Biopsia prostatica se realizeaza prin uretra

3/6/ · Pentru rezolvarea lor va fi necesară continuarea tratamentului antibiotic pentru o perioadă mai lungă. Puncţia biopsie prostatică poate fi urmată de prezenţa sângelui în urină sau în scaun sau de sângerare prin uretră. Sângerarea în urină este de obicei, tranzitorie dispărând după câteva zile. Biopsia – se preleveaza mici mostre de tesut prostatic cu ajutorul unui ac special. Tesutul este examinat la microscop, iar rezultatul este clasificat in conformitate cu sistemul Gleason. Biopsia reprezinta singura metoda de confirmare a cancerului de prostata. Uretra masculina reprezinta calea ascendenta de acces a infectiei spre tractul urinar inferior si tractul genital.

Tractul genital masculin, alcatuit din prostata, canale ejaculatoare, vezicule seminale, canale deferente, epididim, testicule este, in mod normal, steril. Aceasta conditie este asigurata prin actiunea mecanica a mictiunii si. Este necesara biopsia de prostata, ce se poate realiza prin punctie ghidata folosind ecografia. Litiaza prostatica si prostatita cronica nodulara constituie entitati,

Biopsia prostatica se realizeaza prin uretra

Biopsia prostatica se realizeaza prin uretra
Exista animale cu rinichi unilobari leporide, muride care cuprind in structura lor o singura piramida renala, cu Biopsia prostatica se realizeaza prin uretra corticale si substanta corticala ce o acopera. Restul de de centimetri sunt reprezentati de uretra propriu-zisa. Pacientii cu cancer de prostata au la dispozitie mai multe tipuri de tratament. Te vei aseza pe partea stanga, cu genunchii indoiti. Nefrocitele participa la absorbtia glucozei, clorurii de sodiu, fosfatilor, acidului ascorbic si aminoacizilor. Tratamentul hormonal; Radioterapia percutana; Chimioterapia; Brahiterapia cu debit mare HDR — foloseste Biopsia prostatica se realizeaza prin uretra non-radioactivi plasati in glanda prostatica, ce sunt ulterior incarcati cu o sursa de radiatie ex: iridiu.

La cabaline si rumegatoarele mici, epiteliul uretral devine stratificat scuamos pavimentos la nivelul meatului urinar. Celulele mezangiale au origine mezenchimala, ca si pericitele. Tratamente naturiste pentru afectiunile prostatei marirea in volum a prostatei, cancerul de prostata si inflamatia prostatei Ce trebuie sa Biopsia prostatica se realizeaza prin uretra despre cancerul de prostata. Pentru ca uretra masculina este mai lunga si este sediul mai multor afectiuni obstructive decat la femeie, unde pe cei 4 centimentri de uretra rar se pot grefa astfel de patologii. Survin pierderi necontrolate de urina, initial in timpul noptii, ziua incontinenta urinara pierderea de urina fiind stapanita prin contractia voluntara a muschilor perineului si a sfincterului. Aceste formatiuni veziculare se transforma in glomeruli renali, in timp de la polul opus al veziculei vor lua nastere celelalte parti ale nefronului fig. Cancerul de prostata este rareori depistat inainte de 45 de ani, desi la aceasta varsta este mult mai agresiv.

O uretrita acuta se poate complica in evolutie cu o prostatita acuta sau cu o orhiepididimita acuta (inflamatia testiculelor). Atunci cand nu este tratata corespunzator, o uretrita acuta poate duce la propagarea infectiei de la nivelul uretrei ascendent catre tesutul prostatic, provocand astfel, Adenomul de prostata (sau hipertrofia benigna de prostata – HPB) reprezinta o afectiune benigna si consta in marirea de volum a zonei prostatei situata spre interiorul uretrei. Cel mai frecvent apare dupa varsta de 50 ani si se datoreaza modificarilor hormonale care apar cu varsta. Cancerul de prostata poate fi adesea descoperit inainte de aparitia simptomelor prin efectuarea unor teste de screening, cum ar fi analiza cantitatii de antigen specific prostatic (PSA) din sange. O alta metoda de screening este examinarea clinica a prostatei prin tuseu rectal. Uretra (urethra) este un organ tubular care conduce urina din vezica urinara catre exterior, unde se deschide prin orificiul sau meatul uretral. Uretra masculina (urethra masculina) prezinta trei portiuni: prostatica (pars prostatica), membranoasa (pars membranacea) si spongioasa (pars spongiosa).

