Hemostaza prostatei

Structura prostatei. Prostata se dezvolta complet atunci cand ajungi la varsta de de ani. Glanda atinge atunci o greutate aproximativa de 20 g, avand un diametru transversal de 4 cm. Tesuturile sale sunt strabatute de uretra si canale ejaculatorii. Structura interna a prostatei este alcatuita din 5 lobi: lobul anterior (istmul) lobul posterior. I Hemostaza secundara (coagularea propriu-zisa) conduce la formarea cheagului rosu de fibrina si se realizeaza cu participarea factorilor plasmatici ai coagularii in 2 etape principale: 1. Formarea trombinei din protrombina (f. II): are loc sub actiunea complexului alcatuit din File Size: KB. hemostaza sa fie cat mai eficace.

In procedeul Freyer incizia vezicii este minima. Pentru enucleerea adenomului se introduce indexul mainii stangi in rect pentru a ridica prostata. Hemostaza se obtine fie printr-un clinaj perfect, fie prin mesaj, sau prin sonda cu balonet. hemostaza temporară se realizează prin formarea dopului Tc în decurs de min. Dopul trombocitar astupă zilnic nenum ărate leziuni vasculare la nivelul microcirculaţiei, în mod particular la nivelul capilarelor. În caz că numărul sau funcţia plachetară este insuficientă, la nivelul ţesutului subcutanat şi,

Hemostaza prostatei

Hemostaza prostatei
Manifestari prsotatei ordin general – sunt legate de gradul de insuficienta renala. Etiologia este incomplet elucidata. Peretii veziculelor seminale sunt alcatuiti din trei tunici: La examinarea ecografica se poate Hemostaza prostatei – vizualizarea vezicii urinare si distensia acesteia – depistarea lobului median prostatic – aprecierea volumului global al prostatei – litiaza vezicala – prezenta reziduului vezical – prezenta diverticulilor – existenta tumorilor vezicale. Cistotomiei definitive i se prefera astazi sondele autostatice de tip Foley ce trebuie bine intretinute si schimbate periodic. Progestativele de sinteza Depostal nu au indreptatit sperantele.

Acesti pacienti au de regula in antecedentele personale interventii chirurgicale Hemostaza prostatei pe colul Hemostaza prostatei sau uretrite microbiene;diagnosticul pozitiv se pune de obicei prin uretrografie retrograda si eventual uretrocistoscopie. Enzimele fibrinogenaza, fibrinoliza, veziculazaau un rol important pentru fluidificarea ejaculatului si prin aceasta permit spermatozoizilor sa-si desfasoare motilitatea.
Electrovaporizarea transuretrala a prostatei. Acest procedeu este asemanator rezectiei transuretrale deosebirea dintre acestea fiind diferenta ansei folosite, la acest procedeu ansa avand o intensitate de curent in jur de wati, realizand astfel vaporizarea, disecarea si hemostaza tesutului adenomatos. Investigatia este superioara metodei anterioare datorita usurintei mai mari de efectuare si a lipsei de,

Ingrijirea pacientilor cu adenom de prostata

Adenomul de prostata
Investigatii Sus. Ecografia transrectala premite Hemostaza prostatei Hemostazw fina a diferitelor zone ale prostatei. Asimetria functionala si anatomica, eventual mutismul renal unilateral, pot fi produse de: un diverticul sau calcul inclavat intr-o celula din apropierea orificiului uretral, tumoare vezicala in sediul periorificial, neoplasm de prostata sau afectiuni uretero-pielo-renale preexistente sau concomitente cu evolutia adenomului. Hemostaza prostatei prostatei sau functiile prostatei. Fara o tehnica bine pusa la punct metoda este grevata de mari riscuri cai false, hemoragie, perforatie vezicala, Hemostaza prostatei incomplete si nu permite tratarea unei afectiuni vezicale concomitente. Dimensiunile medii ale prostatei sunt de circa 4 cm in diametrul trensversal, cm in cel longitudinal si circa 3 cm in diametrul antero posterior, avand o greutate de aproximativ 5 grame.

