Tipuri de cancer de prostata

Principalele tipuri de cancere de prostată includ: Adenocarcinom acinar – adenocarcinoamele sunt cancere care se dezvoltă în celulele glandei care acoperă glanda prostatică. Este cel mai frecvent tip de cancer de prostată. Adenocarcinom ductal – apare la nivelul celulelor care acoperă tubii prostatei. Tipuri de cancer de prostata. Aproape toate cazurile de cancer de prostata sunt adenocarcinoame, care se dezvolta in celulele care produc lichidul prostatic, parte a materialului seminal. Exista si alte tipuri de cancer de prostata, insa acestea sunt foarte rare: • Sarcoame • Carcinoame cu celule mici. Într-un studiu realizat în , Tang și alții au concluzionat că în grupul de vârstă de de ani, întreruperea screening-ului PSA poate fi sigură pentru bărbații afro-americani cu o măsurare inițială PSA mai mică de 6,0 ng/ml și la bărbații caucazieni cu o măsurare inițială a PSA mai mică de 3,0 ng/ml. Cercetatorii au descoperit ca, barbatii din aceste grupuri, este putin probabil sa dezvolte cancer de prostata cu risc ridicat sau sa moara de cancer de prostata.

Atrofia inflamatorie proliferativă (PIA): În cazul PIA, celulele prostatei apar mai mici decât în mod normal şi există semne de inflamaţie în zonă. PIA nu este cancer, însă cercetătorii cred că PIA poate conduce uneori la NIP de grad înalt, sau chiar direct la cancer de prostată.

Tipuri de cancer de prostata

Tipuri de cancer de prostata
Se face cel mai bine Tipuri de cancer de prostata prin ultrasonografie transrectala. În plus, constatările, cum Tipuri de cancer de prostata fi asimetria, diferența în textura și consistenta scazuta, sunt indicii importante și ar trebui să fie luati în considerare împreună cu nivelul PSA. Observarea, TDA și înscrierea in studii clinice sunt opțiuni viabile. Terapia hormonala are rolul de a pgostata organismul barbatului sa produca testosteron. Alte simptome se pot dezvolta în timpul unor etape ulterioare ale bolii. Cere informaţii! Terapie biologica Acest tip de tratament foloseste sistemul imunitar al pacientului pentru a lupta impotriva cancerului.

Cauta-ti perechea. Tratamentul este diferit pentru cancerele de prostată incipiente și avansate. În plus tratamentul de sustinere ar Tiputi să includă antiemetice antihistaminice, antagonisti H2 si corticosteroizi profilacticagenti antidiareici. Exemple: slabirepiele uscataapendicita. Daca celulele canceroase se raspandesc in alte zone din corp, in urma metastazei, pot aparea si alte simptome, in functie de zona in care au migrat celulele.
Cancerul pulmonar. Cancerul pulmonar este un tip de cancer care se dezvolta din inmultirea necontrolata a unor celule de origine pulmonara, in interiorul plamanilor si curma mai multe vieti decat cancerul de colon, de prostata, de san si ovarian laolalta. Citește mai mult. Boli # tipuri de cancer # vindecare cancer # cancer de piele # cancer # cancer de san # cancer testicular # cancer tiroidian # cancer de prostata 5 tipuri de cancer de care te poti vindeca definitiv 5 tipuri de cancer de care te poti vindeca definitiv Exista o multime de tipuri de cancer, dintre care, multe sunt necrutatoare, mai ales daca sunt descoperite in faza avansata.

Noile descoperiri în radioterapie (IMRT ȘI VMAT) fac ca această metodă de tratament să devină o alternativă serioasă în fața efectuării unei intervenții chirurgicale. Actualmente, nu mai este obligatoriu ca pacienții bolnavi de cancer de prostată să treacă printr-o intervenție chirurgicală pentru a se vindeca. În Europa de Vest și Statele Unite ale Americii se utilizează exclusiv radioterapia.

Cancerul de prostata | prostatita.adonisfarm.ro

Cancer de prostată - Wikipedia
Iradierea întregului pelvis poate fi adecvată pentru pacienții selectați. Radioterapia singura nu este recomandată ce poate fi administrata la locul metastazelor sau simptomelor în plus față de Tipuri de cancer de prostata, în cazuri specifice, cum ar fi afectarea oselor purtatoare de greutate. Supraveghere activa Nu este propriu-zis o metoda terapeutica, ci o forma de monitorizare a evolutiei Tipuuri de prostata in faze incipiente, descoperit in urma testelor de screening. Panelul NCCN foloseste termenul si când pacienții au avut TDA neoadjuvantă, concomitenta sau adjuvanta ca parte a terapiei de radiație cu condiția ca funcția testiculara sa-si fi revenit la normal. Se administreaza 50 mg p. Consumaţi peşte, grăsimi sănătoase şi reduceţi aportul caloric.

Ecografia transrectala TRUS — cu ajutorul unei sonde cu ultrasunete medicul obtine Tipuri de cancer de prostata imagine clara a glandei ce poate fi supusa examinarii. Testul PSA poate ee rezultate fals pozitive sau fals negative. Capacitatea RMN pentru a detecta extensia extracapsulara poate ajuta la luarea deciziilor în chirurgie cu menajarea nervilor.

II B T2c. Clasificarea Whitmore-Jewett Clasificarea Whitmore-Jewett împarte cancerul de prostată în 4 stadii, A-D, după cum urmează: stadiul A — tumora este prezentă, dar nu poate fi detectată clinic stadiul B — Tumora poate fi simțită la examenul fizic, dar nu a diseminat în afara capsulei prostatice stadiul C — Tumoarea s-a extins prin capsula stadiul D — Tumora a diseminat în alte organe Clasificarea Whitmore-Jewett nu mai este utilizată pe scară largă, deoarece cancerul de prostată nu progresează neapărat într-o manieră secvențială.

Cu toate acestea, s-a considerat că stratificarea suplimentară a stadiului D de către Crawford și Blumenstein a îmbunătățit clasificarea și înțelegerea unui subgrup de pacienți care au cancer de prostată insensibil la hormoni.
Stadializarea este după cum urmează: stadiul D1 — Implicarea ganglionilor limfatici pelvieni stadiul D1. Estimarea speranței de viață este posibilă pentru grupuri de oameni, dar constitue o provocare pentru o anumita persoana. Speranța de viață poate fi estimată prin utilizarea tabelelor Social Security Administration Estimare Speranta de Viata-www. Observarea presupune monitorizarea evoluției bolii, cu speranța terapiei paliative in cazul dezvoltarii simptomelor sau o modificare a examenului clinic sau PSA care sugereaza ca simptomele sunt iminente. Spre deosebire de supravegherea activă, programele de observare nu implica biopsii. Supravegherea activă presupune monitorizarea în mod activ in cursul bolii cu speranța de a interveni cu terapia curativă în cazul în care cancerul progreseaza.

In cazul asocierii mai multor factori de risc se comuta la grupul de risc crescut. TDA ca tratament primar pentru cancerul de prostata localizat nu îmbunătăteste supravietuirea si nu este recomandata. Sansele de vindecare sunt egale prin ambele modalitati. Pacientii cu comorbiditati, în vârsta, cu tumori slab diferentiate trebuie tratati cu radioterapie. Pacientii cu factori multiplii adversi sunt prezenti 2 sau 3 factori pot fi comutati la grupul de risc ridicat. Observarea presupune monitorizarea evoluției bolii cu speranța de a oferi terapie paliativă in cazul aparitiei simptomelor sau modificarii examenului clinic sau PSA care sugereaza ca simptomele sunt iminente.
TDA singura este insuficientă. Sau c. Prostatectomie radicala plus disectia ganglionara pelvina pacienti selectati, tineri sanatosi fara tumora fixata. Prostatectomie radicala plus disectia ganglionara pelvina pacienti selectati tineri, sanatosi fara tumora fixata. Terapie de deprivare androgenica la pacienti neeligibili pentru terapie definitiva.

Boala metastatica ganglionara N1 sau a. Urmarirea la pacientii cu N1 sau M1 pe TDA -examen clinic plus PSA la luni -scintigrafie osoasa la luni la cei cu scaderea TD al PSA si in caz de simptome osoase Urmarirea la pacientii sub Supraveghere Activa si Observare Ambele presupun monitorizarea la fiecare șase luni, dar supraveghere activă poate implica biopsii de prostata de supraveghere. Supravegherea activă presupune monitorizare la fiecare șase luni si implica biopsii de prostata de supraveghere.
Dovada de progresie va solicita conversia la un tratament potențial curativ la pacienții in supraveghere activă. Supravegherea activă presupune monitorizarea în mod activ in cursul bolii cu speranța de a interveni cu intentie curativa daca cancerul progreseaza. Progresia cancerului poate apare în cazul în care: -Cancer cu Gleason gradul 4 sau 5 se gaseste la repetarea biopsiei de prostata. Pacienții cu cancer de prostata localizat clinic, care sunt candidati pentru tratament definitiv și aleg supraveghere activă ar trebui să aibă un follow-up regulat.

