Ingrijirea pacientului cu hipertrofie de prostata

1/15/ · Anumite tratamente administrate pacientilor cu HBP (inhibitori de 5 alfa reductaza) scad nivelul PSA cu aproximativ 50% din valoarea initiala, la aproximativ 6 luni de la initierea tratamentului. Din acest motiv, se recomanda repetarea dozarii PSA la 6 luni de la initierea unui astfel de tratament, iar interpretarea rezultatelor se va face tinand cont de valoarea initiala a PSA. Pret: 75 lei. DESCRIERE: INGRIJIREA PACIENTILOR CU ADENOM DE PROSTATA. Lucrare de licenta pentru Scoala Postliceala Sanitara, specializarea Asistenti Medicali Generalisti. CUPRINS. CAPITOLUL I – PREZENTAREA TEORETICA A BOLII. LUCRARE DE LICENTA AMG – INGRIJIREA PACIENTILOR CU CANCER DE PROSTATA Puteti achizitiona aceasta lucrare de la EXPERT LICENTE. Telefon: , prostatita.adonisfarm.ro Numar de pagini: Imagini: Da. Format: Word.

Prezentare Power Point: Nu. Pret: lei DESCRIERE. Efecte – regleaza si mentine echilibrul hormonal masculin prin: stimularea metabolismului hormonal la nivel hepatic – inhibarea enzimei 5-alfa reductaza care metabolizeaza testosteronul in dihidrotestosteron (DHT) forma activa ce provoaca hipertrofia benigna de prostata (adenom de prostata) – blocarea receptorilor estrogenici din celulele prostatei – inhibarea actiunii aromatazei si a producerii acesteia in,

Ingrijirea pacientului cu hipertrofie de prostata

Ingrijirea pacientului cu hipertrofie de prostata
Pacientul accepta imaginea sa corporala; – pacientul are incredere in fortele sale fapt care il va ajuta sa depaseasca handicapul. Prostata este sectorul principal al metabolizarii testosteronului in alfa-5 dihidrosteron DHT. Pregatirea psihica a bolnavului: Aerisesc salonul inainte de fiecare masa si impreuna cu pacientul stabilesc un regim alimentar in care sa fie cuprinse doar alimentele permise. Momentul externarii este stabilit de catre medicul sectiei. Dezinfecteaza meatul urinar cu ser fiziologic. Lucretia Titirca- Ingrijirea pacientului cu hipertrofie de prostata de nursing, Ed. Evitati consumul de cafeina si de alcoolcare pot avea efect diuretic, crescand astfel eliminarea de lichide si marind frecventa urinarilor. Prezentarea teoretic a a adenomului de prostata. Albu Roxana Maria – Anatomia si fiziologia omului, Ed.

Aerul din tubul irigator trebuie sa fie complet evacuat pentru a nu ti introdus în colon.
Prezentarea teoretic a a adenomului de prostata. I Definiție. Adenomul de prostata, cunoscut si sub denumirea de adenom periuretral sau hipertrofie de prostata este definit clasic ca o tumora benigna, dezvoltata din glandele periuretrale situate submucos, si intrasfincterian (inauntrul sfincterului neted). Informatii despre LUCRARE DE LICENTA A.M.G. – INGRIJIREA PACIENTULUI CU ADENOM DE PROSTATA. Stoc epuizat la , pret 75,00 Lei pe prostatita.adonisfarm.ro Postrenale: când insuficienta renala acuta, se produce consecutiv unui obstacol mecanic pe caile excretorii: calculoza ureterala bilaterala; – hipertrofie de prostata; -tumori de vecinatate afectând ambele uretere -procese ureterale inflamatorii Simptome: semnul esential în I.R.A. este oliguria pâna la anurie; -pot exista cazuri când diureza este pastrata, însa este deficitara din punct de vedere calitativ; -paralel apar semne de oboseala, stare de, Ingrijirea pacientilor cu neoplasm de prostata Ingrijirea pacientilor cu nevroza astenica Ingrijirea pacientilor cu ocluzie intestinala Ingrijirea pacientilor cu osteoporoza Ingrijirea pacientilor cu otite medii acute Ingrijirea pacientilor cu Parkinson Ingrijirea pacientilor cu peritonita acuta Ingrijirea pacientilor cu,

Adenom de prostata: cauze, simptome, complicatii, tratament | Prostaffect сumpără