Complicatiile sexuale sunt constituite de strictura uretrala, ejacularea retrograda Hemostaza prostatei sterilitate secundara, dar fara consecinte in ceea ce priveste potenta sexuala. Instilatiile Hemostaza prostatei, sedinte de dilatatii uretrale si tratamentul infectiei, readuc progresiv mictiunea normala, astfel ca la luni dupa operatie un procent mare de pacienti isi recapata prosattei bine controlata, urinile devin sterile si vezica se evacueaza complet. Prezentarea cazurilor. Caile de abord, perineala si posterioara au fost Hemostaza prostatei in prezent fiind folosite numai calea anterioara transvezicala si retropubiana.

Enzimele fibrinogenaza, fibrinoliza, veziculaza , au un rol important pentru fluidificarea ejaculatului si prin aceasta permit spermatozoizilor sa-si desfasoare motilitatea. Lichidul prostatic poate fi obtinut prin exprimarea glandei prin masaj rectal.

Lichidul prostatic este depozitat in glandele propriu-zise, mai ales in segmentul lor alveolar, si de aici este expulzat in timpul ejacularii printr-o contractie puternica a substantei musculare, careia i se adauga si actiunea muschilor perineali. Prostata ar avea rol genital. Extirparea ei, cel putin la animale , le reduce capacitatea reproducatoare. Dupa varsta de de ani in alveolele prostatice se constituie concretiuni formate din straturi concentrice, uneori calcifiate numite simpexioni sau corpi amilacei, care constituie asa – numitul „nisip prostatic”.
Sunt formati din proteine cristale de sparmina si numarul lor creste odata cu inaintarea in varsta. Prostata este o glanda hormono dependenta fiind puternic influentata de hormonii sexuali. Prezenta la nastere, ea se dezvolta „exploziv” la pubertate. In decursul varstei adulte, lobii laterali sunt stimulati de productia de testosteron, pe cand lobul mijlociu si glandele periuretrale stau sub influenta estrogenilor.

Odata cu inaintarea in varsta, in conditii obisnuite, scade producerea de testosteron si prostata se atrofiaza. Aceasta atrofie senila intereseaza intreg organul, atat componenta glandulara cat si cea musulo-conjunctiva. Daca odata cu diminuarea secretiei de testosteron se instaleaza o crestere a nivelului estrogenilor, se va produce „hipertrofia de prostata”.
Aceasta intereseaza in special glandele periuretrale si lobul mijlociu. In schimb o crestere a concentratiei de testosteron produce cancerul de prostata, care cuprinde mai ales lobul posterior. De aici se desprinde aplicatia practica a hormono-influentarii tumorilor prostatei: adenomul se trateaza cu testosteron, iar cancerul cu estrogeni si castrare. Vascularizatia si inervatia prostatei. Arterele provin din veziculele inferioare si rectalele mijlocii.

Din acestea se desprind ramuri capsulare si trabeculare, ambele emit arteriole care se capilarizeaza in jurul glandelor. Venele provenite din aceasta retea capilara urmeaza un traiect paralel, insa invers arterelor. Ele se deschid in largul plex venos prostatic, care inconjoara glanda si se varsa inapoi in vena rusinoasa interna.
Limfaticele se formeaza din plexuri perialveolare, ajung la un plex periprostatic si de aici la nodurile iliace externe, interne si sacrale. Nervii merg de-a lungul vaselor si se termina prin fibre senzitive, secretorii si motoare, provin din plexul nervos prostatic, situat pe fetele posterioare si laterale ale glandei. Plexul nervos prostatic provine din plexul hipo-gastric inferior plex mixt: simpatic si parasimpatic. Hiperplazia prostatica benigna, cunoscuta sub numele de adenom prostatic, fiind principala cauza de disurie, este definita clasic ca o tumora benigna, dezvoltata din glandele periuretrale situate submucos, supramontanal, prespermatic si intrasfincterian inauntrul sfincterului neted.