Follow-up ar trebui să fie mai riguros la bărbații mai tineri decât la bărbații mai în vârstă. Folow-up include: -PSA la fiecare 6 luni cu excepția cazului in care este indicat clinic altfel. Terapia Adjuvanta sau de salvare după Prostatectomie radicala Majoritatea pacienților care au suferit prostatectomie radicala sunt vindecati de cancerul de prostată. Cu toate acestea, unii barbati vor suferi recidiva patolgica sau biochimica. Selectarea bărbaților adecvati pentru radioterapia adjuvanta sau de salvare este dificila.
Volumele țintă definite includ patul prostatei. Valoarea iradierii întregului pelvis este neclara datorita lipsei de beneficiu în supraviețuire fără progresia bolii în două studii clinice.

Iradierea întregului pelvis poate fi adecvată pentru pacienții selectați. In cazul în care ganglionii limfatici sunt găsiti în timpul sau după prostatectomia radicala se recomanda: — TDA este o opțiune de categoria 1.
Recidiva patologica sau biologica după prostatectomia radicala 1. Recidiva biochimica dupa Prostatectomie radicala După un tratament curativ al cancerului de prostata clinic localizat, recurenta biochimica este de obicei prima dovada fie de recidiva locala, fie de progresie metastatică. Barbatii care sufera recidiva biochimica dupa prostatectomia radicala se pot aloca in în 3 grupe: 1 cei al căror PSA nu reușește să scadă la nivel nedetectabil după prostatectomia radicală boală persistentă ; 2 cei care ating un PSA nedetectabil dupa prostatectomia radicala cu un nivel PSA ulterior detectabil, care crește la 2 sau mai multe determinări de laborator ulterioare boala recurenta ; sau 3 cazuri ocazionale, cu nivelul PSA mic dar persistent atribuit metabolismului scazut al PSA sau tesutului benign rezidual.

Deoarece cresterea PSA singura nu duce neapărat la recidiva clinica, evaluarea pentru grupul 1 și 2 trebuie să includă o evaluare pentru metastaze la distanta. Scintigrafii osoase sunt adecvate atunci când pacienții dezvoltă simptome sau când creșterea nivelului PSA este rapida. O TRUS biopsie poate fi de ajutor cand imagistica sugereaza recurenta locala. Pacientul poate fi observat sau supus RT externe de salvare primară cu sau fără ADT , daca nu sunt suspectate metastaze la distanta în timpul recidivei biochimice.
Doza de RT externa este cuprinsă între 64 — 72 Gy si poate fi crescuta pentru recurenta macroscopica dovedita prin biopsie. Volumul tintă include patul prostatei si poate include întregul pelvis la pacienti selectati. Un agonist LHRH ar trebui să fie utilizat. TDA singura devine tratamentul de salvare când este dovedit sau exista suspiciune mare de metastaze la distanță. Radioterapia singura nu este recomandată dar poate fi administrata la locul metastazelor sau simptomelor în plus față de TDA, în cazuri specifice, cum ar fi afectarea oselor purtatoare de greutate.

O crestere rapida a PSA poate autoriza evaluarea biopsia de prostate , in special la tineri sau barbatii sanatosi In continuare este indicat un workup suplimentar la pacientii care sunt candidati pentru terapia locală.
Biopsia trebuie să să fie încurajata in momentul recidivei biochimice post radioterapie în cazul în care stadializarea nu descopera boala metastatică. Alte optiuni pentru interventii localizate includ crioterapia, HIFU si brahiterapia. Observarea, TDA și înscrierea in studii clinice sunt opțiuni viabile. Panelul NCCN foloseste termenul si când pacienții au avut TDA neoadjuvantă, concomitenta sau adjuvanta ca parte a terapiei de radiație cu condiția ca funcția testiculara sa-si fi revenit la normal. Optiunile pentru pacientii hormonal naivi cu boala progresiva depinde de prezenta metastazelor la distantă. Docetaxelul nu trebuie să li se ofere bărbatilor cu cancer de prostata progresiv M0 hormonal-naivi pentru ca studiile nu au aratat vreun beneficiu.

Barbatii cu volum redus de boala metastatica pot primi un tratament precoce cu docetaxel combinat cu TDA; cu toate acestea ei au mai putin beneficiu decât bărbatii cu volum mai mare de boala metastatica. In situatia unei recidive biochimice dupa terapia locala mai intai trebuie determinat daca pacientul este sau nu un candidat pentru terapie locala de salvare. Bărbații care optează pentru TDA ar trebui să analizeze abordarea intermitentă. Momentul inițierii TDA trebuie individualizat în funcție de velocitatea PSA, anxietatea pacientului și efectele secundare potențiale.
Pacienții cu timp de dublare a PSA mai scurt sau viteza de crestere mare a PSA și speranța de viață lungă ar trebui să fie încurajati să ia în considerare TDA incipienta. Barbatii cu timp de dublare a PSA prelungit, care sunt mai in varsta sunt candidati excelenti pentru observare. Pacientii cu boala metastatica ar trebui sa fie interogati cu privire la efectele adverse legate de ADT.

TDA intermitenta necesită o monitorizare atentă a PSA si a nivelului de testosteron mai ales în afara perioadelor de tratament si pacientii pot fi comutati la tratament continuu daca semnele de boală progreseaza. Blocada androgenica combinata adauga la costurile crescute si efectele secundare si lipsesc dovezile ca blocada androgenica combinata este mai eficace decât ADT. Testele imagistice pot fi indicate pentru a monitoriza semnele de metastaze la distanță. Factorii care afectează frecventa imagisticii includ riscul individual, varsta, starea generala de sanatate a pacientului, velocitatea PSA si gradul Gleason.
Optiunile terapeutice include: Studiu clinic este alegerea preferată pentru pacientii cu CRPC ce nu prezintă semne de metastaze la distanta M0. Terapia hormonala secundara poate fi un anti-androgen pentru pacientii care au primit initial castrare medicală sau chirurgicală, retragerea antiandrogenica, ketoconazol inhibitor al enzimei suprarenale cu sau fără hidrocortizon, corticosteroizi, dietilstilbestrol DES sau alti estrogeni.

Cu toate acestea, nici una dintre aceste strategii nu a demonstrat ca ar prelungi supravietuirea în studiile clinice randomizate la barbatii care nu au primit inca chimioterapie pe bază de docetaxel.
Carcinomul de prostata cu celule mici Carcinomul de prostata cu celule mici ar trebui sa fie luat în considerare la pacientii care nu mai răspund la TDA si au teste pozitive pentru metastaze. Aceste tumori rare sunt asociate cu un nivel scazut al PSA in ciuda incarcaturiii metastatice mari si bolii viscerale. Biopsia leziunilor accesibile ar trebui să fie luata în considerare pentru a identifica pacientii cu caracteristici histomorfologice cu celule mici.
Participarea la un studiu clinic este o alta optiune. Comportamentul carcinomului cu celule mici de prostată este similar cu cel al carcinomului cu celule mici pulmonar. Carcinomul cu celule mici al prostatei diferă de cancerul de prostata neuroendocrin; acesta din urmă poate fi mai frecvent si nu modifica tratamentul.

Metastazele osoase Acidul zoledronic 4 mg la fiecare 3- 4 săptămâni sau Denosumab mg la fiecare 4 săptămâni sunt recomandate pentru barbatii cu CRPC si metastaze osoase pentru a preveni sau întârzia evenimentele scheletale asociate bolii SRE [categoria 1 de recomandare]. Evenimentele scheletale asociate bolii SRE includ fracturi patologice, compresia măduva spinării, necesitatea operatiei sau a RT externe pe os. Durata optimă a tratamentului cu acid zoledronic sau denosumab la bărbati cu CRPC si metastaze osoase rămâne neclara.
Se recomanda igienă orală, evaluarea dentară de bază pentru persoanele cu risc ridicat si evitarea chirurgiei dentare invazive în timpul tratamentului pentru a reduce riscul osteonecrozei maxilare ONM. În cazul în care chirurgia dentară invazivă este necesară, terapia trebuie amânată până ce stomatologul confirmă faptul că pacientul este vindecat, pentru a reduce riscul de ONM osteonecroza a maxilarelor. Suplimentarea cu calciu si vitamina D sunt recomandate pentru prevenirea hipocalcemiei la pacientii care au primit fie denosumab sau acid zoledronic.

