, agonisti LHRH pot afecta contractilitatea cardiaca, inflamația și stabilitatea plăcii vasculare.

Castrarea medicală sau chirurgicală combinată cu un anti-androgen este cunoscuta ca blocada androgenica combinata. Nu există studii randomizate prospective care sa demonstreze un avantaj de supravietuire cu blocada androgenica combinata fata de utilizărea în serie a unui agonist LHRH și un anti-androgen.
Monoterapie cu anti-androgeni pare a fi mai puțin eficace decât castrarea medicală sau chirurgicală și nu este recomandat pentru TDA primara. Diethylstilbestrol DES poate produce castrarea chimică în condiții de siguranță la multi bărbați. Ginecomastia și efectele secundare cardiovasculare efecte apar cu frecventa crescuta cu creșterea dozei.
Efectele secundare sunt rare și supraviețuirea pare echivalentă cu cea a altor mijloace de TDA la doza zilnica de 1 mg. Estradiol transdermic poate furniza un control similar al cancerului cu mai putine efecte secundare.

TDA pentru pacienții cu boala localizata cu risc scazut de recidiva Niciun beneficiu de supravietuire la 15 ani nu a fost gasit la pacientii care au primit TDA comparativ cu observația singura.
Plasarea pacientilor cu cancer de prostata in stadiu precoce pe TDA nu ar trebui să fie practică de rutină. TDA pentru pacientii cu boala localizata cu risc ridicat sau foarte ridicat de recidiva TDA combinata cu EBRT este un tratament primar eficient pentru pacienții cu risc ridicat sau risc foarte mare. Terapia combinată a fost asociată cu o imbunatatire consecventa a SV generale si specifice de boala in comparatie cu o singura modalitate de tratament în studii randomizate de fază 3. TDA Adjuvanta dupa Prostatectomie radicala Rolul TDA adjuvante dupa prostatectomia radicala este limitată la cazurile în care se găsesc ganglioni limfatici pelvini pozitivi, cu toate rapoartele în acest domeniu au scos la iveală concluzii mixte.
Messing si colegii au randomizat pacienții care aveau ganglioni limfatici pozitivi la momentul prostatectomiei radicale la TDA imediata sau observare.

Dupa o perioadă de urmărire mediană de 11,9 ani, cei care au primit TDA imediata au avut o imbunatatire semnificativa a supravietuirii globale. C u toate acestea, o meta-analiză a determinat o recomandare împotriva TDA pentru cancerul de prostata metastatic prin ganglioni limfatici pelvini pozitivi in ghidul ASCO.
O analiză a de pacienti cu ganglioni pozitivi nu au reușit să demonstreze un beneficiu de supravietuire de la TDA initiata in termen de 4 luni de la prostatectomia radicală comparativ cu observația. TDA pentru recurenta biochimica Pacienții cu un nivel PSA in creștere și asimptomatici sau fara dovezi clinice de cancer dupa tratamentul definitiv prezinta o dilemă terapeutică in ceea ce privește rolul ADT. Unii dintre acești pacienți vor muri in cele din urma de cancer. Momentul initierii TDA pentru pacienti la care singura dovada de cancer este PSA in crestere este influentata de viteza de crestere a PSA, anxietatea pacientului si a medicului, efectele secundare pe termen scurt si lung ale TDA și comorbiditățile pacientului.

TDA incipienta este acceptabila, dar o alternativă este observarea atenta până la apariția progresiei cancerului. TDA incipienta poate fi mai buna decât TDA intârziată, cu toate că definițiile timpurie și târzie de exemplu, de la ce nivel al PSA rămân controversate. Trialul canadian PR. Mai mulți pacienți au murit de cancer de prostata in bratul cu TDA intermitenta din pacienți decât in brațul cu TDA continua 94 din pacienți , dar acest lucru a fost echilibrat de mai multe decese cauzate de cancer non-prostata in bratul cu TDA continua. Funcția fizică, oboseala, probleme urinare, bufeuri, libidoul și disfunctie erectila arata o imbunatatire modesta in grupul cu TDA intermitenta. Populația de testare a fost heterogenă, așa că rămâne neclar care dintre acești pacienți asimptomatici au beneficiat de tratament.