Cancer de prostata | prostatita.adonisfarm.ro

Totul despre cancerul de prostata, simptome si tratament
Se agraveaza disuria, aceasta insotiindu-se de scaderea fortei jetului urinar, greutate in initierea mictiunii si prelungirea timpului de urinare, uretrz suplimentara a muschilor abdominali – faza de stagnare cu distensie vezicala — la simptomele prezente se asociaza imperiozitate mictionala cu pierdere involuntara de urina, stare generala influentata si ulterior semne de instalare a insuficientei renale. Portiunea spongioasa prezinta un epiteliu ce variaza de la stratificat columnar, la pseudostratificat si la stratificat pavimentos spre extremitatea terminala. Toate acestea sunt lucrurile Biopsia prostatica se realizeaza prin uretra. Diferentele fata de uretere constau in grosimea straturilor musculare si in prezenta inconstanta a unei reduse musculare a mucoasei. Avantajul acestei abordari este acela ca efectele secundare ale chirurgiei sau radioterapiei pot fi evitate.

Chirurgia robotica permite rezectia oncologica, dar functionala, cu prezervarea integritatii nervilor si in consecinta, fara complicatii de tipul impotentei si incontinentei urinare. Prostata este o glanda de marimea unei nuci care se afla chiar sub vezica urinara, in fata rectului si inconjoara uretra – tubul care transporta spre exteriorul corpului urina si sperma. Prostata produce un lichid care face parte din materialul seminal sau spermatic, cu rol in activitatea de reproducere. Comparativ cu alte cancere, tumora maligna de prostata are o evolutie lenta, in ani de zile si frecvent nu are simptome. De aceea, este foarte important screeningul care este recomandat sa se faca incepand cu varsta de 50 de ani.
Este cel mai frecvent cancer in randul barbatilor si este a doua cauza de deces prin cancer la barbati, dupa cancerul de plamani. De obicei, afectiunea se dezvolta foarte lent si afecteaza in special barbatii mai in varsta. Aproximativ 1 din 7 barbatii cu varsta peste 65 de ani va face boala.

Cancerul de prostata este rareori depistat inainte de 45 de ani, desi la aceasta varsta este mult mai agresiv. Cancerul de prostata poate fi adesea descoperit inainte de aparitia simptomelor prin efectuarea unor teste de screening, cum ar fi analiza cantitatii de antigen specific prostatic PSA din sange. O alta metoda de screening este examinarea clinica a prostatei prin tuseu rectal.
Urologii recomanda informarea fiecarui barbat, incepand cu varsta de 50 de ani, asupra riscului de cancer de prostata, pentru a-l ajuta sa ia decizia de a face testele de screening necesare. Daca rezultatele sunt anormale, medicul iti va recomanda o serie de teste suplimentare pentru confirmarea diagnosticului si evaluarea severitatii bolii, cum ar punctia-biopsie, ecografia avansata, si RMN pelvian. Un cancer de prostata depistat in urma screeningului va fi, cel mai probabil, intr-un stadiu incipient, cand tratamentul este mult mai eficient.
Pacientii cu cancer de prostata au la dispozitie mai multe tipuri de tratament.

