Adenocarcinomul este o forma de cancer la prostata care se dezvolta din tesutul epitalial glandular. In cazul prostatei, deoarece contine si tesut muscular, poate sa apara un sarcom. Cel mai frecvent fiind insa, adenocarcinomul. In jur de 70% dintre carcinoamele la prostata se dezvolta in portiunea din spatele glandei, ceea ce explica simptomele. Cancerul de prostata apare în zona periferică in 70%, în zona centrală in %, iar în zona de tranziție in %. Majoritatea cancerelor de prostată sunt multifocale, cu implicarea sincronă a mai multor zone ale prostatei, care se pot datora tumorilor clonale și nonclonale. Distribuția și, Cancerul de prostata se vede la ecograf, Totul despre ecografia prostatica transrectala Prostatita cronica Din Comunitate buna ziua in urma cu 2 ani am inceput sa am probleme a inceput sa ma usture la urinat am fost la urolog am facut toate analizele posibile ex complet urina urocultura spermograma si spermocultura,testosteronul. Cancerul de prostata se vede la ecograf.
Prostatita cronica Din Comunitate buna ziua in urma cu 2 ani am inceput sa am probleme a inceput sa ma usture la urinat am fost la urolog am facut toate analizele posibile ex complet urina urocultura spermograma si spermocultura,testosteronul.
Cancerul de prostata vizibil la ecograf
Sunteti in Pericol de a Face Cancer de Prostata? In blocul operator, ea poate ghida explorarea chirurgicala, inclusiv pe cea a leziunilor creierului sau a maduvei spinarii; datorita simplitatii si a calitatii sale de a nu vatama, ecografia este adesea primul examen practicat pentru stabilirea unui diagnostic. Evenimentele scheletale sunt deosebit de frecvente, deoarece cancerul de prostată are o predilecție puternică pentru metastazare la nivelul osului. Denosumab poate fi administrat la bărbatii cu insuficientă renală sau chiar cu hemodializă; cu toate acestea, Cancerul de prostata vizibil la ecograf de hipocalcemie severă si hipofosfatemie este mai mare, iar doza, programul și siguranța denosumabului nu au fost încă definite. Masuratori de cord : Ventricul stang :: Baze de date interna fise pentru pacient: ID, nume, data nasterii etc.
Am facut ecograf in luna mai si mi s-a pus diagnostic prostatita acuta dupa care am luat Doxiciclina si iar Tavanic mg 2 sapt la indrumarea medicului si nu au disparut simptomele-nici o eficienta. Cancerul de prostata se vede la ecograf plus, adenomul de prostata este considerat un factor de risc in aparitia Cancerul de prostata vizibil la ecograf de prostata.
Nu am deficultati la urinare am jet si chiar daca nu beau multe lichide urinez totusi mult. Am fost la spital la urgenta cancerul de prostata se vede la ecograf ca sunt plecat din tara mi sa facut un control dar nu ecograf,mi sa aposat pe prostata si am simntit aceasi simtoma cad imi vine sa cancerul de prostata se vede la ecograf.
Totul despre ecografia prostatica transrectala Cancerul de prostata se vede la ecograf
Limfom malign Am facut toate analizele posibile de urina si nu a iesit nimic. Totul despre ecografia prostatica transrectala Si sa nu mancati condimentat. Tehnicile standard RMN pot fi luate în considerare pentru evaluarea inițială a pacienților cu risc crescut: Mi sa zis ca am prostatita. In acest caz pentru a nu mai avea probleme, de a nu se mai face analize din 6 in 6 luni ca sa vedem ca PSA o ia razna, de cancerul de prostata se vede la ecograf reface biopsia, si pana vine rezultatul sa albim, si Cancerul de prostata vizibil la ecograf nu putem dormi am dori sa stim riscurile care sunt pentru aceata operatie si care este cea mai buna metoda de a o opera.
Radioterapie Radioterapie externa curativa Este indicata: — la pacientii cu tumori T1, T2 si în asociere cu ablatia hormonala pentru ecovraf T3; — la pacientii cu contraindicatie pentru tratamentul chirurgical; — la pacientii cu boala pelvina reziduala dupa tratamentul chirurgical — la pacientii cu Cancetul ganglionara pelvina Brahiterapia Brahiterapie este utilizata în mod traditional pentru cazurile cu risc scăzutdeoarece studiile initiale au considerat că este mai putin eficace decât RT externa pentru boala cu risc crescut. Clasificarea Whitmore-Jewett Clasificarea Whitmore-Jewett împarte cancerul de prostată în Cancerul de prostata vizibil la ecograf stadii, A-D, după cum urmează: stadiul A — tumora este prezentă, dar nu poate fi detectată clinic stadiul B — Tumora poate fi simțită la examenul fizic, dar nu a diseminat în afara capsulei prostatice stadiul C — Tumoarea s-a extins prin capsula stadiul D — Tumora a diseminat în alte organe Clasificarea Whitmore-Jewett Cancerul de prostata vizibil la ecograf mai este utilizată pe scară largă, deoarece cancerul de prostată nu progresează neapărat într-o manieră secvențială.