Din aceasta definitie rezulta ca originea glandulara a tumorii nu este contestata, dar este acceptata in alt sens decat s-ar deduce din termenul de adenom de prostata. Aceasta idee a aparut dupa ce s-a observat ca dupa enuclearea adenomului pe cale transvezicala, prostata propriu-zisa persista, impreuna cu canalele ejaculatorii. Studii mai recente arata ca glandei prostatice i se pot recunoaste doua portiuni : craniata si caudala. Limita dintre acestea ar fi un plan care trece prin orificiile canalelor ejaculatorii. Primele modificari de hiperplazie prostatica benigna apar in jurul varstei de 35 de ani, aceste modificari sunt reprezentate de noduli stromali vizualizati microscopic, dezvoltati in jurul glandelor periuretrale.
Evolutia este lenta, necesitand multi ani pentru formarea nodulilor glandulari hiperplazici maturi, cu dimensiuni de la cativa milimetri la cativa centimetri. Modificarile hiperplazice prostatice rezulta in formarea de : Noduli stromali celule musculare si fibroase. Noduli fibroadenomatosi tesut fibros si hiperplazie glandulara. Hiperplazie glandulara noduli acinari si hiperplazie stromala.

Celulele activ secretante ce intra in compozitia adenomului prostatic sunt: PSA antigenul specific prostatic , fosfataze acide prostatice PAP , enzime proteolitice, etc, celule ce sunt bogate in zinc. Nu se cunoaste in mod precis cauza hipertrofiei portiunii craniale a prostatei. Au fost invocati mai multi factori: In cazul aterosclerozei s-a crezut ca arterele prostatei caudale fiind afectate, procesul va avea ca urmare atrofia acesteia, in vreme ce prostata craniala, bine vascularizata, se va dezvolta mai amplu, ducand la hipertrofie.
Etiologia este incomplet elucidata. Exista mai multe ipoteze care incearca sa explice dezvoltarea adenomiomatoasa a prostatei frecvent corelata cu varsta. Modificarile hormonale sunt mai evidente la barbatul varstnic. Aceasta se explica prin scaderea progresiva a secretiei de testosteron pe masura inaintarii in varsta, concomitent cu cresterea progresiva a conversiei in estrogeni, in tesutul adipos, a testosteronului seric.

Se stie ca orhidectomia castrarea efectuata inainte de pubertate previne dezvoltarea adenomului prostatic. Se apreciaza ca androgenii sunt necesari pentru initierea, inducerea hiperplaziei prostatice, dar nu si pentru mentinerea acesteia. Anatomie patologica. Formatiunea tumorala, macroscopic, are aspectul unui con sau al unui trunchi de con cu baza spre vezica si varful in jos, strabatut de uretra. De cele mai multe ori adenomul este format din doi lobi laterali, egali sau asimetrici, la care uneori se adauga si un al treilea lob cunoscut sub numele de lob median.
Lobii laterali se dezvolta deseori inegal, deviind axul uretrei. Adenomul este inconjurat de o capsula fibroasa sau fibromusculara, care il separa de tesutul din jur,constituind planul de clivaj in cursul operatiilor deschise. Fiecare lobul este alcatuit din noduli de forma sferoidala, denumiti corpi sferoizi, ce pot fi usor enucleati.

Microscopic, nodulii sunt formati din hiperplazie stromala muculara si fibroasa , fibroadenomatoasa tesut fibros si hiperplazie glandulara si glandulara noduli acinosi practic toate aceste componente totdeauna prezente, dar in proportii diferite de la un individ la altul. Modificari ale aparatului urinar legate de evolutia adenomului. Date fiind conexiunile stranse intre prostata craniala si uretra supramontanala, aceasta va fi cel mai mult influentata de dezvoltarea adenomului, fiind alungita de la cm la mai mult de 5 cm.
Devierile laterale sunt legate de volumul inegal al lobilor adenomului; iar inchiderea unghiului dintre uretra anterioara si posterioara, de cresterea in inaltime a adenomului. De aici recomandarea de a utiliza pentru cateterizarea uretrei, la acesti bolnavi, sonde cudate Thiemann sau Mercier, Couvelaire. Colul vezical nu mai este circular, ci ia aspectul unei fante anteroposterioare, cu o comisura anterioara ogivala. Pe buza posterioara se poate observa implantat lobul median, separat prin mici incizuri de lobii laterali.
Uneori el poate constitui un mic opercul care sa obstrueze orificiul colului.