Alegerea unui anumit tratament, dar si prognosticul sansa de vindecare depind de mai multi factori si este personalizat in cazul fiecarui pacient Agresivitatea cancerului: scorul Gleason la examenul anatomopatologic, extinderea tumorii dincolo de prostata evidentiata RMN, nivelul initial al PSA. Discutia si alegerea informata a pacientului: explicarea rezultatelor si posibilelor complicatii ale fiecarei metode de tratament. Posibilitatile tehnice: experienta echipei medicale, dotarea salilor de operatii, disponibilitatea alternativelor de tratament. Studiile au demonstrat superioritatea chirurgiei robotice pentru tratamentul cancerului de prostata comparativ cu oricare alta metoda chirurgicala – chirurgia deschisa sau laparoscopica.
Vizualizarea imbunatatita – marita, 3 D, cu rezolutie inalta oferita de robotul da Vinci Xi permite o identificare net superioara a vaselor mici de sange, a nervilor si a altor structuri din jurul prostatei in timpul disectiei.

Abilitatea chirurgului de a controla camera video spre deosebire de chirurgia laparoscopica permite miscarea sincronizata a acesteia cu cea a instrumentelor chirurgicale.
Cand abordarea prostatei se face dinspre abdomen, camera video mobila a robotului da Vinci Xi permite chirurgului sa vada cu usurinta in spatele prostatei, unde se gasesc bandeletele nervoase. Cultură secreție uretrală cu antibiogramă după caz Pret Description Informatii generale — cultură secreție uretrală Uretra masculina reprezinta calea ascendenta de acces a infectiei spre tractul urinar inferior si tractul genital. Clasificarea infec tiilor de tract genital masculin In functie de localizare, infectiile genitale masculine se clasifica in: uretrite, prostatite, epididimite si orhite. Netratata, gonoreea se cronicizeaza si pot aparea complicatii prin propagare canaliculara si limfatica la prostata si epididim si sechele stricturi uretrale.

Infectia se poate generaliza pe cale sangvina si pot aparea interesari articulare localizare metastatica 2. Pe de alta parte, pot aparea uretrite cu Cryptococcus neoformans, posibil favorizate de terapia cu tetracicline a gonoreei. Exista si cazuri de reinfectii gonococice, eventual consecutive unui esec terapeutic in cazul tulpinilor de N. Etiologia este dominata de C. Bacilii Gram negativi pot fi implicati ca agenti etiologici la pacientii cu stricturi uretrale sau la cei cu fimoza. In cazuri rare sifilisul poate debuta cu sancru uretral 2. Prostatite Evolueaza cu reactie inflamatorie in secretia prostatica, bacteriurii si piurii intermitente.
Clasificare: 1. Pot aparea localizari metastatice in infectii sistemice tuberculoza sau micoze — blastomicoza, coccidioidomicoza, criptococoza, histoplasmoza 2. Epididimite Apar tot ca infectii ascendente, ca urmare a unei prostatite sau uretrite.

Din punct de vedere etiologic se descriu: — epididimite bacteriene nespecifice : cel mai frecvent cauzate de Enterobacteriaceae, urmate de pseudomonade si ocazional coci Gram pozitivi; — epididimite cu transmitere sexuala : produse de C. Gonorrhoeae; — epididimite in boli sistemice : apar rar in tuberculoza, blastomicoza. Complicatii posibile: -extinderea infectiei: orhiepididimita, hidrocel, infarct testicular, abcese scrotale cu posibila fistulizare; -cronicizare; -supuratii, ce necesita interventii chirurgicale 1,2.
Orhite determinate de: -virusuri: virusul urlian si virusul Coxsackie B, ce infecteaza testiculele uni- sau bilateral, pe cale hematogena; -bacterii: infectia apare prin contiguitate de la o epididimita 1,2. Diagnosticul uretritelor Prelevarea probei trebuie efectuata la cel putin 2 ore de la ultima mictiune cu ajutorul unui tampon steril. Bibliografie 1. Aceste celule produc prostaglandine in special PGA2 si PGF2 care actioneaza antihipertensiv, favorizand eliminarea sodiului.