LUCRARE DE LICENTA A.M.G. - INGRIJIREA PACIENTULUI CU ADENOM DE PROSTATA | arhiva prostatita.adonisfarm.ro
Asistenta va instiinta bolnavul despre ziua si ora externarii si pacientluui anunta familia cu zile inainte de familia bolnavului data iesirii din spital. Ea trebuie sa functioneze neincetat deoarece prostzta corpului, in special creierul, Ingrijirea pacientului cu hipertrofie de prostata de o aprovizionare continua cu oxigen si substante hranitoare transportate de sange. Pacientul sa aiba o alimentatie si hidratare corespunzatoare, suficienta din punct de vedere calitativ si cantitativ si sa aiba apetit alimentar bun. Loja renala este limitata în sus de diafragm, în spate de ultimele doua coaste si dedesubtul lor de muschi si de aponevrozele lombare, iar înainte, de viscerele abdominale.

Tipuri fișiere: doc Diacritice: Da Anul redactarii: Nr fișiere: 7 fisiere Pagini total : 79 pagini Imagini extrase: 79 imagini Nr cuvinte: 23 cuvinte Nr caractere: caractere Marime: Capilarele se reunesc apoi si formeaza, o arteriola eferenta, care se capilarizeaza din nou în jurul Ingrijirea pacientului cu hipertrofie de prostata portiuni a tubului urinifer. Print, Bucuresti

Tesutul muscular cunoscut ca miocard sau muschi cardiac este sustinut de un esafodaj de tesut conjunctiv si formeaza peretii camerelor inimii. Atriile au pereti relativ subtiri in comparatie cu ventriculele. Ventriculul stang are peretii cei mai grosi – mai mult de un centimetru la o persoana adulta – deoarece el trebuie sa pompeze sangele pana la cele mai departate celule ale corpului. Un sac dur, cu pereti dubli, cunoscut ca pericard, inconjoara inima.
Stratul interior al pericardului, epicardul, se afla direct pe miocard. Stratul exterior al pericardului este lipit de osul pieptului si de alte structuri din cavitatea toracica si are rolul de a fixa inima.

Intre peretii pericardului se afla un spatiu ingust umplut cu un lichid apos care impiedica frecarea acestora in timpul batailor inimii. Suprafetele interioare ale camerelor inimii sunt captusite cu o fasie subtire de tesut lucios, alb – endocardul. Acelasi tip de tesut – cunoscut si ca endoteliu – captuseste si vasele de sange ale corpului, asigurand o curgere usoara a sangelui si prevenind formarea de cheaguri in sistemul circulator.
Inima nu este hranita de sangele ce trece prin camerele sale acesta avand o presiune mult prea mare ci de o retea specializata de vase, cunoscute ca artere coronare, care invaluie inima ca o coroana. Trei artere coronare principale – dreapta, stanga circumflexa si stanga anterioara descendenta – hranesc diferite regiuni ale muschiului cardiac. Din aceste trei artere se ramifica altele mai mici care patrund prin peretii musculari si asigura o alimentare constanta cu oxigen si substante nutritive. Obstructia unei coronare sau a ramurilor sale provoaca necroza teritoriului cardiac deservit infarctul miocardic.

Circulatia sangelui este asigurata in primul rand prin contractiile muschiului cardiac, ajutat de valvulele venoase in combinatie cu contractiile muschilor scheletici.
In general vasele de sange bogate in oxigen care pornind de la inima si iriga tesuturile se numesc artere iar cele care sosesc la inima si transporta produsele de catabolism de la tesuturi incarcate cu bioxid de carbon se numesc vene. Sistemul vascular contine la om ca. Sangele se deplaseaza intr-un circuit inchis, intr-un singur sens, prin circulatia sistemica si pulmonara, dispuse in serie si legate prin inima. Toggle navigation Cauta in biblioteca Graduo Meniu Graduo. Încarcă document. Înregistrare Autentificare. Graduo Atestate Medicina Particularitati de ingrijire a pacientilor cu hipertensiune arteriala Particularitati de ingrijire a pacientilor cu hipertensiune arteriala.
Previzualizare atestat: Cuprins Extras Bibliografie. Cuprins atestat: Argument Introducere Capitolul I – Notiuni de anatomie si fiziologie ale aparatului cardiovascular.