Monitorizarea clearance-ul creatininei este necesară pentru a ghida dozarea acidului zoledronic. Denosumab poate fi administrat la bărbatii cu insuficientă renală sau chiar cu hemodializă; cu toate acestea, riscul de hipocalcemie severă si hipofosfatemie este mai mare, iar doza, programul și siguranța denosumabului nu au fost încă definite.
Hipocalcemia trebuie corectată înainte de a începe denosumab si este necesară monitorizarea calciului seric. Cercetarea clinică continuă privind prevenirea sau întârzierea diseminarii bolii la nivel osos. Un studiu de faza 3, randomizat la pacienți cu CRPC non-metastatic cu risc ridicat de invazie osoasă a arătat că denosumab a întârziat aparitia metastazelor osoase cu 4 luni, comparativ cu placebo. Supraviețuirea generala nu a fost imbunatatita, iar FDA nu a aprobat această indicație pentru denosumab. Radiu este o optiune de categoria 1 pentru a trata metastazele osoase simptomatice fără metastaze viscerale. Evaluarea hematologică ar trebui să fie realizată înainte de inițierea tratamentului și ulterior, înainte de fiecare doză.

Radiu nu trebuie administrat în asociere cu chimioterapie cum ar fi docetaxel in afara unui studiu clinic.
Radiu poate fi utilizat in asociere cu denosumab sau acid zoledronic. Utilizarea radioterapiei sistemice fie cu 89Sr stontiu sau Sm samariu poate fi benefica ocazional la pacientii cu metastaze multiple, dureroase, scheletice care nu răspund la chimioterapie paliativa sau analgezice sistemice si care nu sunt candidati pentru RT externa localizata. Riscul de supresie a măduvei osoase, care ar putea influența capacitatea de a oferi chimioterapie sistemică suplimentară, trebuie luată în considerare înainte de inițierea acestui tratament.
Sipuleucel-T nu a fost studiat la pacientii cu metastaze viscerale. Boala metastatica fara metastaze viscerale Enzalutamide si abiraterone cu prednison sunt 2 noi terapii de primă linie pentru pacientii cu CRPC metastatic asimptomatici care nu au primit chimioterapie chimioterapic-naivi. Abiraterone nu ar trebui să fie luat cu alimente pentru a abroga semnele excesului de mineralocorticoizi, care poate rezulta din tratament.

Aceste semne includ hipertensiune, hipokaliemie si edem periferic.
Electroliti serici si tensiunea arterială trebuie monitorizată cu atentie în timpul terapiei. Un studiu de fază 3 la bărbați fara terapie anterioara cu docetaxel a arătat că Enzalutamide mg pe zi a condus la o îmbunătățire semnificativă în PFS și supraviețuirea globală. Utilizarea Enzalutamidei în această situatie este de categoria 1. Pacientii care au primit enzalutamide nu au restrictii pentru produsele alimentare si prednisonul concomitent este permis dar nu este necesar. Docetaxel cu prednison este pilonul traditional de tratament pentru boala metastatica simptomatica categoria 1. Docetaxelul nu este utilizat în mod obisnuit pentru pacientii asimptomatici, dar poate fi luat în considerare atunci când pacientul prezintă semne de progresie rapidă sau metastaze viscerale în ciuda lipsei de simptome.
Radiu este o optiune de categoria 1 pentru tratamentul simptomatic al metastazelor osoase fără metastaze viscerale.

Alte optiuni includ participarea la studii clinice si terapia hormonala secundara anti androgeni, retragere antiandrogenica, ketoconazol cu sau fără hidrocortizon, corticosteroizi, DES sau alti estrogeni.
Ketoconazol nu trebuie să fie utilizat în cazul în care boala a progresat pe abirateron; Ambele medicamente inhiba CYP17A1. Boala metastatica cu metastaze viscerale Docetaxel si prednison este preferată ca prima linie de t ratament pentru CRPC simptomatic cu metastaze viscerale. Cresterea numai a PSA nu defineste esecul terapiei cu docetaxel. Pacientul poate beneficia de chimioterapie in continuare, în cazul în care progresia clinica a bolii nu este evidentă. Enzalutamide este o altă recomandare de categorie 1 in această situatie. Abiraterone nu a fost evaluat în mod oficial la barbati simptomatici cu CRPC înainte de docetaxel. Prin urmare, utilizarea sa la acesti pacienti este o recomandare categoria 2A.

Utilizarea de abirateron cu prednison este rezon a bil pentru bărbati care nu sunt candidati pentru docetaxel sau care refuza chimioterapie. Mitoxantrona poate oferi beneficii paliative pentru pacientii simptomatici care nu pot tolera docetaxel. Studiu clinic si terapia hormonala secundara sunt alte optiuni. Toti pacientii pot continua prin toate optiunile de tratament si ar trebui să primească cel mai bun tratament de sustinere. Boala metastatica progresiva dupa Docetaxel Nu există niciun consens pentru cea mai buna terapie suplimentară pentru pacientii cu CRPC metastatic după esecul docetaxelului.
Toti pacientii pot continua prin toate optiunile de tratament si ar trebui sa primeasca cel mai bun tratament de sustinere. Cabazitaxel este o opțiune pentru a doua linie de tratament , după esecul pe docetaxel pentru pacientii cu CRPC metastatic simptomatic.

Această recomandare este de categoria 1. Cu toate acestea, prelungirea supravietuirii este relativ scurta si efectele secundare relativ mari.
Se recomada utilizarea factorului de crestere a neutrofilelor profilactic în special la pacientii cu risc ridicat, supratratati. În plus tratamentul de sustinere ar trebui să includă antiemetice antihistaminice, antagonisti H2 si corticosteroizi profilactic , agenti antidiareici. Cabazitaxelul nu a fost testat la pacientii cu disfunctie hepatică si nu trebuie utilizat la acesti pacienti. Cabazitaxel trebuie întrerupt in boala clinică progresiva sau intolerantă. Reluarea docetaxel poate fi utilă la unii pacienti categoria 2A în loc de categoria 1 în această situatie , mai ales la cei care nu au prezentat dovezi definitive de progresia bolii la administrarea tratamentului anterior cu docetaxel.

Unii pacienti cu CRPC pot fi considerati nepotriviti pentru chimioterapie cu taxani; astfel de pacientii ar putea fi luati în considerare pentru radiu sau terapie hormonala de linia doua.
În plus, mitoxantrona rămâne o optiune de tratament paliativ pentru bărbatii care nu sunt candidati pentru terapia pe bază de taxani. Prednison sau dexametazonă la doze mici pot oferi beneficii paliative in situatiile refractare la chimioterapie. Participarea la un studiu clinic este încurajata. Decizia de a iniția terapia în situatia de CRPC post-docetaxel ar trebui să se bazeze pe dovezi disponibile cu nivel înalt de siguranță, eficacitate și tolerabilitatea acestor agenți și aplicarea acestor dovezi la un anumit pacient. Expunerea anterioara la aceste medicamente trebuie luata în considerare. Nu exista date care sa informeze secvența corectă pentru administrarea acestor agenți la bărbații cu CRPC metastatic și unele date sugerează o rezistență incrucisata între Abiraterone și Enzalutamide.

Nu s-au raportat studii randomizate care au comparat acești agenți și nu exista niciun model predictiv sau biomarker pentru a ajuta la identificarea pacientilor care sunt susceptibili de a beneficia la oricare dintre acești agenți. Alegerea terapiei se bazează în mare măsură pe considerente clinice, care includ preferintele pacientului, tratamentul anterior, prezența sau absența bolii viscerale, simptome și efectele secundare potențiale. NCCN recomandă ca pacienții să fie atent monitorizati cu imagistica radiologică de exemplu, CT, scanare osoasă , teste PSA si examene clinice pentru evidenta progresiei bolii. Utilizarea secvențială a acestor agenți este rezonabila la un pacient care rămâne un candidat pentru terapia sistemică ulterioară. Ambele presupun monitorizarea la fiecare șase luni, dar supravegherea activă poate implica biopsii de prostata de supraveghere.
Observarea presupune monitorizarea evoluției bolii cu speranța de a oferi terapie paliativă pentru aparitia simptomelor sau modificarea examenului clinic sau a nivelurilor PSA care sugereaza ca simptomele sunt iminente.