Totodata, celulele medularei produc o matrice extracelulara bogata in glicozaminoglicani si in acid hialuronic, substante ce reduc eliminarea electrolitilor, datorita capacitatii lor de a lega apa. Complexul juxtaglomerular complexus juxtaglomerularis este for-. Macula densa macula densa reprezinta o zona diferentiata a epiteliului urinifer, din portiunea incipienta a tubului contort distal, ce vine in contact cu arteriola aferenta.
La ecvine, macula densa apare stratificata, cu nucleii dispusi pe doua sau trei niveluri. Celulele maculei densa epitheliocytus maculae densae prezinta mitocondrii scurte, dispersate uniform, reticul endoplasmic granular redus si complex Golgi situat bazal. Membrana bazala apare intrerupta, favorizand contactul cu celulele juxtaglomerulare. Celulele juxtaglo-merulare, juxtaglomerulocitele juxtaglomerulocytus sau endocrinocitele mioide endocrinocytus mioideus sunt celule musculare modificate, situate in peretele arteriolei aferente tunica media arteriolae glomerularis. Au nuclei sferoidali, putine miofilamente si numeroase granule de secretie ce contin renina.

Limitanta elastica interna lipseste, astfel incat celulele juxtaglomerulare vin in contact direct cu celulele endoteliale.
Celulele juxtaglomerulare se caracterizeaza prin existenta a doua aspecte morfofunctionale: unele prezinta granule numeroase si altele sunt agranulare, dupa ce au eliberat renina; in afara de renina, celulele juxtaglomerulare mai produc : eritrogenina, care stimuleaza producerea de eritropoietina, indispensabila pentru eritropoieza; prostaglandine, ce actioneaza asupra musculaturii viscerelor, cordului si vaselor; hipertensinogenul si enzime ce inactiveaza adrenalina. Renina, elaborata de celulele juxtaglomerulare, scade tensiunea, transformand angiotensinogenul in angiotensina Ia o decapeptida, care este convertita in angiotensina II, un puternic vasoconstrictor.
Cresterea nivelului de angiotensina II in sange, determina contractia muschilor arteriolei si eliberarea de aldosteron in corticosuprarenala. Aldosteronul actioneaza asupra nefronilor, crescand absorbtia de apa si sodiu.

Chemoreceptorii si baroreceptorii din macula densa receptioneaza nivelul sodiului si al presiunii sanguine, participand la reglarea circulatiei glomerulare. Lacisul sau insula mezangiala perivasculara insula perivascularis mesangii este reprezentat de o aglomerare de celule agranulare mesangiocytus , cu citoplasma slab colorata, inglobate in substanta fundamentala, ce umple spatiul dintre arteriole, glomerul si macula densa.
Citoplasma acestor celule contine microfilamente de miozina, vezicule de pinocitoza si fagocitoza. Rinichiul prezinta o vascularizatie bogata vasa sanguinea renalia ce vehiculeaza un mare volum de sange cu o presiune ridicata, necesara realizarii functiei de filtrare. Circulatia renala indeplineste atat un rol functional, cat si unul trofic. Arterele renale se ramifica in regiunea hilului in mai multe artere principale. Fiecare artera principala emite, la nivelul sinusului renal, mai.

La nivelul jonctiunii cortico-medulare, fiecare artera interlobara se ramifica, emitand mai multe artere arcuate arteria arcuata , ce se dispun paralel cu baza piramidelor renale. Din arterele arcuate se desprind spre corticala arterele interlobulare arteria interlobularis ce se orienteaza printre radiatiile medularei, marcand limitele laterale ale lobulilor si ajungand pana la periferia organului, unde formeaza o retea capilara din care vor lua nastere venele corticale superficiale vena capsularis , care vor conflua in venele stelate venula stellata subcapsulare.
Pe traseul lor, arterele interlobulare emit arterele intralobulare arteria intralobularis si arteriolele aferente ale corpusculilor renali arteriola glomerularis afferens , care prin capilarizare formeaza reteaua de capilare a glomerulului renal rete capillare glomerulare. Din glomerul, sangele este drenat prin arteriola eferenta arteriola glomerularis efferens care prezinta un diametru redus la jumatate fata de cea aferenta si paraseste corpusculul prin polul sau vascular polus vascularis.