In alte cazuri una sau ambele parti laterale ale colului pot sa bombeze mai mult sau mai putin in vezica. In functie de dezvoltarea adenomului, trigonul poate fi normal sau mai mult reliefat in vezica, modificand raportul dintre col, bara interuretrala si orificiile uretrale.
Vezica sufera si ea modificari – mucoasa vezicala poate sa-si pastreze aspectul normal sau sa devina congestiva, cand adenomul se complica cu cistita sau litiaza. Musculatura, in fata obstacolului realizat de adenom, se va hipertrofia progresiv. Hipertrofiei ii urmeaza alungirea si treptat se ajunge la decompensarea fibrelor musculare. In distensiile cronice, ale vezicii urinare cu decompensare, peretele vezical este atrofic, cu fibre alungite, ineficiente. Diverticulii vezicali sunt determinati de hernierea mucoasei vezicale prin punctele slabe ale peretelui muscular.

Sediul orificiilor uretrale poate fi modificat in functie de marimea si evolutia adenomului, astfel ele pot fi apropiate sau indepartate de col edemul mucoasei trigonale, ca si al orificiilor uretrale.
Poate sa devina un obstacol in progresiunea urinei. Hiperpresiunea vezicala in contextul distensiei, poate duce la fortarea orificiilor determinand refluxul vezico-uretral. Prin importanta si evolutia sa, adenomul constituie un obstacol in evacuarea urinii. Lobul median, congestia pelvina, edemul mucoasei si submucoasei, ca si scleroza tesutului conjunctiv din jurul colului accentueaza si mai mult disectazia. Presiunea din vezica creste de la cc apa la cc apa. Pentru a invinge rezistenta, fibra musculara se hipertrofiaza.

Peretele vezical apare ingrosat, iar conturul festonat.
Expresia cistoscopica a hipertrofiei musculare este aspectul de „celule si coloane”, iar clinic apar polakiuria, cu mictiuni imperioase si intarzierea declansarii mictiunii. Portiunea intramurala a ureterelor va fi comprimata, ceea ce duce la staza cu dilatatie suprajacenta. Cum obstacolul este acelasi sau se accentueaza progresiv, fibra musculara se decompenseaza si continutul vezical nu mai este evacuat in intregime. Apare reziduu vezical, deci retentia cronica incompleta, polakiuria devine si diurna si se accentueaza progresiv. Staza vezicala poate duce la fortarea orificiilor uretrale, determinand refluxul vezico-uretral. Insuficienta renala este consecinta stazei uretero-pielice, iar infectia ii agraveaza evolutia. Manifestari clinice.

In mod obisnuit suferinta clinica este legata de evolutia unui adenom ce apare in jurul varstei de 60 ani si mult mai rar, inainte de aceasta, cunoscandu-se totusi cazuri operate in jurul varstei de 40 ani.
Polakiuria nocturna, in a doua jumatate a noptii, disuria, diminuarea fortei jetului urinar, marcheaza debutul afectiunii. Dupa predominanta si intensitatea unora din manifestarile simptomatologice, se pot recunoaste trei forme clinice ; Durata mictiunii este mai prelungita. Dimineata, dupa trezire, apar doua mictiuni apropiate, apoi, in cursul zilei, tulburarile mictionale dispar. Acest aspect corespunde de obicei unui adenom mai ferm, de consistenta unei mingi de tenis; De cele mai multe ori la acesti bolnavi se gaseste un adenom de volum mare, edematos, moale; Controlul rectal arata, de cele mai multe ori, un adenom mic si deseori explorarile evidentiaza un lob median.