Follow-up ar trebui să fie mai riguros la bărbați mai tineri decât la bărbații mai în vârstă. Folow-up ar include: -PSA la fiecare 6 luni cu excepția cazului in care este indicat clinic altfel. Deși mpMRI nu este recomandat pentru utilizare de rutină, aceasta poate fi luată în considerare dacă PSA creste si biopsia de prostata este sistematic negativă pentru a exclude prezența unui cancer anterior.
La 2 și 5 ani, pacientii care au suferit prostatectomie radicală au raportat rate mai mari de incontinenta urinara si disfunctie erectila dar rate mai mici de disfunctie intestinala. Revenirea continentei urinare, dupa prostatectomia radicala poate fi îmbunătătita prin păstrarea uretrei dincolo de apexul prostatei si prin evitarea deteriorarii mecanismului sfincterului distal. Conservarea gatului vezicii urinare poate permite o recuperare mai rapidă a controlului urinar. Stricturi anastomotice care cresc riscul de incontinenta pe termen lung sunt mai putin frecvente cu tehnicile chirurgicale moderne.

Recuperarea functiei erectile este legată în mod direct de gradul de conservare al nervilor cavernosi, varsta in momentul chirurgiei, precum si functia erectila preoperatorie. Ameliorarea functiei urinare a fost raportată cu tehnicile de menajarre a nervilor. Inlocuirea nervilor rezecati cu grefe nervoase nu par a fi eficace pentru pacientii care au suferit rezectia structurilor neurovasculare. Capacitatea RMN pentru a detecta extensia extracapsulara poate ajuta la luarea deciziilor în chirurgie cu menajarea nervilor. Radioterapie Radioterapie externa curativa Este indicata: — la pacientii cu tumori T1, T2 si în asociere cu ablatia hormonala pentru tumori T3; — la pacientii cu contraindicatie pentru tratamentul chirurgical; — la pacientii cu boala pelvina reziduala dupa tratamentul chirurgical — la pacientii cu invazie ganglionara pelvina Brahiterapia Brahiterapie este utilizata în mod traditional pentru cazurile cu risc scăzut , deoarece studiile initiale au considerat că este mai putin eficace decât RT externa pentru boala cu risc crescut.

Cu toate acestea, mai multe dovezi sugerează că progresele tehnice în brahiterapia poate oferi un rol pentru brahiterapie la pacientii cu cancer de prostata localizat si avansat local cu risc ridicat de recidiva. Brahiterapia presupune plasarea unor surse radioactive in tesutul prostatei. În prezent, există două metode pentru brahiterapie de prostata: brahiterapia cu doze mici LDR și brahiterapia cu doze mari HDR. Intervalul mic al radiatiilor emise de aceste surse de energie permit livrarea de doze adecvate la cancerul prostatei, cu evitarea iradierii excesive a vezicii urinare si rectului.
Avantajul brahiterapiei este că tratamentul este finalizat în 1 zi, cu putin timp pierdut din activitătile normale. De asemenea, riscul de incontinenta este minim la pacientii fără rezectie transuretrala a prostatei TURP si functia erectila este prezervata in scurt timp. Brahiterapia poate fi combinata cu RT externa 45 Gy , cu sau fără TDA neoadjuvantă pentru cancerele cu risc intermediar, dar creste rata complicatiilor.

Pacientii cu cancer cu risc ridicat sunt în general candidati neadecvati pentru brahiterapie permanentă singura. Prin combinarea RT externe Gy si HDR brahiterapie se permite cresterea dozei în timp ce se minimalizează toxicitatea acută sau tardiva la pacientii cu risc ridicat de cancer prostatic localizat sau local avansat.
Studiile au demonstrat un risc redus de recurentă prin aditia brahiterapiei la RT. Brahiterapia de salvare Brahiterapia poate fi considerata, la barbatii cu recidiva biochimica după RT. Radioterapia pentru metastazele la distantă Radioterapia externa este un mijloc eficient de paliatie a metastazelor osoase prin cancerul de prostată. Metastazele osoase simptomatice izolate pot fi tratate cu RT externa. O cura scurta de 8 Gy x 1 este la fel de eficace si mai putin costisitoare decât 30 Gy în 10 fractiuni.

Majoritatea pacientilor ar trebui să fie tratati cu o fractie unică de 8 Gy pentru metastazele non-vertebrale. Acest produs radiofarmaceutic a fost aprobat pentru tratamentul cancerului de prostata hormonal recurent, metastatic CRPC , la pacientii cu metastaze osoase simptomatice si fara metastaze viscerale.
Eliminarea fecala a agentului a condus la efecte non-hematologice usoare, care au inclus greată, diaree si vărsături. Produsele radiofarmaceutice emitătoare de particule beta sunt o optiune eficienta si adecvata pentru pacientii cu boala metastatica larg răspândita, în special în cazul în care ei nu sunt candidati pentru chimioterapie mai eficientă. Deoarece multi pacienti au dureri osoase multifocale, tratamentul sistemic tintit al metastazelor osoase ofera potentialul de ameliorare a durerii cu efecte secundare minime. Spre deosebire de agentul emitător-alfa radiu, beta-emitători nu conferă nici un avantaj de supravietuire si sunt paliative.

Produsele radiofarmaceutice dezvoltate pentru tratamentul metastazelor osoase dureroase cel mai frecvent utilizate pentru cancerul de prostată includ strontiu 89Sr sau samariu Sm.
Alte terapii locale Criochirurgia , de asemenea, cunoscuta sub numele de crioterapia sau crioablatia, este o terapie minim invaziva care lezeaza tesutul tumoral prin intermediul congelarii locale. Un raport sugerează că crioterapia si prostatectomia radicala dau rezultate similare pentru cancerul de prostata unilateral. Un studiu realizat de Donnelly si colegii a repartizat aleatoriu de oameni cu boala T2 sau T3 fie la crioterapie fie la RT externa. Toti pacientii au primit ADT neoadjuvantă. Nu a fost nici diferenta în OS sau supravietuirea fără boală la 3 ani Pacientii care au primit crioablatie au raportat o functie sexuala mai proasta.
HIFU Tehnica prin căldură, cunoscuta sub numele de HIFU high-intensity focused ultrasound — ultrasunete de mare intensitate concentrate este utilizata pentru tratarea cancerului de prostata localizat.

Pentru a administra ultrasunete de mare intensitate concentrate se introduce o sonda de ultrasunete în rect, apoi se focalizează fasciculele de unde pe zonele canceroase ale glandei. Aceasta tehnica ar viza celulele canceroase si nu va deteriora nervii care controlează functia erectila. HIFU este este încă considerata o procedura experimentala. Nu există dovezi suficiente pentru a recomanda HIFU ca un tratament de rutină. Terapia endocrina Terapia endocrina constituie baza tratamentului pentru cancerul de prostata avansat simptomatic. Principiul de bază al tratamentului cancerului de prostată avansat este de a epuiza androgenii sau de a inhiba semnalizarea prin receptorul androgenic AR.
Această abordare a fost descrisă pentru prima dată în de către Huggins si Hodges, care au arătat că îndepărtarea chirurgicală a testiculelor sau administrarea de estrogeni exogeni pot induce regresia tumorala, reduce nivelul fosfatazei acide în sânge si amelioreaza simptomele bolii.

Ambele au rămas standardul de tratament până la aparitia hormonilor agonisti de eliberare a hormonului luteinizant LHRH introdusi în anii Rolul paliativ al adrenalectomiei chirurgicale pentru boala care progresează în urma orhiectomiei a fost descris pentru prima dată în , ulterior înlocuita de către prima generatie de inhibitori enzimatici ai biosintezei suprarenale de steroizi aminoglutethimide si ketoconazol. Antiandrogenii nesteroidieni au fost introdusi în anii Toate aceste medicamente scad nivelurile de androgeni, cu exceptia antiandrogenilor nesteroidieni care blocheaza legarea androgenilor la RA.
Prima a combinat un agonist LHRH cu flutamida, altele cu inhibitori ai sintezei de androgeni la nivel de suprarenala; nici unul dintre acestea nu au ameliorat semnificativ supravietuirea. Aceta este secretat de hipotalamus si actionează asupra glandei pituitare pentru eliberarea hormonului foliculostimulant, care actionează asupra celulelor Sertoli si a hormonului luteinizant LH , care actionează asupra celulelor Leydig pentru a controla sinteza de androgeni si spermatogeneza la nivelul testiculelor.