Dupa ce ies din corpuscul, arteriolele eferente se capilarizeaza, formand o retea rete capillare peritubulare corticale et medullare in jurul tubilor contorti proximali si distali. Arteriolele eferente din corticala profunda si juxtamedulara emit ramuri fasciculus vascularis cu traiect rectiliniu, arteriole drepte vasa recta care patrund in piramidele medularei. Se disting doua grupe de arteriole drepte: arteriole drepte adevarate, cu originea in arteriolele eferente, si arteriole drepte false, ce provin din arteriolele arcuate. Arteriolele drepte emit capilare care au un traiect descendent, fiind insotite de venule cu traiect ascendent in contracurent.
Endoteliul arteriolelor drepte apare mai gros decat cel al venulelor drepte. Capilarele medularei sunt fenestrate formand retele la diverse nivele. Circulatia arteriala prezinta o dubla capilarizare succesiva: o capilarizare reprezentata de capilarele glomerulare, in care presiunea sanguina ridicata favorizeaza filtrarea si o a doua capilarizare, ce se rea-.

Venele renale iau nastere din reteaua de capilare situate in patura superficiala a corticalei.
Din retea se desprind venele corticale superficiale vena capsularis , ce vor conflua intre ele rezultand venele stelate venula stellata subcapsulare, deosebit de evidente la canide. Venele stelate si capilarele corticalei sunt drenate de venele interlobulare vena interlobularis , care se deschid in cele arcuate vena arcuata la nivelul jonctiunii cortico-medulare. Venele arcuate se continua cu venele interlobare vena interlobaris ce parcurg coloanele renale, care conflueaza in vena renala.
Din capilarele glomerulare nu se desprind vene. Circulatia sanguina intrarenala prezinta un sistem de autoreglare. Contractia sau relaxarea celulelor musculare netede din peretele arteriolelor renale aferente si eferente permite adaptarea presiunii si a debitului sanguin din glomerul la necesitatile fiziologice ale momentului. Corpusculii renali si piramidele renale sunt lipsite de vase limfatice. Spre corpusculii renali situati in vecinatatea arterelor interlobulare se indreapta, la cabaline si canide, capilare limfatice care inconjoara.

La canide, capilarele limfatice. Limfaticele subcapsulare apar evidente la canide si felide.
Vasele limfatice acompaniaza arterele interlobulare si arcuate, prezentand un endoteliu sprijinit pe o membrana bazala. La canide si taurine, vasele limfatice interlobare si hilare sunt valvulate. Inervatia rinichilor este realizata de filetele orto- si parasimpatice. Aceste filete ajung la celulele musculare din peretele arterelor, mergand pana la arteriolele aferente. Nu s-au observat terminatii nervoase in glomeruli sau pe celulele epiteliale ale tubilor uriniferi. Fiecare rinichi este format din trei portiuni craniala, mijlocie si caudala , care nu corespund lobilor din rinichii mamiferelor.

La suprafata fiecarei portiuni se observa mici proeminente poliedricea cu diametrul de 1 – 2 mm, care marcheaza lobulii renali, unitatile de baza ale arhitecturii rinichiului aviar.
Lobulul renal aviar prezinta o forma piramidala cu baza orientata spre suprafata rinichiului, fiind delimitat de venele interlobulare ale sistemului port renal, insotite de tubii colectori perilobulari. Fiecare lobul are o zona corticala si alta medulara. Zona medulara ocupa varful unei piramide si cuprinde pe langa tubii colectori si ansele nefronilor de tip medular. Zona corticala ocupa o mare parte din lobul, fiind dispusa superficial, spre baza lobulului. Contine nefroni de tip cortical si medular, cu exceptia anselor nefronilor de tip medular. O vena eferenta dreneaza sangele din fiecare lobul, ocupand o pozitie centrolobulara si acompaniind o artera intralobulara.
Urina din fiecare lobul este drenata intr-un canal secundar al ureterului. Cinci sau sase canale secundare conflueaza formand un canal principal. Canalele principale din fiecare rinichi in numar de 15 – 17 se deschid in ureter.

