Adenomul de prostata (hipertrofia prostatica benigna) Dr. Radu-Ioan Varsandan. Medic specialist Urologie. Adenomul de prostata este cea mai frecventa tumora benigna a barbatului cu varsta de peste 60 de ani, 70 % dintre barbati suferind de aceasta afectiune, marirea volumului acesteia facandu-se sub influenta hormonilor androgeni. Adenomul de prostata este cea mai frecventa tumora benigna a barbatului cu varsta de peste 60 de ani, 70 % dintre barbati suferind de aceasta afectiune, marirea volumului acesteia facandu-se sub influenta hormonilor androgeni. Adenomul de prostata este o afectiune cu evolutie insidioasa, pe parcursul a mai multor ani, modificarile induse asupra aparatului urinar fiind lente. Adenomul de prostata, cunoscut si sub denumirea de hiperplazie benigna de prostata ori, in termeni populari, “prostata marita”, este o afectiune necanceroasa, caracterizata de marirea prostatei in urma multiplicarii rapide a celulelor acesteia.
Simptomatologia adenomului de prostata este asemanatoare cu cea intalnita in alte afectiuni cum ar fi: cancer de prostata, scleroza colului vezical, vezica neurogena, stricturi uretrale, prostatite acute sau cronice. Spre deosebire de cancerul de prostata, in adenom valorile PSA sunt in general de 10 ori mai scazute, consistenta elastica (la EDR). Punctia biopsiei si examenul histopatologic nu rezolva in,
Adenom de prostata bibliografia
Se folosesc si remediile naturiste pentru ameliorarea simptomelor specifice adenomului de prostata, insa nu exista dovezi stiintifice care sa confirme eficacitatea acestora. Imaginea radiografică sau urografică permite vizualizarea a numeroși diverticuli de dimensiuni reduse, calculi radioopaci sau radiotransparenți, îngroșarea peretelui vezical și prezența reziduului vezical post-micțional în interiorul vezicii urinare. Simptome, cauze, complicatii, tratament si metode de prevenire. A treia etapă în cadrul evoluției adenomului de prostată, pe lângă retenția cronică urinară incompletă, presupune apariția distensiei vezicale printr-o cantitate crescută de reziduu vezical care depășește capacitatea totală a vezicii urinare de ml.
Uretro-cistoscopia este indicată bolnavilor cu hematurie, bibliograia identificarea unor afecțiuni asociate adenomului prostatic și permite măsurarea Adenom de prostata bibliografia prostatic. IntrÄ Ã®n cont. Surse: Urologie clinicasub redactia I. Adenomul de prostata poate conduce la hipertrofia musculaturii vezicale, care se poate manifesta prin: Polakiurie nocturna urinari dese in Adenom de prostata bibliografia noptii Scaderea fortei jetului urinar 2. Chiar dacă adenomul de prostată și cancerul de prostată pot avea simptome similare, aceste două afecțiuni sunt diferite. Eforturile abdominale prelungite pot determina apariția unei hernii inghinale. Adenom de prostata hipertrofia Adenom de prostata bibliografia benigna. Ecografia vezicii urinare poate indica prezența reziduului vezical cu distensie vezicală și apariția eventualelor complicații precum diverticuli, formațiuni tumorale vezicale sau calculi intravezicali.
Totuși, în cele mai multe cazuri, prostata se Adenom de prostata bibliografia și poate provoca disconfort la urinare, iar dacă nibliografia este tratată la timp, poate provoca alte complicații. Adenomul de prostată sau hipertrofia benignă a prostatei este o formațiune tumorală bibliografla caractere de benignitate care apare și se dezvoltă la nivelul prostatei și este însoțită de manifestări clinice specifice aparatului urinar. În jurul vârstei de 25 de ani prostata ajunge la maturitate morfofuncțională, cântărind aproximativ 15 grame și rămâne în această condiție până la vârsta de 40 de ani.