Educatia pentru sanatate privind prevenirea afectiunii cardio-vasculare. Extras din atestat: Notiuni de anatomie si fiziologie ale aparatului cardiovascular 1. Sangele care se intoarce din organism a cedat mare parte din oxigen si s-a incarcat cu dioxid de carbon din tesuturi. Bibliografie: 1.
Albu Roxana Maria – Anatomia si fiziologia omului, Ed. Corint, Bucuresti 2 Anton Draghici – Elemente de medicina interna 3. Borundel Corneliu- Manual de medicina interna, Ed. All Bucuresti 4. Lucretia Titirca – Ingrijiri speciale acordate pacietilor de catre asistentii medicali, Ed. Viata Medicala Romaneasca 4. Lucretia Titirca- Ghid de nursing, Ed. Viata Medicala Romaneasca 6.
Lucretia Titirca-Tehnici de evaluare si ingrijirea bolnavilor , Ed. Viata Medicala Romaneasca 7. Lucretia Titirca – Urgente medico – chirurgicale. Medicala, Bucuresti 8. Download atestat Primești atestatul în câteva minute, cu sau fără cont Descarcă acum. Alte informații:

Alterarea acestor functii conduce la aparitia sindromului de insuficienta renala, urmata uneori de instalarea comei uremice. Semiologia aparatului urinar 1. Insuficient renala acuta: Definitie : Este o suferinta renala grava, caracterizata prin suprimarea brusca a functiei renale [excretoare, metabolice si umorale], exprimata clinic prin hiperazotemie, oligurie sau anurie, cu evolutie catre coma uremica.
Tablou clinic Primul stadiu, de agresiune, este urmat de faza oligoanuricâ [ zile] si de faza de reluare a diurezei, însotita la început de poliurie. Pronostic: Depinde de durata insuficientei renale. Daca functia renala se restabileste catre a cincea – a sasea zi, bonavul se vindeca. Daca functia renala nu se restabileste rapid, apar tulburari biologice.
Aplicate la timp, metodele de epurareextrarenalâ permit vindecarea definitiva, rinichii recuperându-si în întregime functiile.

Tratament: Se adeseaza cauzei [socul hipovolemie, hemoragiile, deshidratarile, înlaturând agentii toxici]. In cazurile foarte grave se recurge la hemodializa. Când este cazul, se administreaza antibiotice cu toxicitate renala redusa [Penicilina,Ampicilina, Oxacilina, Eritromicinâ], masa eritrocitara sau sânge integral proaspat, Plegomazin 25 mg i. Insuficienta renala cronica: Definitie: Este o scadere progresiva a capacitatii functionale renale, cu retinerea în organism a substantelor toxice rezultate din metabolism si cu evolutie catre uremie terminala.
Etiologie: Insuficienta renala cronica reprezinta etapa finala a bolii renale, în special a pielonefritelor, glomerulonefritelor cronice, a HTA maligne, a obstructiilor cailor urinare. Patogenie: Se stie ca, în mod normal rinichiul are o rezerva functionala care îi permite sa se adapteze unor solicitari crescute. In insuficienta renala cronica, distrugerea netronilor nu mai permite aceasta adaptare. Prima functie alterata este capacitatea de concentratie.

In stadiul initial, rinichiul poate asigura homeostazia mediului intern, adica sâ mentina constanta cantitatea de sare, apa, substante azotate si electroliti din organism, care se realizeaza prin unele mecanisme compensatoare, principalul fiind poliuria. In aceasta perioada, poliuria se însoteste de hipostenurie [de scaderea capacitatii de concentratie]. Odata cu progresarea leziunilor, poliuria devine maxima si scaderea capacitatii de concentratie este foarte severa. In ultimul stadiu insuficienta renala se decompenseaza si apare oliguria cu izostenurie si apoi uremia terminala. Simptome: – în stadiul compensat, starea generala este relativ buna. Diagnosticul se precizeaza prin explorarea functiilor renale, care arata scaderea capacitatii de concentrare si reducerea filtrarii glomerulare.
Cel mai important semn este poliuria, care se însoteste la început de hipostenurie, iar mai târziu de izostenurie. In stadiul de insuficienta renala decompensata, starea generala se altereaza progresiv, aparând numeroase simptome clinice si biologice.