Nefronii aviari sunt de trei tipuri corticali, medulari si intermediari , formati din corpuscul renal si tub urinifer. Nefronii corticali, asemanatori celor de la reptile, avand un glomerul redus, reprezinta majoritatea nefronilor.
Nefronii medulari, asemanatori celor de la mamifere, au un glomerul mare, sunt mai redusi numeric si dispusi numai partial in medulara. Nefronii intermediari sunt mai rari, avand un aspect intermediar intre cei corticali si medulari. Corpusculii renali apar dispersati intralobular, intre vena intralobulara si venele interlobulare.
Numarul lor este foarte variat, fiind apreciat intre Benoit si la pasarile cu o greutate de 2 – 5 kg. Apar mai mari in cazul nefronilor medulari, decat in cazul celor corticali. La ambele tipuri de nefroni, glomerulul este format din 2 – 3 anse capilare de tip fenestrat, fiind aprovizionat cu sange de o. Capsula glomerulului are un epiteliu visceral format din podocite si un epiteliu parietal, cu celule aplatizate, ce se continua cu epiteliul tubului contort proximal.

In centrul corpusculului se gaseste o masa compacta de celule mezangiale mici, cu nuclei largi, neregulati, cu doi sau mai multi nucleoli.
Celulele mezangiale au un aspect bazofil, datorita preponderentei materialului nuclear. Ansele capilare au un epiteliu tipic, cu celule endoteliale, sprijinite pe o membrana bazala, PAS-pozitiva, cu. Complexul juxtaglomerular este prezent la polul vascular al corpusculului, fiind format ca si la mamifere, din macula densa, din celulele juxtaglomerulare si din lacis, cu celulele mezangiale chemoreceptoare. Macula densa difera de cea de la mamifere prin faptul ca celulele ei apar mult mai inghesuite si mai putin inalte.
Prezenta lacisului a fost confirmata de microscopia electronica, dupa ce o lunga perioada de timp a fost discutata. Tubul urinifer este format din: tub contort proximal, ce reprezinta jumatate din lungimea tubului urinifer, ansa nefronului diferita la nefronii corticali de cea de la cei medulari, tubul contort distal, ce se continua cu tubul colector.

Tubul contort proximal prezinta aceeasi structura pentru ambele tipuri de nefroni. Nefrocitele lui au margine in perie la polul apical,si organite celulare bine dezvoltate. Ansa nefronului apare scurta la nefronul cortical si lunga la nefronii medulari. Este formata din doua segmente drepte proximal si distal , groase si un segment subtire in forma de “U”.
Segmentele drepte au un epiteliu simplu cuboidal, cu nuclei ovali, cu 1 – 2 nucleoli. Citoplasma celulelor este mai intens colorata decat in segmentul subtire, fiiind bogata in organite. In tubii drepti proximali, membrana apicala prezinta microvili putini si scurti, iar organitele sunt rare. In tubul drept distal, membrana bazala prezinta invaginatii inalte si mitocondrii lungi.
In segmentul subtire al ansei, celulele apar aplatizate, cu microvili apicali redusi, neregulati. Lateral si bazal, membrana prezinta interdigitatii.

Organitele sunt rare, mitocondriile apar mici, iar reticulul endoplasmic si ribozomii sunt redusi si dispersati. In timp ce tubii contorti distali sunt concentrati in zona centrala a cortexului, tubii colectori sunt dispusi mai periferic.
Ei prezinta un epiteliu simplu cubic sau columnar, cu granule apicale de mucopolizaharide acide, PAS-pozitive. Diametrul tubilor colectori atinge in medie 34 m m, fiind intermediar intre tubii contorti proximali si distali. Nucleii celulelor epiteliale sunt mari, sferici, situati bazal, cu 1 – 2 nucleoli evidenti. Membrana bazala si membranele laterale prezintainterdigitatii mai putin complexe, fara a fi asociate cu mitocondriile. Complexul Golgi este situat supranuclear, participand la elaborarea unei secretii mucoase, cu rol de lubrefiere si protectie fata de urina foarteconcentrata.
Epiteliul conductelor colectoare cuprinde celule ce secreta mucina. In conductele colectoare mici, perilobulare, epiteliul este simplu cubic, devenind pe masura cresterii diametrului, simplu columnar.