In faza de prostatism, pe langa simptomele enuntate se mai pot observa : senzatia de corp strain in rect, erectii si polutii nocturne.
Din momentul aparitiei stazei urinare, deci si a reziduului vezical, functia renala va fi afectata. In afara de manifestarile urinare se pot observa: inapetenta, anemie, cefalee, ameteli acuze legate de gradul de insuficienta renala. Vezica urinara nu se palpeaza suprapubian, dar poate fi perceputa prin tact rectal bimanual. Cantitatea de urina restanta dupa mictiune poate fi evaluata prin sondaj vezical sau poate fi pusa in evidenta prin cistografie urografica postmictionala.
Pe langa manifestarile urinare, apar si cele de ordin general. Manifestari urinare. Bolnavul poate deveni un fals incontinent datorita cresterii reziduului vezical. Falsa incontinenta este datorata mictiunii prin prea plin.

Aceasta este mai intai nocturna, apoi diurna. Nu apare la toti bolnavii din acest stadiu.
La examenul regiunii hipogastrice se palpeaza globul vezical. Urina, daca nu este infectata, are aspect palid, datorita pierderii puterii de concentrare a rinichiului. Aceasta este explicatia si a unui grad mai mult sau mai putin accentuat de poliurie. Manifestari de ordin general – sunt legate de gradul de insuficienta renala. Se pot observa paloare, sete, uneori edeme ale membrelor inferioare. Nu rareori se observa apatie, somnolenta forma nervoasa sau inapetenta, greata, limba uscata. In cursul evolutiei unui adenom de prostata sunt frecvent intalnite manifestarile cardio-vasculare. Ele pot fi sistematizate in cardiopatii ischemice, cu tulburari de ritm si de conducere, hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca.
In afara de faptul ca orice cardiopatie mareste riscul chirurgical, sau este agravata de evolutia adenomului, exista cazuri care se amelioreaza dupa adenomectomie.

Fiecare dintre semnele si simptomele prezentate este evaluat cu puncte de la 0 la 4, efectuandu-se scorul total, prin aditionare punctelor, ceea ce corespunde la momentul respectiv, gradului de suferinta clinica provocat de adenomul prostatic. In functie de acest scor se indica tipul de tratamen: medicamentos, chirurgical, observatie clinica etc. Efectuarea in dinamica a acestuia sau postterapeutic prin orice procedeu indica evolutia simptomatologiei sau eficacitatea tratamentului.
Semnele clinice legate de complicatii ale aparatului urinar. Evolutia unui adenom poate fi grevata de numeroase complicatii: Litiaza vezicala: apare ca urmare a stazei vezicale sau infectiei urinare, mictiunile sunt dureroase si frecvente. Hematuria macroscopica: nu este un semn specific adenomului prostatic, astfel incit aparitia hematuriei in urina impune prudenta in interpretarea originii. Hematuria de origine prostatica este de obicei initiala, indolora, redusa cantitativ, dar poate fi abundenta, cu caracter total.

Complicatii infectioase ce pot imbraca aspectele unei infectii acute sau cronice. Pe plan clinic se disting: cistitele acute si cronice, pielonefritele acute si cronice, orhiepididimitele acute adenomitele acute si cronice. Pseudoincontinenta sau urinarea prin „prea plin”: frecventa la pacientii cu retentii incomplete de urina cu distensie vezicala, bolnavul devenind un fals incontinent, prin cresterea volumului peste cel fiziologic, a rezidului vezical. Falsa incontinenta este datorita mictiunii prin „prea plin”. Aceasta este mai intai nocturna apoi diurna; nu apare la toti bolnavii din acest stadiu. Retentia completa de urina: poate sa apara brusc sau sa fie precedata de accentuarea disuriei, excesele alimentare, ingestia de alcool, frigul, medicatia sedativa sau tranchilizanta, anestezia rahidiana sau generala, etc.
Ureterohidronefroza-refluxul vezico-ureteral.