O meta-analiza a identificat șase studii clinice controlate randomizate care au comparat TDA continua cu TDA intermitenta la barbatii cu cancer de prostata avansat local si nu a gasit nici o diferenta in mortalitate si progresia si un avantaj al abordării intermitente în ceea ce privește calitatea vieții și efectele adverse. TDA pentru boala ganglionara sau boala metastatică Controversa rămâne privind momentul și durata TDA când terapia locala a eșuat.
Majoritatea cred că TDA incipienta este cea mai buna, dar este asociata cu efecte secundare crescute și dezvoltarea sindromului metabolic. O trecere în revistă a literaturii mai vechi din practica clinica și modele preclinice oferă putine dovezi că momentul TDA are importanta. Timpul mediu de la metastaza ganglionara limfatica la metastazele osoase este de 3 ani si supravietuirea este de aproximativ 3 ani cu TDA si probabil mai mult de 5 ani cu TDA si noii agenti. La 13 ani, autorii au raportat supraviețuire similară între cele două brațe.

Prin urmare, preponderența dovezilor sprijină o abordare mai măsurată in utilizarea TDA, pentru cancerul de prostata metastazat in ganglionii limfatici. TDA este standardul de aur de tratament initial pentru pacientii cu boala metastatica la prezentare.
La o urmarire mediana de 9,8 ani, valoarea mediana a supravietuirii a fost de 5,1 ani pentru brațul cu TDA intermitenta și 5,8 ani pentru bratul cu TDA continua. Rata de risc pentru deces cu TDA intermitenta a fost 1. Studiul a demonstrat o mai buna functie erectila si sanatate mentala la pacienții care primesc TDA intermitenta la 3 luni, dar diferența a devenit nesemnificativă, ulterior. Mai multe meta-analize ale unor studii randomizate controlate nu au raportat diferente de supravietuire intre TDA intermitenta si continua. O altă analiză recentă a concluzionat că non-inferioritatea ADT intermitente în ceea ce privește supraviețuirea nu a fost demonstrata în mod clar.

Cu toate acestea, abordarea intermitenta duce la îmbunătățirea marcata a calității vieții in comparație cu abordarea continua in cele mai multe studii, iar panelul crede ca TDA intermitenta trebuie puternic considerata. Terapia hormonala de linia I primara a La pacientii cu invazia osoasa minima mai putin de 5 leziuni si simptome minime se recomanda terapie de deprivare androgenica TDA. Se realizeaza prin orhiectomie sau Leuprolide 7,5 mg s. Dupa orhiectomie sau castrare medicala, timp de 1 luna se adauga un antiangrogen Flutamida sau Casodex.
Terapia hormonala de linia a II-a secundara Ablatia hormonala initiala controleaza simptomele în medie 2 ani, dupa care reapar semnele bolii metastatice. Se asociaza cu greturi, varsaturi, afectare hepatica. Este indicata ca tratament primar în boala avansata si la pacientii necooperanti la tratamentul medicamentos. Ca efecte secundare produce libidou scazut, impotenta, ginecomastie.

Raspunsul clinic apare rapid dupa orhiectomie cu o ameliorare a simptomatologiei la ore de la efectuare. Are avantajul costului ieftin si comoditatii. Ca efecte secundare cel mai frecvent produce flashuri, libidou scazut, impotenta si ginecomastie. Poate exacerba temporar semnele si simptomele tumorii putând determina o agravare a obstructiei urinare sau a durerilor osoase. Produse: — Leuprolid lupron furnizat ca fiole de 7,5 mg; 22,5 mg sau 30 mg.
Se administreaza IM fesier 3,75 mg o dată la fiecare 4 săptămâni mg o dată la fiecare 12 săptămâni 22,5 mg o dată la fiecare 24 săptămâni — Histrelin acetat Vantas : 50 mg Kit Subcutanat: Se administreaza subcutanat: 50 mg implant inserat pe cale chirurgicală la fiecare 12 luni c Antagonistii hormonului eliberator al hormonului luteinizant LHRH Antagonistii LHRH produc niveluri de castrare ale testosteronului in 48 de ore, fără cresterea initială a lor, făcându-i o alegere convingătoare pentru tratamentul initial al pacientilor cu simptome. În prezent, degarelix Firmagon , disponibil sub formă de injectii subcutanate lunare, este singurul antagonist LHRH, care este aprobat în Statele Unite ale Americii.