In apropierea canalelor secundare, in conductele secundare si principale, epiteliul apare pseudostratificat columnar cu celule PAS-pozitive, la polul apical. In rinichiul aviar este prezent un sistem venos port, alimentat cu sange de doua vene una craniala si alta caudala cu originea in vena iliaca externa. Ramificatiile venoase patrund in parenchimul renal, unde se divid succesiv, continuandu-se cu venele interlobulare, care acompaniaza tubii colectori corticali.
Venele interlobulare aprovizioneaza cu sange reteaua de capilare perilobulare, dupa care se termina pe suprafata rinichiului prin mici vene stelate. Din reteaua de capilare perilobulare, sangele trece in vena centrolobulara si mai departe in ramurile de origine ale venelor renale, ce insotesc artera renala, ajungand in vena cava caudala. In cortexul lobular, capilarele sunt de tip sinusoidal, in timp ce in zona medulara exista capilare tipice.
Fluxul sanguin spre sistemul port renal este controlat de o valva renala portala, cu aspect conic, prezenta in lumenul venei iliace externe.

Valva cuprinde fibre musculare netede puternic inervate de fibre adrenergice si colinergice. Caile urinare sunt reprezentate de calice, bazinet, uretere, vezica urinara si uretra. Cu exceptia uretrei, au peretele constituit din trei tunici: mucoasa, musculoasa, adventice sau seroasa. Calicele si bazinetul pelvis renalis prezinta o mucoasa cu un epiteliu de tranzitie epithelium transitionale subtire, dispus pe o membrana bazala foarte fina. La cabaline se intalnesc celule mucogene exocrinocytus mucosus intercalate printre celulele epiteliale. Corionul mucoasei, format din tesut conjunctiv elastic, apare mai subtire in calice si mai gros in bazinet.
Contine plexuri vasculare si infiltratii limfoide. La ecvine, in corion sunt prezente numeroase glande tubuloalveolare mucoase, denumite glandele bazinetului glandula pelvis renalis. Mucoasa tunica mucosa bazinetului imbraca fiecare papila renala, formand calicele mici. Calicele mici conflueaza cate trei-cinci, formand calicele mari, evidente la rumegatoare, suine si hominide.

Calicele mari se deschid intr-un spatiu comun, ce se continua cu ureterul. Musculara calicelui si bazinetului tunica muscularis cuprinde fibre musculare netede, organizate la cabaline, intr-un strat longitudinal intern stratum longitudinale si altul circular extern stratum circulare. Contractia acestor fibre musculare participa la evacuarea urinei din rinichi “mulgand” papilele renale.
Adventicea tunica adventitia subtire, formata din tesut conjunctiv lax, cuprinde numeroase vase de sange, celule adipoase, nervi si microganglioni vegetativi. Ureterul ureter conduce urina de la bazinet la vezica urinara, prezentand o mucoasa plisata, formata din epiteliu si corion. Epiteliul este de tip tranzitional, cu 5 – 6 straturi de celule, dispus pe o membrana bazala foarte subtire. Corionul, de natura fibro-elastica, apare mai dens spre epiteliu si mai lax spre musculara.

La ecvine si canide, in corionul portiunii initiale a ureterului, se gasesc glande tubuloalveolare ramificate glandula ureterica. Corionul mai cuprinde vase, nervi si formatiuni limfoide. Musculara ureterului apare mai groasa, decat in bazinet, prezentand trei straturi: longitudinal interna stratum longitudinale internum , circular stratum circulare si longitudinal extern stratum longitudinale externum.
Aceasta dispunere permite efectuarea de contractii peristaltice, ce imping urina spre vezica. Stratul longitudinal intern este absent la pisica, cu exceptia portiunii proximale. In apropierea vezicii urinare, dispare stratul circular, incat cele doua straturi longitudinale se intretaie cu cele ale vezicii. La deschiderea ureterului in vezica se realizeaza, datorita traiectului ureterului in peretele vezical, un dispozitiv de siguranta, care previne refluxul urinei, atunci cand vezica este plina.
Seroasa peritoneala acopera ureterul pana in apropierea vezicii urinare, unde este inlocuita de adventice.