La examenul clinic se gasesc semnele generale de uremie, asociate cu glob vezical, moale si rinichi mari, sensibili bilateral; deseori pacientii resimt dureri lombare in cursul mictiunilor consecutive refluxului vezico-ureteral. Tuseul rectal , intotdeauna bimanual, arata : Uretrocistoscopia si mai ales cistografia urografica pot evidentia existenta lobului median. Diferentierea de o prostatita acuta este relativ usoara, date fiind antecedentele infectioase, starea febrila, durerea si sensibilitatea glandei la tactul rectal.
Mai dificila este problema diferentierii unor noduli de adenomita de cei cancerosi. Pentru noduli neoplazici ar pleda duritatea lemnoasa, evolutia rapida si varsta pacientilor. Mai greu de afirmat este natura maligna a unor noduli mai profunzi, intralobulari. Incertitudinea si prudenta vor impune intotdeauna punctia biopsica. Explorari paraclinice – un examen specific este determinarea PSA-ului antigen specific prostatei ale carui valori cresc in adenomul de prostata si in cancerul de prostata.

Odata precizat diagnosticul de adenom de prostata, se impun unele explorari in vederea evaluarii rasunetului obstacolului subvezical asupra aparatului urinar si a precizarii existentei unei complicatii. Date fiind varsta la care evolueaza adenomul si mai ales daca se pune problema indicatiei operatorii va trebui sa avem in vedere evaluarea cat mai exacta a unor afectiuni concomitente.
Electrocardiograma, testele de coagulare, probele hepatice si radiografia pulmonara vor permite un bilant general sumar, pentru a evita unele surprize in evolutia postoperatorie. In acelasi context se inscrie controlul functiei renale prin determinarea ureei sanguine, creatininemiei, ionogramei si diurezei, date obligatorii inaintea efectuarii urografiei. Urografia standard – fara compresiune, cistografia, cistouretrografia mictionala, vor permite aprecierea modificarilor uretro-pielo-renale legate de existenta adenomului. Modificarile aparatului urinar superior sunt in mod normal simetrice, dat fiind obstacolul situat subvezical.

Expresia lor poate merge de la simple ectazii ureterale inferioare, cuduri uretrale, ureterohidronefroze pana la mutism renal.
Asimetria functionala si anatomica, eventual mutismul renal unilateral, pot fi produse de: un diverticul sau calcul inclavat intr-o celula din apropierea orificiului uretral, tumoare vezicala in sediul periorificial, neoplasm de prostata sau afectiuni uretero-pielo-renale preexistente sau concomitente cu evolutia adenomului. La partea inferioara a cistografiei se poate observa imaginea adenomului evoluand spre cavitatea vezicala si acoperita de opacitatea acesteia. Marginea superioara a adenomului poate fi convexa sau lobii pot fi separati de o mica scobitura sant marcand limitele lor. Lateral se observa cele doua uretere orizontale sau „in carlig de undita”. Pe linia mediana sau pediculat pe unul din lobi, se poate observa imaginea lacunara data de lobul median, ceea ce poate pune problema diferentierii de imaginea data de o tumora sau calcul vezical.
Importanta acestor imagini va fi apreciata in functie de volumul si dezvoltarea adenomului spre vezica.

De retinut ca in cazul unui adenom cu evolutie joasa, deformarile conturului inferior al vezicii sunt nesemnificative. Conturul vezical festonat este expresia vezicii de lupta. Antigenul prostatic specific glicoproteina produsa de celulele epiteliale poate fi liber sau legat, alfa 1 chimiotripsina, forma sub care este evidentiat in cancerul de prostata. PSA nu are specificitate absoluta, insa acesta poate evidentia diferenta dintre tesutul prostatic benign si malign. Ecografia se poate realiza atat pe cale abdominala cat si pe cale rectala. Aceasta investigatie se poate realiza rapid, nu este costisitoare si nu are contraindicatii.
La examinarea ecografica se poate stabili: – vizualizarea vezicii urinare si distensia acesteia – depistarea lobului median prostatic – aprecierea volumului global al prostatei – litiaza vezicala – prezenta reziduului vezical – prezenta diverticulilor – existenta tumorilor vezicale. Ecografia transrectala premite o apreciere fina a diferitelor zone ale prostatei.