Estrogenii inhiba producerea de LHRH, care scade eliberarea de hormon foliculostimulant si LH si reduce nivelul de androgen într-o manieră dependentă de doză. Agonisti LHRH produc o crestere initială a LH, care creste nivelul de testosteron, urmata la 1 — 2 săptămâni mai târziu de o reglare scazuta a receptorilor LH care conduce la o castrare medicală. Cresterea initială a testosteronului poate exacerba boala, precipitand sau exacerband simptome cum ar fi durerea, uropatie obstructiva si compromiterea măduvei spinării. Acesti agenti au fost aprobati pentru prima data, pe baza studiilor care au arătat un profil de siguranta, comparativ cu estrogenii pe cale orala, in special in reducerea evenimentelor cardiovasculare precum edem, tromboza si tromboembolism, infarctul miocardic si accidente vasculare cerebrale.

Cateva sunt aprobate pentru utilizare in Statele Unite ale Americii, incluzand acetat de leuprolidă Lupron, administrat intramuscular; Eligard, administrat subcutanat, Viadur, implantat subcutanat , acetat de goserelin Zoladex, administrat subcutanat în peretele abdominal , triptorelin pamoat Trelstar, administrat intramuscular si acetat de histrelină Vantas, implantat subcutanat. Aceste medicamente sunt disponibile ca administrare zilnica sau injectii lunare si injectii depot la 3 , 4 , 6 sau 12 luni. Leuprolid lupron furnizat ca fiole de 7,5 mg; 22,5 mg sau 30 mg.

Doza administrata i. Se administreaza 3,6 mg s. Se administreaza IM fesier 3,75 mg o dată la fiecare 4 săptămâni mg o dată la fiecare 12 săptămâni 22,5 mg o dată la fiecare 24 săptămâni — Histrelin acetat Vantas : 50 mg Kit Subcutanat: Se administreaza subcutanat: 50 mg implant inserat pe cale chirurgicală la fiecare 12 luni Antagonistii LHRH produc niveluri de castrare ale testosteronului in 48 de ore, fără cresterea initială a lor, făcându-i o alegere convingătoare pentru tratamentul initial al pacientilor cu simptome.
În prezent, degarelix, disponibil sub formă de injectii subcutanate lunare, este singurul antagonist LHRH, care este aprobat în Statele Unite ale Americii. Rezultatele raportate sugerează o eficacitate comparabila sau usor îmbunătătită în raport cu agonisti discutati anterior. Doza de incarcare este de mg 2 injectii de mg administrate subcutan, iar doza de intretinere este de 80 mg la 28 de zile subcutanat. Antiandrogenii Antiandrogenii blocheaza legarea testosteronului la RA receptorii androgenici.

Există două tipuri: agenti clasa I, tipul steroidian precum acetatul de ciproteron , au proprietăti progestative care suprima nivelurile de LH si scad nivelul seric al testosteronului; acestia nu sunt utilizati pe scară largă. Agentii clasa II de tip nesteroidian se leagă de RA si actionează ca antagonisti competitivi pentru liganzi care altfel s-ar putea lega si activa activitatea transcriptionala dependentă de ligand a receptorului.
Primii trei agenti de prima generatie din clasa II sunt flutamida, care are o perioadă de înjumătătire scurtă necesitand mai multe doze zilnice, bicalutamida si nilutamidă, care au perioada de injumatatire săptămânala si sunt administrate o dată pe zi. Agentii tip II administrati în monoterapie nu inhibă sinteza LH în hipotalamus sau hipofiza si nivelul seric de testosteron creste. Nici unul din acesti antiandrogeni nu sunt aprobati ca monoterapie in Statele Unite ale Americii, cu toate că bicalutamidă mg este aprobata in Uniunea Europeana.

Inhibitorii enzimatici ai sintezei de androgeni Toti hormonii steroidieni sunt derivati din pregnenolon si apoi metabolizati prin intermediul mai multor enzime din clasa CYP În cadrul glandei suprarenale, CYP17 mediaza sinteza de androgeni slabi precum dehidroepiandrosteron DHEA si androstendionă, în timp ce în testicule, prezenta keto reductazei generează testosteron, care poate fi transformat ulterior in DHT în tesuturile periferice prin 5α-reductază. Efectul nu este durabil, limitând utilizarea drogului ca prima linie de tratament.
A fost util pentru pacientii care s-au prezentat cu compresie acută a măduvei spinării sau coagulare intravasculară diseminată, când analogii LHRH sunt contraindicati, iar riscul de hemoragie prin chirurgie este semnificativ.

Toxicitatile terapiei de privare androgenica ADT-androgen deprivation therapy Efectele adverse asociate cu TDA includ pe cele asociate cu starea de hipogonadism si altele care sunt unice medicamentelor utilizate.
În consecintă, pentru a ameliora anxietatea pacientilor si a minimaliza stresul, este esential de a informa pacientii de obiectivele tratamentului si evenimentele adverse potentiale care pot să apară. Multe dintre efectele adverse ale TDA pot fi ameliorate prin exercitiu fizic. Disfunctia erectila si pierderea libidoului sunt aproape universale. Marimea penisului si testiculelor pot diminua, scade pilozitatea facială si corporală, dar modelul masculin de chelie se poate îmbunătăti. Cresterea in greutate este, de asemenea, frecventa dintre care cel mai mult este grăsime, deoarece masa musculara scade si a depăsit 6 kg, în medie la 12 luni.
Alti factori care contribuie la cresterea în greutate includ o crestere a poftei de mancare si stilul de viată sedentar.

Nu se stie sigur dacă intoleranta la glucoză rezulta de la o crestere a greutătii sau adipozitătii, o scădere a tolerantei la efort sau o combinatie a acestora sau a altor factori. Modificarile din oase pot fi monitorizate prin densitometrie osoasa si markeri ai turnover-ului osos, cum ar fi telopeptidul-N urinar un produs de degradare al colagenului , fosfataza alcalină specifică osoasa si osteocalcina.
Pierderea de masa osoasa si ratele de fractura pot fi reduse cu bisfosfonati, de pilda zoledronat sau denosumab blocarea maturarii, functiei si supravieturiii osteoclastelor si toremifen, un modulator selectiv al receptorilor estrogenici. Parte integrantă a mentinerii integritătii oaselor sunt exercitiul fizic, reducerea cafeinei, precum si renuntarea la fumat. Alte efecte adverse ale ADT includ depresia, schimbări de dispozitie, labilitate emotională, scăderea acuitătii mentale, precum si pierderi de memorie. Testele psihologice pentru disfunctii cognitive sugerează că anumite aspecte ale rationamentului spatial si abilitatea spatiala, împreună cu memoria si atentia, pot fi afectate de TDA.

Problemele cardiovasculare sunt, de asemenea, un motiv de îngrijorare, având în vedere multitudinea de factori de risc, care sunt agravate de TDA, incluzand cresterea în greutate, cresterea tesutului adipos, scaderea tolerantei la efort, hiperlipidemie, scăderea sensibilitătii la insulină si intolerantă la glucoză.
Legăturile dintre TDA si mortalitatea cardiovasculara ramane controversata si nu există nici un motiv, în prezent, pentru a initia testarea cardiaca la pacientii cu boli cardiovasculare, înainte de initierea ADT. Toxicitatea antiandrogenilor Antiandrogeni nu scad androgenii serici si ca rezultat, este mai putina pierdere a libidoului, mai putine bufeuri si potenta poate fi crutata, în timp ce masa musculara si osoasa sunt mentinute. Toxicităti unice în raport cu abordările de scădere a testosteronului includ evenimente gastro-intestinale, cum ar fi cresteri ale enzimelor hepatice, tulburări gastrice si diaree si complicatii pulmonare, cum ar fi fibroza; aceste reactii toxice sunt un efect rar de clasă al antiandrogenilor de primă generatie, care apar cel mai frecvent cu nilutamida.

Iradierea sanului profilactica poate reduce frecventa si severitatea acestor efecte. La pacienții cu metastaze evidente, care sunt expuse riscului de aparitie a simptomelor, asociat cu exacerbarea testosteronului secundar agonistului LHRH singur , trebuie sa fie administrata terapia anti-androgenica, înainte sau concomitant cu agonistii LHRH, timp de cel puțin 7 zile, pentru a diminua legarea ligandului la receptorul androgenic. Prin urmare, nu exista fenomenul de exacerbare flare asociat cu acești agenți și nici administrarea concomitentă de anti-androgen nu este este necesara. Dovezi recente sugerează că orhiectomie poate fi mai sigura decât agonistii LHRH. Orhiectomia a fost asociata cu un risc mai mic de fractură, boala arteriala periferica si complicatii cardiace desi riscul a fost similar pentru diabet zaharat, tromboză venoasă profundă, embolie pulmonară și tulburări cognitive.
Prin urmare, agonisti LHRH pot afecta contractilitatea cardiaca, inflamația și stabilitatea plăcii vasculare.