Adventicea este compusa din tesut conjunctiv lax, fibre elastice si tesut adipos.

Cultură secreție uretrală (cu antibiogramă după caz) – analiza – Synevo

Despre uretrita, simptome, cauze
Studiile au demonstrat superioritatea chirurgiei robotice pentru tratamentul cancerului de prostata comparativ cu oricare alta metoda chirurgicala. Chirurgia robotica permite rezectia oncologica, dar functionala, cu prezervarea integritatii nervilor si in consecinta, fara complicatii de tipul impotentei si incontinentei urinare. Prostata este o glanda de marimea unei nuci care se afla chiar sub vezica urinara, in fata rectului si inconjoara uretra – tubul care transporta spre exteriorul corpului urina si sperma. Prostata produce un lichid care face parte din materialul seminal sau spermatic, cu rol in activitatea de reproducere. Comparativ cu alte cancere, tumora maligna de prostata are o evolutie lenta, in ani de zile si frecvent nu are simptome. De aceea, Biopsia prostatica se realizeaza prin uretra foarte important screeningul care este recomandat sa se faca incepand cu varsta de 50 de ani.

Este cel mai frecvent cancer in randul Biopsia prostatica se realizeaza prin uretra si este a doua cauza de deces prin cancer la barbati, dupa cancerul de plamani. De obicei, afectiunea se dezvolta foarte lent si afecteaza in special barbatii mai in varsta. Aproximativ 1 din 7 barbatii cu varsta peste 65 de ani va face boala. Cancerul de prostata este rareori depistat inainte de 45 de ani, desi la aceasta varsta este mult mai agresiv. Cancerul de prostata poate fi adesea descoperit inainte de aparitia simptomelor prin efectuarea unor teste de screening, cum ar fi analiza cantitatii de antigen specific prostatic PSA din sange. O alta metoda de screening este examinarea clinica a prostatei prin tuseu rectal. Urologii recomanda informarea fiecarui barbat, incepand cu varsta de 50 de ani, asupra Biopsia prostatica se realizeaza prin uretra de cancer de prostata, pentru a-l ajuta sa ia decizia de a face testele de screening necesare.

Daca rezultatele sunt anormale, medicul iti va recomanda o serie de teste suplimentare pentru confirmarea diagnosticului si evaluarea severitatii bolii, cum ar punctia-biopsie, ecografia avansata, si RMN pelvian. Un cancer de prostata depistat in urma screeningului va fi, cel mai probabil, intr-un stadiu incipient, cand tratamentul este mult mai eficient.

Totul despre cancerul de prostata, simptome si tratament

APARATUL URINAR (Rinichiul si caile urinare)

Prostata are forma unei castane si cantareste grame. Fiziologie – Prostata, ca si celulele seminale, face parte dintre glandele seminale accesorii care fabrica plasma seminala, de prostatuca care se formeaza sperma. Secretiile prostatice urtra afla sub controlul androgenilor hormoni masculini, secretati, in Biopsia prostatica se realizeaza prin uretra, de catre testicule. Examene – Explorarea prostatei este posibila multumita numeroaselor examene: – tuseul rectal este un examen foarte simplu si de incredere. El ar trebui sa fie realizat anual cu scopul de a depista un adenom sau un cancer al Biopsia prostatica se realizeaza prin uretra la barbatul trecut de 50 ani. Dozarea sangvina a PSA antigenul prostatic specific Generalitati In cadrul sexului masculin, prostata genereaza probleme ce pot afecta calitatea vietii omului, ireversibil.

Necazurile incep odata cu varsta de realizezza de ani si se amplifica treptat in functie de particularitatile clinice ale fiecarei boli. Inainte de aceasta varsta, majoritatea problemelor de la nivelul prostatei sunt de natura infectioasa.

Lasă un răspuns