Ecografia este indispensabila pentru urolog, permitand stabilirea precoce a patologiei prostatice si trebuie sa preceada orice atitudine terapeutica. Urografia intravenoasa exploreaza intreg aparatul urinar, depistand efectele cresterii in dimensiune a prostatei asupra aparatului pielocaliceal. La nivelul vezicii urinare se evidentiaza litiaza, diverticulii, prezenta vezicii urinare de lupta precum si aprecierea cantitativa a reziduului vezical prin efectuarea cliseului postmictional. De asemenea se poate depista prin urografie cresterea presiunii in aparatul renal datorita obstacolului produs de prostata. Tomografia computerizata si rezonanta magnetica nucleara nu sunt concludente in investigarea adenomului de prostata. Explorarile urodinamice precum urofluorometria debitometria , cistomanometria , profilul de presiune uretrala sunt necesare pentru stabilirea prezentei sau absentei obstructiei.

Tulburarile urinare datorate adenomului de prostata sunt prezente in 3 situatii: – prostata este marita de volum, adenomul trebuie diferentiat de atonia prostatica, prostatita cronica hipertrfica si tumora canceroasa – prostata cu volum normal, in acest caz diagnosticul diferential trebuie facut cu strictura uretrala sau vezica de cauza neurogena, aceasta implicand o alterare a fortei contractile a muschiului vezical – prezenta nodulilor la tuseul rectal ridica suspiciunea cancerului de prostata. Este necesara biopsia de prostata, ce se poate realiza prin punctie ghidata folosind ecografia. Litiaza prostatica si prostatita cronica nodulara constituie entitati mai rar intalnite dar este necesar sa fie consemnate.
Adenomiectomia chirurgicala reprezinta indepartarea tesutului patologic in totalitate de la nivelul prostatei. Caile de abord, perineala si posterioara au fost abandonate in prezent fiind folosite numai calea anterioara transvezicala si retropubiana. Complicatiile tratamentului chirurgical sunt hemoragiile per si postoperatorii, infectioase, urinare si sexuale.

Complicatiile urinare sunt reprezentate de incontinenta urinara si disuria care de regula survine tardiv. Complicatiile sexuale sunt constituite de strictura uretrala, ejacularea retrograda cu sterilitate secundara, dar fara consecinte in ceea ce priveste potenta sexuala. Principiul acestui procedeu consta in ablatia adenomului de prostata prin fragmentarea acestuia prin sectionarea electrica cu ajutorul unei anse, procedeu numit rezectia transuretrala a prostatei.
Rezectia prin ablatie se realizeaza prin irigare continua. Complicatiile postoperatorii imediate pot fi: hemoragia si sindromul post rezectiei transuretrale. Sindromul post rezectiei este urmarea reabsorbtiei lichidului de irigatie care ajunge in circulatie determinand hemodilutie cu hipervolemie si uneori hemoliza. Alte complicatii ce pot aparea in urma acestui procedeu sunt cele comune adenomiectomiei cum ar fi infectii urinare si genitale, incontinenta urinara si alte tulburari mictionale.
Acest procedeu este indicat de electie in adenoamele care au mai putin de 40 de grame.

Cele care depasesc 40 de grame au un risc foarte mare de recidiva prin restanta de tesut adenomatos. Acest procedeu este asemanator rezectiei transuretrale deosebirea dintre acestea fiind diferenta ansei folosite, la acest procedeu ansa avand o intensitate de curent in jur de wati, realizand astfel vaporizarea, disecarea si hemostaza tesutului adenomatos. Investigatia este superioara metodei anterioare datorita usurintei mai mari de efectuare si a lipsei de sangerare. Datorita faptului ca dezvoltarea prostatei si modificarile de crestere a volumului hiperplazie sunt procese androgen dependente tratamentul farmacologic se adreseaza componentei hormonale.
Finasterid Proscar este responsabil de inhibarea 5 alfa reductazei enzima responsabila de transformarea testosteronului in DHT si determina o diminuare marcata a nivelului plasmatic a enzimei cu ameliorarea semnificativa a simptomatologiei. Blocantii alfa 1 adrenergici actioneza rapid pentru ameliorarea simptomatologiei determinand crestrerea debitului urinar. Anti-aromataza este un complex enzimatic responsabil pentru transformarea androgenilor in estrogeni.