Adenomul de prostată sau hipertrofia benignă a prostatei este o formațiune tumorală cu caractere de benignitate care apare și se dezvoltă la nivelul prostatei și este însoțită de manifestări clinice specifice aparatului urinar. Prostata este o glandă anexată organelor genitale masculine de formă sferică, de culoare roșie-cenușie, de consistență fermă, elastică, cu. Adenomul de prostata (sau hipertrofia benigna de prostata – HPB) reprezinta o afectiune benigna si consta in marirea de volum a zonei prostatei situata spre interiorul uretrei. Cel mai frecvent apare dupa varsta de 50 ani si se datoreaza modificarilor hormonale care apar cu varsta.
Adenomul de prostata – evolutie, diagnostic, tratament | prostatita.adonisfarm.ro
Pe secțiune, în regiunea centrală poate fi observată prezența unor noduli de dimensiuni reduse, multipli, care formează țesutul glandular, iar la periferie se poate observa prezența unei capsule fibromusculare. Îngustarea uretrei, retenția de urină și Adenom de prostata bibliografia incompletă a Adwnom sunt câteva dintre problemele asociate cu adenomul de prostată. La bibloografia canalelor glandei prostatice și a canalelor ejaculatoare se pot observa aspecte de metaplazie pavimentoasă. Una dintre acestea este ureterohidronefroza bilaterala cu insuficienta renala cronica biliografia aparuta din cauza retentiei cronice de urina.
Pentru golirea corespunzatoare a vezicii urinare Adenom de prostata bibliografia cazul in care eliminarea urinei este impiedicata, muschii vezicii si cei abdominali cauta sa depaseasca acest obstacol printr-un efort suplimentar, in asa fel incat la inceput fluxul si debitul urinar sa nu sufere modificari. Aspectul caracteristic este acela de vezică de stază, cu dilatarea ureterelor.
Rezultatele obținute în urma efectuării intervenției chirurgicale sunt foarte bune, deși la numeroși bolnavi apare infertilitatea deoarece ejacularea se produce retrograd prin îndepărtarea chirurgicală a colului vezical. Evoluția adenomului de prostată este diferită de la un pacient la altul. Există cazuri de adenom de prostată cu debut insidios, cu un tablou clinic mai puțin accentuat. În alte cazuri boala debutează brusc, cu agravarea rapidă și accentuată a tabloului clinic și apariția precoce a complicațiilor urinare: hemoragia, retenția acută de urină, litiaza vezicală, diverticulii vezicali, adenomita sau prostatita periadenomatoasă.
Cu toate că adenomul de prostată este o formațiune tumorală benignă, este o afecțiune destul de severă din cauza afectării progresive a tractului urinar superior cu instalarea în timp a insuficienței renale. Prognosticul acestei afecțiuni depinde foarte mult de: Publicat la Vizite: bibliografie. Discută pe forum, aderă la grupuri de suport, crează-ți o fișă medicală. Prezentări complete și date de contact.
Boala este mult mai frecvent întâlnită în rândul populației albe europene și negre afro-americane , decât în rândul populației galbene. În rândul populației afro-americane, boala prezintă o evoluția mult mai rapidă și severă, cu apariția precoce a complicațiilor urinare.
Pe secțiune, în regiunea centrală poate fi observată prezența unor noduli de dimensiuni reduse, multipli, care formează țesutul glandular, iar la periferie se poate observa prezența unei capsule fibromusculare.
În funcție de localizarea formațiunii tumorale la nivelul prostatei se deosebesc două forme morfopatologice de adenom, fiecare având două denumiri: forma subvezicală sau subsfincterică și forma intravezicală sau episfincterică. La efectuarea examenului microscopic, în structura formațiunii tumorale se poate observa prezența elementelor care intră în componența țesutului glandular, conjunctiv sau muscular.
În structura adenomului prostatic poate fi identificată prezența unor numeroși lobuli adenomatoși alcătuiți din multiple glande voluminoase bogate în secreții proteice și simpexioni. Formațiunea tumorală este alcătuită din epiteliu cubic sau cilindric, cu citoplasmă clară, asemănătoare glandei prostatice normale. Stroma glandulară este alcătuită din numeroase fibre musculare netede, celule musculare și fibre conjunctive.