Tulburarile digestive se accentueaza, aparând inapetenta, greturi, varsaturi, diaree. Bolnavul prezinta prurit si o paloare caracteristica [galben-murdar] a tegumentelor si mucoaselor. Apar semne nervoase ca: cefalee, ameteli, somnolenta sau criza convulsiva, bolnavul este dispneic. Analiza sângelui pune în evidenta anuria si unele tulburari hemoragice. Urinile sunt palide, iar mai târziu apare oliguria terminala. Poliuria: bolnavul prezinta mictiuni frecvente în cantitati mari.
Uremia: stadiul terminal al insuficientei cronice. Simptomele pot fi grupate în: a stare generala profund alterata, oboseala fizica si psihica, tegumente palide, prurit, hipotermie, senzatii de frig; b respirator – miros amoniacal al aerului expirat; c digestiv – repulsie totala fata de alimente, greata si varsaturi pâna la intoleranta gastrica, uneori melena; d Cardio-vascular – insuficienta cardiaca, HTA [raport cu afectiunea cauzala], pericardita; e Neurologica – cefalee precoce, continua si chinuitoare, contractii musculare, somnolenta stari cofuzionale, delir si coma.

Evolutia: Este foarte variabila, uneori rapida [în câteva luni], alteori lenta [ani]. Supravegherea riguroasa, cu mentinerea echilibrului hidroelectrolitic si metabolic, permite o evolutie îndelungata. Complicatii; Sunt numeroase, cele mai periculoase fiind edemul pulmonar sau cerebral, infectiile. Pronostic: în stadiul compensat este relativ bun, în stadiul decompensat este sumbru.
Diagnosticul pozitiv: Se bazeaza pe faza compensata, pe explorarile functionale renale. Tratamentul profilactic vizeaza: 1. Tratamentul curativ vizeaza: 1. Tratamentul medicamentos: Se combate acidoza administrând alcaline sub forma de acetat de Na, citrat de Na, se va avea grija ca Na sa nu fie dat Hipokaliemia: Se corecteaza prin aport alimentar [fructe, legume, sucuri] si saruri de K.
Metodele de epurare extrarenala nu dau rezultate nete. Trebuie încercate în faza uremica finala, în care se pot obtine unele ameliorari. Transplantul de rinichi pare sa dea rezultate bune.

O atentie deosebita se acorda toaletei bolnavului: igiena gurii cu glicerina boraxatâ sau apa bicarbonatatâ, igiena generala, deoarece bolnavul pierde uneori urina si fecale, prevenirea si tratarea escarelor. Simptome functionale: Cele mai frecvente sunt: durerea,tulburari de mictiune, piuria, hematuria. Durerea în regiunea lombara, apare spontan cu sediul unilateral sau bilateral. Durearea lombara bilaterala, de o intensitate redusa [surda] apare în glomerulonefrita acuta sau cronica, scleroza renala.
Durerea de intensitate mare, unilaterala, aparuta sub forma de criza paroxistica cu debut în regiunea lombara si iradieri pe traiectul ureterului spre fosa iliaea, regiunea inghinala, organele genitale si fata interna a coapsei respective si în colica renala. Durerea este atroce, permanenta si are caracter de sfâsiere, întepatura sau greutate. Bolnavul este agitat, cauta o pozitie antalgica, are senzatia de mictiune.

De obicei apare brutal si dureaza ore sau zile. Apare litiaza renala [calculul care patrunde pe ureter]. Tulburari de mictiune: Tulburari ale volumului urinei: Poate apare în perioada de debut a unor boli infectioase dupa crize de colici renale, în perioada de compensare a insuficienteicirculatorii, în perioada de reabsorbire a edemelor;
Apare în caz de afectiuni însotite de transpiratii abundente, varsaturi, diaree accentuata, hemoragii abundente în perioada acuta a unor boli infectioase, insuficienta circulatorie, colici renale, glomerulonefrita acuta; Poate surveni în caz de glomerulonefrite acute, nefropatii gravidice, traumatisme lombare, interventii chirurgicale. Hematuria – prezenta sângelui în urina, care capata o culoare rosie deschisa sau închisa.

Provenienta hematuriei se stabileste prin proba celor trei pahare conice. Bolnavul urineaza în cele trei pahare conice: câteva picaturi în primul pahar, cea mai abundenta în cel de-al doilea pahar si ultimele picaturi în cel de-al treilea pahar.
Daca, hematuria apare numai în primul pahar este de origine uretrala, daca, apare în ultimul pahar este de origine vezicala, iar în toate trei paharele este de origine renala. Piuria- reprezinta prezenta puroiului în urina. Se traduce macroscopic printr-un aspect tulbure al urinelor, dar nu poate fi afirmata decât prin examen microscopic, examen care arata prezenta unor leucocite polinucleice, mai mult sau mai putin alterate. Piuria este datorata unor leziuni ale aparatului urinar si în acest caz, ca si în cazul hematuriei se poate recurge la proba celor trei pahare conice pentru a preciza piuria.
Semne fizice: Inspectia generala – ofera importanta data de diagnostic.