Extractele de plante sunt folosite inca din trecut, insa nu exista studii care sa obiectiveze rezultatele fitoterapiei , in prezent aceasta fiind considerata medicatie placebo. Generalitati Polipii gastrici sunt excrescente anormale care sunt localizate pe mucoasa care acopera stomacul. Acestia nu sunt frecvent intalniti.
De obicei, polipii gastrici sunt depistati din intamplare in timpul unei endoscopii gastro-intestinale de tract superior, Generalitati Hiperplazia benigna de prostata este un termen medical care exprima marirea in volum a prostatei, determinand astfel blocarea fluxului urinar. Aceasta afectiune este frecventa la barbatii in varsta si nu este canceroasa. Dar o prostata marita afecteaza Urologia este o ramura a medicinei putin cunoscuta atat in Romania, cat si la nivel mondial. Un studiu international la care care au participat 2.
Autor: SfatulMedicului. Generalitati Sus. Cuprins articol Salveaza articolul pentru mai tarziu Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.

Sterge articolul Elimina articolul din lista celor salvate. Cauze Sus. Stadii Sus. Mecanism fiziopatologic Sus. Simptome Sus. Complicatii Sus. Diagnostic Sus. Investigatii Sus. Diagnostic diferential Sus. Tratament Sus. Email Print. Medici specialisti Urologie Dr.


Ingrijirea pacientilor cu adenom de prostata. Organele prosttaei masculine sunt reprezentate de cele doua glande genitale. Testiculelede conducte seminalepenis si scrot. Testiculele – au ca rol producerea spermatozoizilor si a hormonilor sexuali masculini.

Spermatozoizii continuti in lichidul seminal sunt transportati prin conducte seminale conducte spermaticecare au numiri diferite, Hemostazz segmentul considerat : Ultimul segment, ductul ejaculator, se deschide pe coliculul seminal din uretra prostatica, astfel ca incepand de la aceasta formatiune, uretra masculina devine un conduct comun pentru eliminarea urinei si a spermei. Testiculele sunt continute intr-un sac median, format din tunici concentrice, numit scrot, iar uretra strabate organul copulator masculin, penisul. Organelor genitale le sunt anexate o serie Hemostaza prostatei glande seminalecare imbogatesc Hemostaza prostatei produsul lor lichidul seminal. Aceste glande sunt: Dintre organele mentionate, doar penisul si scrotul sunt organe genitale externe, toate celelalte sunt organe pgostatei interne. Este un organ pereche. Are rol secretor, produsul ei adaugandu-se lichidului seminal. Are in Hemostaza prostatei timp rol de Hemotazain care se acumuleaza si lichidul secretat de conductele spermatice.

Veziculele seminale au forma Hemostaza prostatei, cu baza orientata in sus, inapoi si inafara, iar varful in jos, Hemostaza prostatei si inauntru. Directia veziculelor seminale este deci oblica.

Ingrijirea pacientilor cu adenom de prostata

Adenomul de prostata

Prostata este o formatiune glandulara cu structura Hemostaza prostatei care inconjoara baza Hemostaza prostatei urinare si face parte din aparatul reproducator masculin. Odata cu inaintarea in varsta prostata are tendinta de crestere in volum hiperplazia benigna de prostata la barbatii cu productie normala de androgen. Cresterea diferitelor structuri ale glandei prostatice determina aparitia adenomului de prostata putand determina strangularea uretrei si astfel apar problemele urinare. Aceasta tumora este cea mai frecventa tumora benigna a barbatului peste 60 de ani. Adenomul de prostata apare in conditiile unui deficit al activitatii testiculare. Astfel ca la barbatii cu functie scazuta a glandei hipofizare sau la barbatii care au vasectomie inaintea varstei Hemoostaza 40 de ani, aparitia adenomului de prostata este prevenita.

Aparitia adenomului de prostata Hemostaza prostatei datoreaza alterarii metabolismului, unul dintre principalii factori fiind reprezentat Hemostaza prostatei testosteron.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?