Castrarea medicală sau chirurgicală combinată cu un anti-androgen este cunoscuta ca blocada androgenica combinata. Nu există studii randomizate prospective care sa demonstreze un avantaj de supravietuire cu blocada androgenica combinata fata de utilizărea în serie a unui agonist LHRH și un anti-androgen. Monoterapie cu anti-androgeni pare a fi mai puțin eficace decât castrarea medicală sau chirurgicală și nu este recomandat pentru TDA primara. Diethylstilbestrol DES poate produce castrarea chimică în condiții de siguranță la multi bărbați. Ginecomastia și efectele secundare cardiovasculare efecte apar cu frecventa crescuta cu creșterea dozei.
Efectele secundare sunt rare și supraviețuirea pare echivalentă cu cea a altor mijloace de TDA la doza zilnica de 1 mg. Estradiol transdermic poate furniza un control similar al cancerului cu mai putine efecte secundare. TDA pentru pacienții cu boala localizata cu risc scazut de recidiva Niciun beneficiu de supravietuire la 15 ani nu a fost gasit la pacientii care au primit TDA comparativ cu observația singura.

Plasarea pacientilor cu cancer de prostata in stadiu precoce pe TDA nu ar trebui să fie practică de rutină. TDA pentru pacientii cu boala localizata cu risc ridicat sau foarte ridicat de recidiva TDA combinata cu EBRT este un tratament primar eficient pentru pacienții cu risc ridicat sau risc foarte mare.
Terapia combinată a fost asociată cu o imbunatatire consecventa a SV generale si specifice de boala in comparatie cu o singura modalitate de tratament în studii randomizate de fază 3. TDA Adjuvanta dupa Prostatectomie radicala Rolul TDA adjuvante dupa prostatectomia radicala este limitată la cazurile în care se găsesc ganglioni limfatici pelvini pozitivi, cu toate rapoartele în acest domeniu au scos la iveală concluzii mixte. Messing si colegii au randomizat pacienții care aveau ganglioni limfatici pozitivi la momentul prostatectomiei radicale la TDA imediata sau observare. Dupa o perioadă de urmărire mediană de 11,9 ani, cei care au primit TDA imediata au avut o imbunatatire semnificativa a supravietuirii globale.

C u toate acestea, o meta-analiză a determinat o recomandare împotriva TDA pentru cancerul de prostata metastatic prin ganglioni limfatici pelvini pozitivi in ghidul ASCO. O analiză a de pacienti cu ganglioni pozitivi nu au reușit să demonstreze un beneficiu de supravietuire de la TDA initiata in termen de 4 luni de la prostatectomia radicală comparativ cu observația. TDA pentru recurenta biochimica Pacienții cu un nivel PSA in creștere și asimptomatici sau fara dovezi clinice de cancer dupa tratamentul definitiv prezinta o dilemă terapeutică in ceea ce privește rolul ADT. Unii dintre acești pacienți vor muri in cele din urma de cancer.
Momentul initierii TDA pentru pacienti la care singura dovada de cancer este PSA in crestere este influentata de viteza de crestere a PSA, anxietatea pacientului si a medicului, efectele secundare pe termen scurt si lung ale TDA și comorbiditățile pacientului. TDA incipienta este acceptabila, dar o alternativă este observarea atenta până la apariția progresiei cancerului.

TDA incipienta poate fi mai buna decât TDA intârziată, cu toate că definițiile timpurie și târzie de exemplu, de la ce nivel al PSA rămân controversate.
Trialul canadian PR. Mai mulți pacienți au murit de cancer de prostata in bratul cu TDA intermitenta din pacienți decât in brațul cu TDA continua 94 din pacienți , dar acest lucru a fost echilibrat de mai multe decese cauzate de cancer non-prostata in bratul cu TDA continua. Funcția fizică, oboseala, probleme urinare, bufeuri, libidoul și disfunctie erectila arata o imbunatatire modesta in grupul cu TDA intermitenta. Populația de testare a fost heterogenă, așa că rămâne neclar care dintre acești pacienți asimptomatici au beneficiat de tratament. O meta-analiza a identificat șase studii clinice controlate randomizate care au comparat TDA continua cu TDA intermitenta la barbatii cu cancer de prostata avansat local si nu a gasit nici o diferenta in mortalitate si progresia si un avantaj al abordării intermitente în ceea ce privește calitatea vieții și efectele adverse.

TDA pentru boala ganglionara sau boala metastatică Controversa rămâne privind momentul și durata TDA când terapia locala a eșuat. Majoritatea cred că TDA incipienta este cea mai buna, dar este asociata cu efecte secundare crescute și dezvoltarea sindromului metabolic. O trecere în revistă a literaturii mai vechi din practica clinica și modele preclinice oferă putine dovezi că momentul TDA are importanta. Timpul mediu de la metastaza ganglionara limfatica la metastazele osoase este de 3 ani si supravietuirea este de aproximativ 3 ani cu TDA si probabil mai mult de 5 ani cu TDA si noii agenti. La 13 ani, autorii au raportat supraviețuire similară între cele două brațe. Prin urmare, preponderența dovezilor sprijină o abordare mai măsurată in utilizarea TDA, pentru cancerul de prostata metastazat in ganglionii limfatici.
TDA este standardul de aur de tratament initial pentru pacientii cu boala metastatica la prezentare. La o urmarire mediana de 9,8 ani, valoarea mediana a supravietuirii a fost de 5,1 ani pentru brațul cu TDA intermitenta și 5,8 ani pentru bratul cu TDA continua.

Rata de risc pentru deces cu TDA intermitenta a fost 1. Studiul a demonstrat o mai buna functie erectila si sanatate mentala la pacienții care primesc TDA intermitenta la 3 luni, dar diferența a devenit nesemnificativă, ulterior. Mai multe meta-analize ale unor studii randomizate controlate nu au raportat diferente de supravietuire intre TDA intermitenta si continua.
O altă analiză recentă a concluzionat că non-inferioritatea ADT intermitente în ceea ce privește supraviețuirea nu a fost demonstrata în mod clar. Cu toate acestea, abordarea intermitenta duce la îmbunătățirea marcata a calității vieții in comparație cu abordarea continua in cele mai multe studii, iar panelul crede ca TDA intermitenta trebuie puternic considerata. Terapia hormonala de linia I primara a La pacientii cu invazia osoasa minima mai putin de 5 leziuni si simptome minime se recomanda terapie de deprivare androgenica TDA.
Se realizeaza prin orhiectomie sau Leuprolide 7,5 mg s. Dupa orhiectomie sau castrare medicala, timp de 1 luna se adauga un antiangrogen Flutamida sau Casodex.

Terapia hormonala de linia a II-a secundara Ablatia hormonala initiala controleaza simptomele în medie 2 ani, dupa care reapar semnele bolii metastatice. Se asociaza cu greturi, varsaturi, afectare hepatica. Este indicata ca tratament primar în boala avansata si la pacientii necooperanti la tratamentul medicamentos. Ca efecte secundare produce libidou scazut, impotenta, ginecomastie.
Raspunsul clinic apare rapid dupa orhiectomie cu o ameliorare a simptomatologiei la ore de la efectuare. Are avantajul costului ieftin si comoditatii. Ca efecte secundare cel mai frecvent produce flashuri, libidou scazut, impotenta si ginecomastie. Poate exacerba temporar semnele si simptomele tumorii putând determina o agravare a obstructiei urinare sau a durerilor osoase. Produse: — Leuprolid lupron furnizat ca fiole de 7,5 mg; 22,5 mg sau 30 mg.

Se administreaza IM fesier 3,75 mg o dată la fiecare 4 săptămâni mg o dată la fiecare 12 săptămâni 22,5 mg o dată la fiecare 24 săptămâni — Histrelin acetat Vantas : 50 mg Kit Subcutanat: Se administreaza subcutanat: 50 mg implant inserat pe cale chirurgicală la fiecare 12 luni c Antagonistii hormonului eliberator al hormonului luteinizant LHRH Antagonistii LHRH produc niveluri de castrare ale testosteronului in 48 de ore, fără cresterea initială a lor, făcându-i o alegere convingătoare pentru tratamentul initial al pacientilor cu simptome. În prezent, degarelix Firmagon , disponibil sub formă de injectii subcutanate lunare, este singurul antagonist LHRH, care este aprobat în Statele Unite ale Americii.
Firmagon fiole de 80 mg si mg; se administreaza subcutanat.