Examplu : Edemul renal este alb, nedureros, moale [pastreaza amprenta degetului la apasare], cu piele lucioasa. Edemul renal trebuie deosebit de celelalte edeme [cardiac si hepatic], de edemul alergic, de edemul de tromboflebite si varice, edeme de inflamatii. Inspectia locala poate constata: Bombarea regiunii lombare în tumori renale sau bombarea regiunii suprapubiene în caz de retentie de urina cu glob vezical. Se obtin informatii importante prin palpare.
Manevra importanta în bolile renale este percutarea regiunii lombare cu vârful degetelor sau cu marginea cubitala a mânii care declanseaza, dureri vii în caz de litiaza renala, pielonefrite, glomerulonefrita acuta. Un examen important este tuseul rectal care permite depistarea unui obstacol în micul bazin: la barbati – prostata, la femei – tumora pelvina. Examenul cardiovascular este deosebit de pretios, pe de o parte datorita interesarii rinichiului în numeroase afectiuni cardiovasculare [HTA], pe de alta parte interesarii cordului în unele boli renale [glomerulonefrite].

CAPITOLUL III Pregatirea pacientilor pentru explorari radiologice si functionale ale aparatului renal Explorarea radiologica a rinichiului si a cailor urinare se efectueaza prin radiografie,renala simpla, cistografie, arteriografle, retropneumo- peritoneu, pielografie.
Scop- evidentierea conturului rinichilor cavitatilor pielocaliceale ale acestora, precum si a cailor urinare. Materiale necesare: Pregatirea materialelor necesare: Pregatirea psihica a bolnavului: Pregatirea alimentara a bolnavului: Pregatirea medicamentoasa a bolnavului: Aerul din tubul irigator trebuie sa fie complet evacuat pentru a nu ti introdus în colon. Pregatirea pentru examinare: Materialele necesare: Pregatirea bolnavului: Testarea sensibilitatii fata de substanta de contrast: Daca bolnavul prezinta o reactie hiperalergica se întrerupe introducerea substantei de contrast si se administreaza antihistaminiee, anuntându-se imediat medicul.

Daca toleranta organismului este buna bolnavul va fi condus în sala de citoscopie, unde va fi ajutat sa se dezbrace si sa se aseze pe masa de examinare. Administrarea substantelor de contrast: Bolnavul va fi ajutat sa se îmbrace, va fî condus în salon si instalat comod în pat; Pielografia se executa în conditii de asepsie perfecta.
Substanta de contrast trebuie usor încalzita pentru a nu produce contractii spastice ale bazinetului. Injectarea substantei de contrast se face cu presiune moderata [altfel se, produce rupturi ale bazinetului sau reflux pielorenal]. Prima radiografie se executa la secunde de la începerea administrarii substantei de contrast, a doua radiografie la 6 secunde si a treia la 8 secunde. Se avertizeaza bolnavul.

Scop – indentificarea proceselor patologice endovezicale, inflamatiilor specifice, nespecifice, tumorilor, malformatiilor anatomice, calculilor, corpilor straini.
Pregatirea psihica si fizica a pacientului: Participarea la tehnica: Precizare : – la femei, anestezia locala [folosirea substantelor anestezice amintite mai sus] este suficienta pentru efectuarea citoscopiei -în scop diagnostic. Reorganizarea locului de munca: Incidente si accidente -accese febrile trecatoare, frisoane, dureri lombare asemanatoare cu colica renala; -mici hemoragii produse spontan sau în urma spa laturii vezicale cu apa CRl i8 ; -ruptura de uretra, cu uretroragie; perfotatia vezicii urinare.
Explorarea functionala a aparatului renal Scopul explorarii functiei renale stabileste daca rinichiul satisface functiile în mod normal sau nu; sa se obtina relatii asupra mecanismului perturbat calitativ si cantitativ. Metode si mijloace de explorare a functiei renale Activitatea rinichiului trebuie explorata pe trei directii principale:

Analiza urinei: Examenul de urina poate furniza date asupra starii functionale a rinichilor si asupra homeostaziei organismului. Examenul cuprinde: Stadiul functiei renale de depurare a catabolitilor proteici Pentru aceasta se determina: Stadiul functiei renale de mentinere constanta a concentratiei ionilor.
Aceasta functie renala se apreciaza prin modificarile ionogramei serice [Na, K,Ca,Cl]: Studiul functiei renale de mentinere a echilibrului acido- bazic se face prin: Ph-ul si R. Exporarea mecanismelor functionale propiu-zise Se efectueaza cu ajutorul Clearence-urilor renale.