Firmagon fiole de 80 mg si mg; se administreaza subcutanat.
Doza de încărcare: mg administrate ca două doua fiole de 3 ml mg Doza de întreținere: 80 mg; se administreaza o singură injecție de 4 ml la fiecare 28 de zile începând la 28 de zile după doza inițială de încărcare d Antiandrogenii nonsteroidali se leaga la receptorii androgenici citoplasmatici si inhiba competitiv preluarea si legarea androgenilor la tesuturile tinta. Ca efecte secundare produc impotenta, ginecomastie, diaree, bufeuri de caldura, scaderea libidoului. Mai rar pot determina hepatita inclusiv icter colestatic, pneumonita interstitiala. Se administreaza în asociere cu analogi ai agonistilor LHRH sau cu orhiectomie concomitenta. La pacientii cu afectiuni hepatice se testeaza periodic functia hepatica.
Produse: Flutamida Eulexin capsule de mg sau mg.

Nilutamida Nilandron de 50 mg. Bicalutamida Casodex tb. Se administreaza 50 mg p. Se administreaza în asociere cu agonisti LHRH pentru reducerea nivelului testosteronului. Ca efecte secundare apar ginocomastie, tulburari ale dinamicii sexuale si spermatogenezei, modificari ale functiei hepatice. Este conditionat sub forma de capsule de 50 mg. Se crede ca receptorul androgenic se modifica si recunoaste antiandrogenul ca stimulator. În prezent se recomanda ca la pacientii în tratament cu blocada androgenica combinata si la care boala progreseaza sa se retraga Flutamida.
Cancerul de prostata. Cancerul de prostată este cel mai frecvent cancer noncutanat la bărbați. Deși cancerul de prostată poate fi un cancer în creștere lentă, mii de oameni mor de boală în fiecare an. Aceasta este a doua cauză de deces prin cancer la barbati. Variația marcată a incidentei cancerului de prostată în rândul populațiilor din diferite părți ale lumii sugerează implicarea factorilor genetici. Există și predispoziție familială.

Factorii de mediu, în special dieta, sunt de asemenea importanți.
În prezent, majoritatea cancerelor de prostată sunt identificate la pacienții care sunt asimptomatici. Diagnosticul în astfel de cazuri se bazează pe anomalii al antigenului specific prostatic PSA sau la examinarea rectală digitala DRE. Screeningul pentru cancerul de prostată este un subiect controversat, în mare parte din cauza rezultatelor conflictuale din studiile prospective, randomizate. Educația cu privire la riscuri și beneficii este importantă pentru a ajuta oamenii să ia decizii informate cu privire la screening și, în cazul celor diagnosticați cu cancer de prostată, diferitele opțiuni de tratament.
Prostata se află sub vezica urinară și cuprinde uretra prostatică. Este înconjurata de o capsulă și este separata de rect, printr-un strat fascial denumit aponevroza Denonvilliers. Artera vezicală inferioară, derivată din artera iliacă internă, furnizează sânge la baza vezicii urinare și a prostatei.

Ramurile capsulare ale arterei vezicale inferioare ajută la identificarea plexului pelvin rezultat din rădăcinile nervoase S și T Legătura neurovasculară se află pe ambele părți ale prostatei pe rect. Este derivată din plexul pelvin și este importantă pentru funcția erectilă. Cancerul de prostată se dezvoltă atunci când rata de diviziune celulară și de moarte celulară nu mai sunt egale, ducând la creșterea tumorala necontrolata. Dupa evenimentul inițial de transformare, mutații suplimentare la nivelul multor gene, incluzand genele pentru proteina p53 și retinoblastom, pot duce la progresia tumorii și la metastazare.
Cele câteva cazuri care au morfologie neuroendocrină se crede că apar din celulele stem neuroendocrine prezente în mod normal în prostată sau din diferențiere aberanta în timpul transformării celulelor. În multe cazuri, carcinoamele de prostată cu diferențiere scuamoasă apar după radioterapie sau tratament hormonal.

Majoritatea cancerelor de prostată sunt multifocale, cu implicarea sincronă a mai multor zone ale prostatei, care se pot datora tumorilor clonale și nonclonale.
Când aceste tipuri de cancer sunt invazive la nivel local, tumorile zonei de tranziție se extind la gâtul vezicii urinare, în timp ce tumorile zonei periferice se extind la canalele ejaculatorii și la veziculele seminale. Penetrarea prin capsula prostatică și de-a lungul spațiilor perineurale sau vasculare are loc relativ târziu. Mecanismul metastazelor la distanta este slab înțeleasă.
Cancerul disemineaza mai devreme la os, adesea fără limfadenopatie semnificativă. Teoria mecanică atribuie metastazarea prin diseminarea directă prin spatiile limfatice și venoase în coloana lombară inferioară. Plămânii, ficatul și metastazele suprarenale au fost, de asemenea, documentate. Factorii de creștere specifici tisulari și matricele extracelulare sunt exemple posibile. Timpul de dublare în boala în stadiu incipient este variabil. În majoritatea cazurilor, timpul de dublare este mai mare de 4 ani.