Doza de încărcare: mg administrate ca două doua fiole de 3 ml mg Doza de întreținere: 80 mg; se administreaza o singură injecție de 4 ml la fiecare 28 de zile începând la 28 de zile după doza inițială de încărcare d Antiandrogenii nonsteroidali se leaga la receptorii androgenici citoplasmatici si inhiba competitiv preluarea si legarea androgenilor la tesuturile tinta. Ca efecte secundare produc impotenta, ginecomastie, diaree, bufeuri de caldura, scaderea libidoului. Mai rar pot determina hepatita inclusiv icter colestatic, pneumonita interstitiala. Se administreaza în asociere cu analogi ai agonistilor LHRH sau cu orhiectomie concomitenta. La pacientii cu afectiuni hepatice se testeaza periodic functia hepatica.
Produse: Flutamida Eulexin capsule de mg sau mg. Nilutamida Nilandron de 50 mg. Bicalutamida Casodex tb.

Se administreaza 50 mg p. Se administreaza în asociere cu agonisti LHRH pentru reducerea nivelului testosteronului. Ca efecte secundare apar ginocomastie, tulburari ale dinamicii sexuale si spermatogenezei, modificari ale functiei hepatice. Este conditionat sub forma de capsule de 50 mg. Se crede ca receptorul androgenic se modifica si recunoaste antiandrogenul ca stimulator.
În prezent se recomanda ca la pacientii în tratament cu blocada androgenica combinata si la care boala progreseaza sa se retraga Flutamida. Cancerul de prostata. Cancerul de prostată este cel mai frecvent cancer noncutanat la bărbați. Deși cancerul de prostată poate fi un cancer în creștere lentă, mii de oameni mor de boală în fiecare an. Aceasta este a doua cauză de deces prin cancer la barbati.

Variația marcată a incidentei cancerului de prostată în rândul populațiilor din diferite părți ale lumii sugerează implicarea factorilor genetici. Există și predispoziție familială. Factorii de mediu, în special dieta, sunt de asemenea importanți. În prezent, majoritatea cancerelor de prostată sunt identificate la pacienții care sunt asimptomatici.
Diagnosticul în astfel de cazuri se bazează pe anomalii al antigenului specific prostatic PSA sau la examinarea rectală digitala DRE. Screeningul pentru cancerul de prostată este un subiect controversat, în mare parte din cauza rezultatelor conflictuale din studiile prospective, randomizate. Educația cu privire la riscuri și beneficii este importantă pentru a ajuta oamenii să ia decizii informate cu privire la screening și, în cazul celor diagnosticați cu cancer de prostată, diferitele opțiuni de tratament.
Prostata se află sub vezica urinară și cuprinde uretra prostatică. Este înconjurata de o capsulă și este separata de rect, printr-un strat fascial denumit aponevroza Denonvilliers.

Artera vezicală inferioară, derivată din artera iliacă internă, furnizează sânge la baza vezicii urinare și a prostatei. Ramurile capsulare ale arterei vezicale inferioare ajută la identificarea plexului pelvin rezultat din rădăcinile nervoase S și T Legătura neurovasculară se află pe ambele părți ale prostatei pe rect. Este derivată din plexul pelvin și este importantă pentru funcția erectilă. Cancerul de prostată se dezvoltă atunci când rata de diviziune celulară și de moarte celulară nu mai sunt egale, ducând la creșterea tumorala necontrolata.
Dupa evenimentul inițial de transformare, mutații suplimentare la nivelul multor gene, incluzand genele pentru proteina p53 și retinoblastom, pot duce la progresia tumorii și la metastazare. Cele câteva cazuri care au morfologie neuroendocrină se crede că apar din celulele stem neuroendocrine prezente în mod normal în prostată sau din diferențiere aberanta în timpul transformării celulelor. În multe cazuri, carcinoamele de prostată cu diferențiere scuamoasă apar după radioterapie sau tratament hormonal.

Majoritatea cancerelor de prostată sunt multifocale, cu implicarea sincronă a mai multor zone ale prostatei, care se pot datora tumorilor clonale și nonclonale.
Când aceste tipuri de cancer sunt invazive la nivel local, tumorile zonei de tranziție se extind la gâtul vezicii urinare, în timp ce tumorile zonei periferice se extind la canalele ejaculatorii și la veziculele seminale. Penetrarea prin capsula prostatică și de-a lungul spațiilor perineurale sau vasculare are loc relativ târziu. Mecanismul metastazelor la distanta este slab înțeleasă. Cancerul disemineaza mai devreme la os, adesea fără limfadenopatie semnificativă. Teoria mecanică atribuie metastazarea prin diseminarea directă prin spatiile limfatice și venoase în coloana lombară inferioară. Plămânii, ficatul și metastazele suprarenale au fost, de asemenea, documentate. Factorii de creștere specifici tisulari și matricele extracelulare sunt exemple posibile.

Timpul de dublare în boala în stadiu incipient este variabil. În majoritatea cazurilor, timpul de dublare este mai mare de 4 ani. Doar un procent mic de cancere de prostată se dublează în mai puțin de 2 ani. Timpul de dublare tinde să se accelereze pe măsura creșterii tumorii și devine mai agresiva. Tumorile mai mari au de obicei un grad Gleason mai mare și un timp de dublare mai rapid. Istoricul natural al bolii localizate clinic variază, cu tumori de grad inferior având un curs mai indolent, iar unele leziuni de grad înalt progresând la boala metastatică cu o rapiditate relativă. Având în vedere progresia tipic lentă a bolii localizate, mai multe studii au examinat strategia de supraveghere activă în grupurile selectate de pacienți.
La nivel internațional, incidența cancerului de prostată variază foarte mult, cele mai mari rate fiind în America de Nord, Australia și Europa de Nord și Centrală, iar cele mai scăzute rate fiind în sud-estul și sud-centrul Asiei și în nordul Africii. În Statele Unite, cancerul de prostată este cel mai frecvent cancer noncutanat la bărbați.

Se estimeaza ca unul din sase barbati albi si unul din cinci barbati afro-americani vor fi diagnosticati cu cancer de prostata in decursul vietii lor, cu probabilitatea de a creste odata cu varsta. Societatea Americană de Cancer estimează că Cancerul de prostată este rar diagnosticat la bărbații cu vârsta sub 40 de ani și este ma puțin frecvent la bărbații cu vârsta sub 50 de ani. Între și , rata incidenței cancerului de prostată a crescut dramatic în Statele Unite, probabil din cauza unor diagnostice anterioare la bărbații asimptomatici, ca urmare a utilizării crescute a testelor PSA serice.
În plus, incidența bolii limitata la organ la diagnostic a crescut datorită testelor PSA și examinării rectale digitale standard. Din , ratele de incidență au scăzut semnificativ, scăzând de la aproape la de populație în la mai puțin de la de populație în Rata prevalenței cancerului de prostată rămâne semnificativ mai mare la bărbații afro-americani decât la bărbații albi, în timp ce prevalența la bărbații hispanici este similară cu cea a bărbaților albi.

Prevalența la bărbații de origine asiatică este mai scăzută decât la albi. Deși rata mortalității continuă să scadă în rândul bărbaților albi și afro-americani, ratele de mortalitate la bărbații afro-americani rămân de două ori mai mari decât în orice alt grup rasial.
Barbatii hispanici și bărbații afro-americani prezintă o boală mai avansată. Mai mult, dovezile arată că 5-alfa reductaza poate fi mai activă la afro-americani decât la albi, ceea ce înseamnă că diferențele hormonale pot juca un rol. Cu toate acestea, contribuția independentă a rasei este dificil de izolat de efectele accesului la îngrijiri medicale, venit, educație și statusul de asigurare. Barbatii afroamercani au cea mai mare incidenta a cancerului de prostata. In plus in SUA rata decesului prin cancer de prostata este de 2 ori mai mare la afroamericani comparativ cu barbatii albi.