La nivelul canalelor glandei prostatice și a canalelor ejaculatoare se pot observa aspecte de metaplazie pavimentoasă. Simptomele de stocare sunt: dureri în regiunea pelviană și perineală; urgență micțională; incontinență urinară; polachiurie nocturnă. Simptomele de evacuare sunt reprezentate de: retenție urinară; incontinență urinară; disurie; derularea micțiunii sub efort abdominal; golirea incompletă a vezicii urinare; jet urinar slab proiectat.
Fazele de evoluție sunt următoarele: Debutul bolii se caracterizează prin apariția semnelor clinice specifice afecțiunii tractului urinar inferior. Polachiuria este unul dintre primele manifestări clinice ale adenomului de prostată și este mai frecventă în a doua jumătate a nopții. Disuria sau urinarea dificilă apare ulterior, pe parcursul evoluției bolii, nu este atât de frecventă ca și polachiuria și se caracterizează prin micțiune întârziată, lentă, intermitentă, prelungită cu o durată de peste 15 minute , care necesită efort abdominal din partea bolnavului pentru eliminare, cu întrerupere lentă, picătură cu picătură.
Bolnavii mai pot acuza durere sau presiune în regiunea pelvină, durere în timpul ejaculării și erecții dureroase, de intensitate crescută, apărute pe timpul nopții, ameliorate prin urinare. Durerea lombară poate apărea, agravând tabloul clinic. Durerea lombară apărută în timpul actului micțional semnifică apariția unei afecțiuni renale de regulă reflux vezicoureterorenal pe fondul hipertrofiei prostatice. Durerea lombară apărută în timpul micțiunii, însoțită de urină cu aspect tulbure, poate semnifica apariția cistitei, o infecție joasă de tract urinar, care apare frecvent în cazul bolnavilor cu adenom de prostată.
Există anumite condiții care pot duce la agravarea tabloului clinic, precum: sedentarismul poate favoriza staza venoasă la nivelul regiunii pelvine , reținerea urinei pentru o perioadă lungă de timp, abuzurile alimentare carne grasă, alcool etc.
A doua etapă în cadrul evoluției adenomului de prostată se caracterizează prin apariția retenției urinare cronice incomplete. În acest caz are loc agravarea polachiuriei, care este mai intensă și poate apărea nu doar în timpul zilei, ci și noaptea, cu trezirea frecventă a bolnavului din somn și afectarea considerabilă a calității perioadei de odihnă.
Se accentuează durerea sau senzația de apăsare în regiunea pelvi-perineală. Apare reziduul vezical postmicțional, reprezentat de prezența unei cantități de apă la nivelul vezicii urinare, care poate ajunge până la ml, care nu este eliminată în timpul actului micțional semn de golire incompletă a vezicii urinare în timpul micțiunii. Reziduul vezical poate fi observat în timpul efectuării examenului clinic prin tușeu rectal sau ecografic. În încercarea de evacuare completă a vezicii urinare, bolnavul depune efort abdominal care implică contractura musculaturii abdominale. Eforturile abdominale prelungite pot determina apariția unei hernii inghinale.
Adenomul de prostata este o afectiune cu evolutie insidioasa, pe parcursul a mai multor ani, modificarile induse asupra aparatului urinar fiind lente.
Prostata este o glanda accesorie a aparatului genital masculin, care se afla la baza vezicii urinare si care inconjoara portiunea initiala a uretrei. Cresterea in volum a prostatei realizeaza comprimarea in timp a uretrei, determinand modificari ale actului mictional. Pentru golirea corespunzatoare a vezicii urinare in cazul in care eliminarea urinei este impiedicata, muschii vezicii si cei abdominali cauta sa depaseasca acest obstacol printr-un efort suplimentar, in asa fel incat la inceput fluxul si debitul urinar sa nu sufere modificari.
Factorii de risc incriminati in aparitia adenomului de prostata sunt : varsta, consumul de alcool, fumatul, hipertensiunea arteriala, obezitatea si diabetul zaharat, precum si consumul de medicamente antidepresive, simpatico-mimetice, antihistaminice.