Doar un procent mic de cancere de prostată se dublează în mai puțin de 2 ani.
Timpul de dublare tinde să se accelereze pe măsura creșterii tumorii și devine mai agresiva. Tumorile mai mari au de obicei un grad Gleason mai mare și un timp de dublare mai rapid. Istoricul natural al bolii localizate clinic variază, cu tumori de grad inferior având un curs mai indolent, iar unele leziuni de grad înalt progresând la boala metastatică cu o rapiditate relativă. Având în vedere progresia tipic lentă a bolii localizate, mai multe studii au examinat strategia de supraveghere activă în grupurile selectate de pacienți. La nivel internațional, incidența cancerului de prostată variază foarte mult, cele mai mari rate fiind în America de Nord, Australia și Europa de Nord și Centrală, iar cele mai scăzute rate fiind în sud-estul și sud-centrul Asiei și în nordul Africii.
În Statele Unite, cancerul de prostată este cel mai frecvent cancer noncutanat la bărbați.

Se estimeaza ca unul din sase barbati albi si unul din cinci barbati afro-americani vor fi diagnosticati cu cancer de prostata in decursul vietii lor, cu probabilitatea de a creste odata cu varsta. Societatea Americană de Cancer estimează că Cancerul de prostată este rar diagnosticat la bărbații cu vârsta sub 40 de ani și este ma puțin frecvent la bărbații cu vârsta sub 50 de ani. Între și , rata incidenței cancerului de prostată a crescut dramatic în Statele Unite, probabil din cauza unor diagnostice anterioare la bărbații asimptomatici, ca urmare a utilizării crescute a testelor PSA serice.
În plus, incidența bolii limitata la organ la diagnostic a crescut datorită testelor PSA și examinării rectale digitale standard. Din , ratele de incidență au scăzut semnificativ, scăzând de la aproape la de populație în la mai puțin de la de populație în Rata prevalenței cancerului de prostată rămâne semnificativ mai mare la bărbații afro-americani decât la bărbații albi, în timp ce prevalența la bărbații hispanici este similară cu cea a bărbaților albi.

Prevalența la bărbații de origine asiatică este mai scăzută decât la albi. Deși rata mortalității continuă să scadă în rândul bărbaților albi și afro-americani, ratele de mortalitate la bărbații afro-americani rămân de două ori mai mari decât în orice alt grup rasial. Barbatii hispanici și bărbații afro-americani prezintă o boală mai avansată.
Mai mult, dovezile arată că 5-alfa reductaza poate fi mai activă la afro-americani decât la albi, ceea ce înseamnă că diferențele hormonale pot juca un rol. Cu toate acestea, contribuția independentă a rasei este dificil de izolat de efectele accesului la îngrijiri medicale, venit, educație și statusul de asigurare. Barbatii afroamercani au cea mai mare incidenta a cancerului de prostata. In plus in SUA rata decesului prin cancer de prostata este de 2 ori mai mare la afroamericani comparativ cu barbatii albi.

Incidenta cancerului de prostata este de 1,8 mai mare la barbatii negrii comparativ cu barbatii albi.
De exemplu, riscul de apariție al cancerului de prostată este deosebit de ridicat în rândul populației cu origine in Africa sub-sahariană, în timp ce riscul tinde să fie scăzut în multe populații asiatice. Riscul crescut la asiaticii care au migrat în Statele Unite sugerează importanța factorilor de mediu, în special dieta. Există și o predispoziție familială. Cancerul de prostată este găsit, de asemenea, în timpul autopsiilor efectuate la bărbați decedati din alte cauze.
Rata acestui cancer latent sau constatat la autopsie este mult mai mare decât cea a cancerului clinic. Interesant, prevalența formei latente sau de autopsie a bolii este similară la nivel mondial. Împreună cu studiile privind migrația, acest lucru sugerează că factorii de mediu joacă un rol de promovare semnificativ în dezvoltarea unui cancer clinic dintr-un precursor latent. Sansa de a face cancer de prostata creste rapid dupa 50 de ani.