Este volumul de plasma [în ml] depurat de o substanta în unitatea de timp [1 minut]. Fluxul plasmatic renal Este volumul de plasma care perfuzeaza cei doi rinichi în decurs de 1 minut. Se determina cu ajutorul Clearence-ului, acidului paraminohipuric [P. Clearence-ul P. Determinarea concentratiei se face fotometric si are V. Explorarea filtratului glomerular Se face prin masurarea unor substante ca: creatinina endogena sau insulina exogena care se elimina prin filtrare glomerulara.
Creatinina se elimina prin urina, prin filtrare glomerulara tara sa mai fie reabsorbita sau secretata de tubi. Reabsortia tabulara Ureea trece prin filtrarea glomerulara fiind partial reabsorbita la nivelul tubilor proximali. Leziunile glomerulare sau tubulare scad capacitatea de epurare a ureei din plasma. Explorarea secretiei tubulare Se bazeaza pe capacitatea tubului renal de a secreta anumite substante introduse în organism.

Proba cu PSP [fenolsulfonaftaleina].
Nefrograma Urmareste capacitatea fiecarui rinichi în parte de a capta, secreta si excreta o substanta marcata, cu radioizotopi. Se utilizeaza Hippuran marcat cu iod. Proba se executa dimineata si nu necesita pregatirea prealabila a bolnavului, bolnavul putând mânca înainte probei. Se injecteaza, intravenos izotopul si se înregistreaza radiatiile emise de 30 minute cu ajutorul a doua sonde de scintilatie dispuse la nivelul regiunii lombare. Nefrograma permite depistarea tulburarilor functionale ale fiecarui rinichi tara a da informatii cu privire la cauza acestora. Nu se executa la femei gravide sau în lactatie. Scintigrafie renala Bolnavului i se injecteaza intravenos o substanta de contrast radioactiva, dupa care, cu ajutorul unui aparat scintigraf se detecteaza repartizarea substantelor radioactive în parenchiul renal.
Proba cu indigo- carrnin- crornocitoscopie Aceasta proba apreciaza capacitatea de eliminare a fiecarui rinichi în parte.

Se injecteaza i. Aparitia colorantului în urina se urmareste prin cistoscop. Capacitatea de dilutie si concentratie a rinichiului poate fi determinata prin mai multe probe: Practic este cel mai comod sa se faca întâi concentratia si apoi dilutia, daca concentratia este mai buna, evident ca si dilutia este mai satisfacatoare. Proba de concentratie a] Pregatirea bolnavului. De la orele 20 pâna la orele 8 urina se colecteaza într-o singura proba. Se noteaza la toate esantioanele de urina volumul si cantitatea.
In insuficienta renala severa, densitatea variaza putin în jurul valorii de izostenurie. La bolnavii la care încarcarea cu lichid este contraindicata se face numai proba de concentratie apreciindu-se ca un rinichi care concentreaza bine are capacitatea de dilutie normala.

B, Proba de dilutie a] Pregatirea bolnavului. Se noteaza cantitatea si densitatea urinei din fiecare proba.
In primele 2 ore se elimina mai mult de jumatate din cantitatea totala. In cel putin una din probele de dimieata volumul urinar depaseste ml iar densitatea urinei trabuie sa fie sub în cel putin una din probe. Proba Zimnitki a] Pregatirea bolnavului. In acest caz rinichiul nu poate excreta urina în cantitatea si concentratia corespunzatoare iar produsele rezultate din metabolism ramân în sânge si produc autointoxicatii. Cauze: 1. Renale: -în care agentii etiologici actioneaza direct asupra parenchimului renal producând leziuni anatomice; -necroze tubulare; -soc prelungit; -arsuri grave, nefrotoxice; -boli renale parenchimatoase: – glomerulonefritele produse de steptococ; -boli vasculare ale rinichiului.