Incidenta cancerului de prostata este de 1,8 mai mare la barbatii negrii comparativ cu barbatii albi.
De exemplu, riscul de apariție al cancerului de prostată este deosebit de ridicat în rândul populației cu origine in Africa sub-sahariană, în timp ce riscul tinde să fie scăzut în multe populații asiatice. Riscul crescut la asiaticii care au migrat în Statele Unite sugerează importanța factorilor de mediu, în special dieta. Există și o predispoziție familială. Cancerul de prostată este găsit, de asemenea, în timpul autopsiilor efectuate la bărbați decedati din alte cauze. Rata acestui cancer latent sau constatat la autopsie este mult mai mare decât cea a cancerului clinic. Nu exista nici o indoiala ca screeningul ajuta la descoperirea cancerului de prostata in stadiu precoce, insa exista inca nelamuriri privind beneficiile screeningului in raport cu eficienta testului in a confirma sau a infirma un cancer de prostata.

Testul PSA poate avea rezultate fals pozitive sau fals negative. Acest lucru insemna ca barbatii care nu au cancer ar putea avea rezultate anormale si pot fi supusi fara sa fie necesar unor investigatii suplimentare, respectiv poate insemna ca testul nu depisteaza cancerul la barbatii care ar putea avea nevoie de tratament. Singura modalitate eficienta in a confirma sau infirma rezultatele anormale ale unui test PSA este biopsia, o interventie chirurgicala minora prin care se taie o bucata din prostata pentru a fi analizata la microscop.
Tocmai de aceea, fiecare barbat trebuie informat, pentru a putea lua cea mai buna decizie cu privire la sanatatea sa. Aproape toate cazurile de cancer de prostata sunt adenocarcinoame, care se dezvolta in celulele care produc lichidul prostatic, parte a materialului seminal. Paicentii cu cancer de prostata au la dispozitie mai multe tipuri de tratament.

Alegerea unui anumit tratament, dar si prognosticul sansa de vindecare depind de mai multi factori: stadiul cancerului, varsta si starea generala de sanatate a pacientului, posibilele efecte adverse, dar si un eventual tratament pentru cancerul de prostata administrat in trecut. Supraveghere activa Nu este propriu-zis o metoda terapeutica, ci o forma de monitorizare a evolutiei cancerului de prostata in faze incipiente, descoperit in urma testelor de screening.
Poate fi recomandata inclusiv barbatilor mai in varsta, care nu au semne sau simptome de cancer sau care au alte afectiuni medicale. Concret, medicul urolog monitorizeaza indeaproape starea unui pacient, fara a-i prescrie niciun tratament, pana in momentul in care rezultatele testelor arata modificari. De obicei, aceasta abordare consta in realizarea unui control medical, impreuna cu un test PSA, cu sau fara tuseu rectal, la fiecare 6 luni. De asemenea, anual, se poate realiza si o punctie-biopsie prostatica.

Tratament chirurgical Barbatii diagnosticati cu un cancer de prostata incipient, adica tumora nu s-a extins in afara prostatei, pot fi tratati cu o singura interventie chirurgicala de indepartare a tumorii.
De obicei, medicul explica pacientului toate optiunile chirurgicale de tratament, pentru ca acesta sa inteleaga atat beneficiile, cat si riscurile la care se expune. Prin aceasta procedura chirurgicala se elimina prostata, tesutul din jur si veziculele seminale. Poate fi realizata printr-o incizie fie la nivelul abdomenului prostatectomie retropubica , fie la nivelul perineului – zona dintre scrot si anus prostatectomie perineala. Un medic anatomopatolog analizeaza la microscop ganglionii, pentru a identifica eventualele celule canceroase.
In cazul in care tumora s-a extins la ganglionii limfatici, medicul nu va elimina prostata si poate recomanda un alt tratament. Aceasta procedura se realizeaza pentru tratarea hipertrofiei benigne de prostata si, uneori, pentru ameliorarea simptomelor cauzate de un cancer inainte de administrarea unui alt tratament.

Apare mai frecvent la barbatii tratati cu prostatectomie radicala, cel mai probabil in primii doi ani dupa realizarea interventie.
In unele cazuri, chirurgii pot salva nervii care controleaza erectia, reusind astfel sa nu afecteze calitatea vietii sexuale a barbatilor cu cancer de prostata. Important este ca tumora sa fie mica si sa nu fie foarte aproape de acesti nervi. Radioterapie Se foloseste pentru a distruge celulele canceroase sau pentru a reduce dimensiunea tumorii. Poate fi folosita impreuna cu terapia hormonala, pentru cazurile in care tumora s-a raspandit in afara prostatei sau in cazurile in care cancerul de prostata recidiveaza. Terapie cu hormoni Acest tip de tratament consta in inlaturarea hormonilor sau in blocarea actiunii acestora si oprirea procesului de crestere a celulelor canceroase.
Acest lucru se poate face prin administrarea de medicamente, prin chirurgie sau prin injectarea altor hormoni. Chimioterapie Se apeleaza la chimioterapie in cazurile in care cancerul de prostata s-a extins in afara glandei, iar terapia cu hormoni nu da rezultatele asteptate.

Nu este un tip de tratament stadard in cazurile incipiente de cancer de prostata. Terapie biologica Acest tip de tratament foloseste sistemul imunitar al pacientului pentru a lupta impotriva cancerului. Substantele produse de organism sau fabricate intr-un laborator sunt folosite pentru a stimula, ghida sau activa sistemul natural de aparare al organismului impotriva cancerului.
Terapie cu bifosfonati Bifosfonatii incetinesc procesul de distrugere a tesutului osos, atunci cand cancerul de prostata s-a raspandit la nivelul oaselor. Barbatii tratati cu terapie hormonala au un risc crescut de pierdere a masei osoase si pot fi tratati cu bifosfonati pentru a reduce riscul de fracturi osoase. Alege sectiunea Editorial. Acasa EDU.

RO Cancerul de prostata.

Tipuri de cancer

Cancerul de prostata: Simptome, Cauze, Tratament - prostatita.adonisfarm.ro
Cancer » Tipuri de cancer » Cancer de prostată. Prostata este o glandă a sistemulului reproducător masculin. Are dimensiunea unei nuci, este localizată sub vezică și înconjoară partea superioară Topuri uretrei, tubul care transportă urina din vezică. Cancerul de prostată este destul de frecvent în rândul bărbaților. Cancerul în stadiile incipiente când se găsește numai în glanda prostatică poate fi tratat cu șanse foarte mari de supraviețuire. Cancerul Tipuri de cancer de prostata s-a răspândit dincolo de prostată cum ar fi oasele, ganglionii limfatici și plămânii nu este ușor de tratat, dar poate fi controlat mai mulți ani. De multe ori, cancerul de prostată nu prezintă Tipuri de cancer de prostata sau simptome decât în stadiile avansate.

Tumorile care se dezvoltă nu pun presiune şi nu cauzează dureri, astfel că boala se poate dezvolta mulţi ani fără să cauzeze niciun disconfort. De aceea, screening—urile de prostată sunt indicate periodic, pentru depistarea precoce a bolii, Tipuri de cancer de prostata stadii incipiente, Tiphri este mai uşor de tratat şi şansele de recuperare, vindecare şi supravieţuire sunt semnificativ mai mari. Simptomele menţionate anterior, inclusiv simptomele urinare, nu sunt neapărat un semn al cancerului de prostată, putând fi cauzate de alte afecţiuni benigne. Cercetările arată şi că modificarea alimentaţiei poate reduce riscul de dezvoltare a cancerului de prostată, reducând predispoziţia de recidivă canceroasă sau favorizând încetinirea progresului bolii. Orthomol Immun este potrivit pentru controlul dietetic al deficiențelor imunitare legate de nutriție. Datorită caracteristicilor sale, acest produs satisface nevoia extrem de ridicată de micronutrienti în acest domeniu.

Totul despre cancerul de prostata, simptome si tratament

5 tipuri de cancer de care te poti vindeca definitiv

Despre cancerul de prostata — informatii generale. Cum se trateaza cancerul de prostata. Cancerul de prostata este al doilea cel mai frecvent tip de cancer care afecteaza barbatii, dupa cel de piele. Prostata este o glanda care face parte din sistemul reproducator masculin, amplasata in partea de jos a vezicii urinare, in fata rectului, care are dimensiunile unei castane. Rolul Tipuri de cancer de prostata este de a secreta fluide ce vor intra in compotizia lichidului seminal, cu scopul de a transporta spermatozoizii si de a facilita fecundarea Tipuri de cancer de prostata. In afara de cancer, aceasta glanda poate fi afectata si de prostatita inflamatia prostatei ori Tipurj hiperplazie benigna de prostata prostata marita.

Lasă un răspuns