Semnele si simptomele care ar trebui sa atraga atentia asupra posibilei existente a unui adenom de prostata sunt rezultatul interrelatiei dintre obstructia subvezicala provocata de marirea in volum a prostatei si mecanismele adaptative ale vezicii urinare.
Aceste simptome sunt clasificate astfel : Diagnosticul adenomului de prostata si a posibilelor sale complicatii se stabilesc de catre medicul specialist urolog in urma examinarii clinice a tuseului rectal si investigatiilor paraclinice. Popescu sub redactia Conf. Geavlete, editura Olimp Patologia prostatei , G.
Bumbu, I. Ioiart, editura Imprimeriei de Vest Alege sectiunea Editorial. Acasa EDU. RO Adenomul de prostata — evolutie, diagnostic, tratament. Adenomul de prostata — evolutie, diagnostic, tratament. Articol de Dr. Doru Soroiu. Despre prostata. Cum evolueaza adenomul de prostata?
Din punct de vedere clinic, adenomul de prostata poate evolua in 3 etape: Faza de prostatism Faza de retentie incompleta fara distensie vezicala Faza de retentie incompleta cu distensie vezicala 1.
Adenomul de prostata | prostatita.adonisfarm.ro
Adenomul de prostată, cunoscut și sub denumirea de hipertrofie prostatică benignă, este una dintre cele mai întâlnite afecțiuni în rândul bărbaților. Aceasta apare în special după vârsta de de ani și împiedică buna funcționare a sistemului urinar. În unele cazuri poate provoca probleme ale vezicii, tractului urinar și rinichilor. Află în cele ce urmează care sunt cauzele care duc la apariția adenomului de prostată, cum se manifestă și cum poate evolua în timp, dar și cum Adenom de prostata bibliografia fi tratat. Prostata este un organ glandular și fibromuscular care face parte din sistemul reproducător al bărbaților. Aceasta are aspectul unei castane și poate cântări până la 28 de grame. Prostata înconjoară uretra și are rolul de a produce cea mai mare parte a lichidului din materialul seminal.
Totuși, în cele mai multe cazuri, prostata se mărește și poate provoca disconfort la urinare, iar dacă nu este tratată la timp, poate provoca alte complicații. E important de menționat că prostata trece prin două cicluri de creștere. Prima etapă de creștere are loc în perioada pubertății, când prostata Adenom de prostata bibliografia dublează mărimea. A doua etapă de creștere are loc după vârsta de 25 de ani și continuă pe toată durata vieții. De cele mai multe ori, adenomul de prostată apare în cea de-a doua etapă de creștere. Adenomul de prostată apare atunci când celulele prostatei încep să se multiplice, fapt care duce apoi la inflamarea prostatei și la modificarea actului micțional, Adenom de prostata bibliografia blocarea fluxului urinar.
Adenomul de prostata (hipertrofia prostatica benigna)
Autor: Purtan Teodorapublicat la Adenomul de prostată sau hipertrofia benignă a prostatei este o formațiune tumorală cu caractere de benignitate care apare și se dezvoltă la nivelul prostatei și este însoțită de manifestări clinice specifice aparatului urinar. Prostata este o glandă anexată organelor genitale masculine de formă sferică, de culoare roșie-cenușie, de consistență fermă, elastică, cu suprafață netedă, în condiții fiziologice, sau neregulată, în condiții Adenom de prostata bibliografia, cu dimensiuni de 3 cm în diametrul vertical, 4 cm în diametru transversal și 2, 5 cm în diametru sagital, cu o greutate de aproximativ grame, localizată în regiunea pelvisubperitoneală, la nivelul lojei prostatice. Din punct de vedere anatomic, prostata poate fi împărțită în patru regiuni: regiunea centrală, periferică, tranzițională și fibromusculară. În Adenom de prostata bibliografia vârstei de 25 de ani prostata ajunge la maturitate morfofuncțională, cântărind aproximativ 15 grame și rămâne în această condiție până la vârsta de 40 de ani.