Postrenale: -când insuficienta renala acuta, se produce consecutiv unui obstacol mecanic pe caile excretorii: – calculoza ureterala bilaterala; – hipertrofie de prostata; -tumori de vecinatate afectând ambele uretere -procese ureterale inflamatorii Simptome: -semnul esential în I.
Semne de laborator: -retentie de produsi azotici; -apare acidoza renala; -apar tulburari hidroelectrolitice [creste K, scade Na si Ca]; -în urina apar albuminurie, hematurie, cilindrulie, leucociturie. Asigurarea conditiilor de îngrijire a bolnavului -asistenta va avea în vedere masurile care se iau în toate cazurile date, asigurând doua paturi de lâna cu care va acoperi bolnavul si va încalzi patul în prealabil cu termofoare; -se acorda îngrijiri igienice corespunzatoare; -bolnavii cu I. Este foarte importanta evidenta exacta a diurezei, deoarece este baza de pornire a tratamentului si criteriul de orientare a medicului.

Atestat: Particularitati de ingrijire a pacientilor cu hipertensiune arteriala (#) – Graduo

(DOC) LUCRARE DE DIPLOMA INGRIJIREA BOLNAVULUI CU INSUFICIENTA RENALA | Isaura David - prostatita.adonisfarm.ro
Prezentarea teoretic a a adenomului de prostata. Adenomul de prostata, cunoscut si sub denumirea de adenom periuretral sau hipertrofie de prostata este definit clasic ca o tumora benigna, dezvoltata din glandele Ingrijirea pacientului cu hipertrofie de prostata situate submucos, si prostafa inauntrul sfincterului neted. Adenomul de prostata este cea mai frecventa tumora benigna a barbatului. Apare in general dupa varsta de prostatw de ani si se manifesta clinic la cel trecut de 60 de ani. Reprezinta cauza cea mai frecventa de obstructie subvezicala, punand in pericol viata bolnavului prin insuficienta renala consecutiva. Anatomia și fiziologia prostatei. Prostata este un organ fibromusculos si grandular, situat sub vezica urinara in loja prostatica si anterior de rect.

Are o greutate normala de 20 g. Este in raport direct cu uretra care strabate glanda pe o lungime de 2,5 cm. Posterior prostata este traversata oblic de canalele ejaculatoare care se deschid in peretele posterior al uretrei, la nivelul veru montanum. Orificiile canalelor ejaculatoare si veru montanum sunt situate imediat deasupra sfincterului striat al uretrei. Segmentul uretral care traverseaza prostata poarta numele de uretra prostatica Ingrijirea pacientului cu hipertrofie de prostata contine un strat propriu de fibre musculare longitudinale, acestea fiind continuarea Ingrijirea pacientului cu hipertrofie de prostata similar al peretelui muscular vezical numit detrusorul vezical. In masa prostatei sunt inglobate fibre musculare netede, care provin din stratul extern al detrusorului, strat muscular care formeaza sfincterul neted al uretrei. Glandei prostatei i se pot recunoaste doua portiuni: craniala si caudala. Limita dintre acestea ar fi un plan care trece prin orificiile canalelor ejaculatorii.

LUCRARE DE DIPLOMA INGRIJIREA BOLNAVULUI CU INSUFICIENTA RENALA

PROIECT DE ABSOLVIRE - ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU ADENOM DE PROSTATA

Adenomul de prostată, cunoscut și sub Ingrijirea pacientului cu hipertrofie de prostata de hipertrofie prostatică benignă, este una dintre cele mai întâlnite afecțiuni în rândul bărbaților. Aceasta apare în special după vârsta de de ani și împiedică buna funcționare hipertrfoie sistemului urinar. În unele cazuri poate provoca probleme ale vezicii, tractului urinar Ingrijirea pacientului cu hipertrofie de prostata rinichilor. Află în cele ce urmează care sunt cauzele care duc la apariția adenomului de prostată, cum se manifestă și cum poate evolua în timp, dar și cum poate fi tratat. Prostata este un organ glandular și fibromuscular care face parte din sistemul reproducător al bărbaților. Aceasta are aspectul unei castane și poate cântări până la 28 de grame.

Prostata înconjoară uretra și are rolul de a produce cea hipertrifie mare parte a lichidului din materialul seminal. Totuși, în cele mai multe cazuri, prostata se mărește și poate provoca disconfort la urinare, iar dacă nu este tratată la timp, poate provoca alte complicații. E important de menționat că prostata trece prin două cicluri de creștere.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?