Un tata sau frate cu cancer de prostata dubleaza riscul pacientului de a face cancer de prostata.
Riscul este mai mare pentru barbatii cu cateva rude apropiate afectate de cancer prostatic, in special daca rudele erau tinere cind au fost depistate cu cancer. Un individ care are doua rude de gradul I cu cancer de prostata, are o crestere de 9 ori mai mare in riscul pe viata de a face cancer prostatic. Studiile efectuate la diferite populații au identificat câteva variante în regiunea 8q24 de pe cromozomul 8, care sunt asociate cu risc crescut de apariție a cancerului de prostată. Modificări genice pe cromozomul 1, cromozomul 17 și cromozomul X au fost găsite la unii pacienți cu antecedente familiale de cancer de prostată. Gena HPC1 cancerul de prostată ereditar 1 și gena PCAP predispozant pentru cancerul prostatic se află pe cromozomul 1, în timp ce gena cancerului uman de prostată se află pe cromozomul X.
Barbatii cu antecedente familiale de cancer de prostata au un risc mai mare de a dezvolta cancer de prostata si de asemenea, este probabil sa apara cu ani mai devreme.

Mai multe rapoarte au sugerat un risc familial comun moștenit sau de mediu pentru cancerul de prostată și de sân. Mutațiile BRCA-2 cresc riscul pentru cancerul de prostată, care este mai agresiv și se dezvoltă la o vârstă mai mică. Un studiu a constatat că mutațiile germline în gena HOXB13 pot fi un factor de risc pentru cancerul de prostată. HOXB13 este o genă a factorului de transcripție homebox care este importantă în dezvoltarea prostatei. Varianta G84E a acestei gene, desi este rară, este semnificativ mai frecventă la bărbații cu cancer de prostată familial cu debut precoce decât la cei cu cancer de prostată non-familial cu debut tardiv.
S-a constatat că bărbații cu sindrom Lynch au un risc crescut de două ori mai mare de cancer de prostată în comparație cu populația generală. Vârsta medie la diagnostic a fost de 65 de ani. Dieta poate juca un rol in dezvoltarea cancerului de prostata.

Studiile epidemiologice au sugerat o varietate de factori alimentari care pot fi asociați cu boala, în special a aportului de grăsimi și a obezității. O dieta bogata in grasimi poate juca un rol in aparitia cancerului de prostata. Studiile au demonstrat factori de risc ai dietei diferiti pentru incidenta si pentru progresia cancerului de prostata.
Rasa afro-americana, istoric familial pozitiv, consum scazut de rosii, consum crescut de acid alfa-linoleic se asociaza cu o incidenta crescuta de cancer de prostata. Greutatea, indexul de masa musculara, activitatea fizica scazuta, fumatul, consum scazut de suc de rosii, aport crescut crescut de calciu si acid alfa linoleic, rasa afro-americana si istoric familial pozitiv s-a asociat cu faze avansate de cancer de prostata. Cauzele hormonale ale cancerului de prostată au fost, de asemenea, postulate.
Ablatia androgenica cauzează o regresie a cancerului de prostată. În plus, ca dovadă indirectă a cauzelor hormonale, eunucii nu dezvoltă adenocarcinom prostatic.

Un studiu amplu care a comparat pacienții cu cancer de prostată cu martori nu au constatat diferențe semnificative în nivelurile de testosteron, dihidrotestosteron, prolactină, hormon de stimulare a foliculului sau estronă.
Modificările recunoscute încep cu proliferarea celulelor din glande, numite PIN neoplazie intraepiteliala prostatica , adesea găsite adiacent zonelor de atrofie inflamatorie proliferativa. PIN este definită prin prezenta celulelelor epiteliale citologic atipice sau displazice din cadrul acinilor cu aspect arhitectural benign si este subdivizata in PIN cu grad scazut si PIN cu grad inalt. Numai PIN de grad înalt este considerat un precursor pentru unele carcinoame invazive.
Pentru că PIN de grad inalt se dezvoltă în mod preferential în zona periferică a prostatei, din care provin cele mai multe tipuri de cancer, ea PIN precede dezvoltarea cancerului cu 10 ani sau mai mult si prostata cu zone extinse de PIN cu grad înalt tinde să aibă tumori multifocale.

Prin pierderea ulterioară a stratului bazocelular înconjurător al glandelor prostatice si dezvoltarea morfologiei celulare anaplazice cu pleomorphism nuclear si nucleoli proeminenti, tumora invadează membrana bazala, se extinde la nivel local si începe să metastazeze. Nu toate leziunile progreseaza la cancer de prostată invaziv pe perioada duratei de viată a gazdei. Înapoi la: Tratarea cancerului de prostată.
Răzoare, nr G, Florești Vezi harta. Radioterapia pentru tratarea cancerului de prostată. Radioterapia poate fi utilizată: Ca tratament inițial pentru cancerul care este încă limitat în glanda prostatei. Ratele de succes ale tratamentului pentru bărbații cu acest tip de cancer sunt aproximativ aceleași ca și cele pentru bărbații care optează pentru prostatectomia radicală. Înainte de operație pentru a micșora dimensiunile tumorii ceea ce va facilita munca medicului chirurg După operație, în cazul în care cancerul nu a fost complet îndepărtat sau a reapărut.
Dacă boala este foarte avansată, pentru a reduce dimensiunea tumorii și pentru a oferi alinare durerilor prezente și posibilelor simptome ulterioare.

Cancerul de prostata – Rolul SCINTIGRAFIEI – Gauss Clinics

Cancer de prostata - Tot ce trebuie sa stii | Cancer
Stadiul clinic T trebuie să fie evaluat prin DRE. RMN-ul ofera o stadializare mai precisa a T si poate informa tehnica chirurgicala, atât în ceea ce priveste menajarea nervilor si excizia largă a zonelor de extensie extra-prostatică potentiala. X Std. II B T2c. Clasificarea Whitmore-Jewett Clasificarea Whitmore-Jewett împarte cancerul de prostată în 4 stadii, A-D, după cum urmează: stadiul A — tumora este prezentă, dar nu poate fi detectată clinic stadiul B — Tumora poate fi simțită la examenul fizic, dar nu a diseminat în afara capsulei prostatice stadiul C — Tumoarea s-a extins prin capsula stadiul D — Tumora a diseminat în alte Biomarkerii relevanţi în cancerul de prostata Clasificarea Whitmore-Jewett nu mai este utilizată pe scară largă, deoarece cancerul de prostată nu progresează neapărat într-o manieră secvențială.

Cu toate acestea, s-a considerat că stratificarea suplimentară a stadiului D de către Crawford și Blumenstein a îmbunătățit clasificarea și înțelegerea unui subgrup de pacienți care au cancer de prostată insensibil la hormoni. Stadializarea este după cum urmează: stadiul Biomarkerii relevanţi în cancerul de prostata — Implicarea ganglionilor limfatici pelvieni stadiul D1. Estimarea speranței de viață este posibilă pentru grupuri de oameni, dar constitue o provocare pentru o anumita persoana. Speranța de viață poate fi estimată prin utilizarea tabelelor Social Security Administration Estimare Speranta de Viata-www. Observarea presupune monitorizarea evoluției bolii, cu speranța terapiei paliative in cazul dezvoltarii simptomelor sau o modificare a examenului clinic sau PSA care sugereaza ca simptomele sunt iminente. Spre deosebire de supravegherea activă, programele de observare nu implica biopsii.

Cancerul de prostata – Rolul SCINTIGRAFIEI

Cancerul de Prostata

Cancer » Tipuri de cancer » Cancer de prostată. Prostata este o glandă a sistemulului reproducător masculin. Are dimensiunea unei nuci, este localizată sub vezică și înconjoară partea superioară a uretrei, tubul care transportă urina din vezică. Cancerul de prostată este destul de frecvent în rândul bărbaților. Cancerul în stadiile incipiente când se găsește numai în glanda Biomarkeri poate fi tratat cu Biomarkerii relevanţi în cancerul de prostata foarte mari de supraviețuire. Cancerul care s-a răspândit dincolo de prostată cum ar fi oasele, ganglionii limfatici și plămânii nu este ușor de tratat, dar poate fi controlat mai mulți ani. De Biomarkerii relevanţi în cancerul de prostata ori, cancerul de prostată nu prezintă semne sau simptome decât în stadiile avansate.

Tumorile care se dezvoltă nu pun presiune şi nu cauzează dureri, astfel că boala se poate dezvolta mulţi ani fără să cauzeze niciun prosfata. De aceea, screening—urile de prostată sunt indicate periodic, pentru depistarea precoce a bolii, în stadii incipiente, când este mai uşor de tratat şi şansele canerul recuperare, vindecare şi supravieţuire sunt semnificativ mai mari.

Lasă un răspuns