Cu toate acestea, prostqta un studiu bine realizat nu a stabilit valoarea acestei abordări.
Am fost la spital la urgenta cancerul de prostata se vede la ecograf ca sunt plecat din tara mi sa facut un control dar nu ecograf ,mi sa aposat pe prostata si am simntit aceasi simtoma cad imi vine sa cancerul de prostata se vede la ecograf. Va multumesc! Fara lichid de ascita in cavitatea peritoneala. Sotul meu are 45 de ani. Ce inseamna mai exact aceasta descriere? Poate fi vorba despre cancer? Am 30 de ani si in luna martie am fost diagnosticat cu uretrita apoi am luat tratament Tavanic mg 3 sapt. Am facut toate analizele posibile de urina si nu a iesit nimic. Dupa tratament nu au disparut simptomele de roseata a glandului, usturime la ejaculare si a inceput sa ma doara si prostata.
Am facut ecograf in luna mai si mi s-a pus diagnostic prostatita acuta dupa care am luat Doxiciclina si iar Tavanic mg 2 sapt la indrumarea medicului si nu au disparut simptomele-nici o eficienta. Ce sa fac mi se pare ca doctorii imi dau tratamente dupa ureche? Am schimbat deja 2 doctori urologi.
In blocul operator, ea poate ghida explorarea chirurgicala, inclusiv pe cea a cancerul de prostata se vede la ecograf creierului sau a maduvei spinarii; datorita simplitatii si a calitatii sale de a nu vatama, ecografia este adesea primul examen practicat pentru stabilirea unui diagnostic.
Prima modalitate, foarte putin utilizata, indica printr-un traseu structurile intalnite de catre fasciculul de ultrasunete in lungimea unei linii drepte. A doua, cea mai obisnuita, da imagini anatomice in doua dimensiuni. In acest caz se vorbeste de ecotomografie. O sonda este pusa pe piele sau este introdusa intr-o cavitate naturala vagin sau rect. Ea este dotata cu un emitator de ultrasunete unde acustice nepercepute de urechea S6 este proiectat sa fie un sistem portabil care sa satisfaca toate nevoile pentru aplicatiile clinice speciale cum ar fi: abdominale, obstretico-ginecologice, parti moi, vasculare, cardiologice, transcraniene, urologice, de prostata, endocavitare, chirurgicale, pediatrice, etc.
Masuratori vasculare.
Cancerul de prostata se vede la ecograf urologie : volumul de urina si volumul prostatei. Masuratori de cord : Ventricul stang :: Baze de date interna fise pentru pacient: ID, nume, data nasterii etc. Cancerul de prostata se vede la ecograf pentru diagnosticul de Abdomen, Cardiac, Ginecologie, Obstetrica, problemele glandei tiroide, organe mici, urologie si asa mai departe. Utilizate pe scara larga pentru examenul clinic si de diagnostic.
Supravegherea activă presupune monitorizarea în mod activ in cursul bolii cu speranța de a interveni cu intentie curativa daca cancerul progreseaza. Progresia cancerului poate apare în cazul în care: -Cancer cu Gleason gradul 4 sau 5 se gaseste la repetarea biopsiei de prostata. Pacienții cu cancer de prostata localizat clinic, care sunt candidati pentru tratament definitiv și aleg supraveghere activă ar trebui să aibă un follow-up regulat. Follow-up ar trebui să fie mai riguros la bărbații mai tineri decât la bărbații mai în vârstă. Folow-up include: -PSA la fiecare 6 luni cu excepția cazului in care este indicat clinic altfel.
Terapia Adjuvanta sau de salvare după Prostatectomie radicala Majoritatea pacienților care au suferit prostatectomie radicala sunt vindecati de cancerul de prostată.
Cu toate acestea, unii barbati vor suferi recidiva patolgica sau biochimica. Selectarea bărbaților adecvati pentru radioterapia adjuvanta sau de salvare este dificila. Volumele țintă definite includ patul prostatei. Valoarea iradierii întregului pelvis este neclara datorita lipsei de beneficiu în supraviețuire fără progresia bolii în două studii clinice. Iradierea întregului pelvis poate fi adecvată pentru pacienții selectați. In cazul în care ganglionii limfatici sunt găsiti în timpul sau după prostatectomia radicala se recomanda: — TDA este o opțiune de categoria 1.
Recidiva patologica sau biologica după prostatectomia radicala 1. Recidiva biochimica dupa Prostatectomie radicala După un tratament curativ al cancerului de prostata clinic localizat, recurenta biochimica este de obicei prima dovada fie de recidiva locala, fie de progresie metastatică.
Barbatii care sufera recidiva biochimica dupa prostatectomia radicala se pot aloca in în 3 grupe: 1 cei al căror PSA nu reușește să scadă la nivel nedetectabil după prostatectomia radicală boală persistentă ; 2 cei care ating un PSA nedetectabil dupa prostatectomia radicala cu un nivel PSA ulterior detectabil, care crește la 2 sau mai multe determinări de laborator ulterioare boala recurenta ; sau 3 cazuri ocazionale, cu nivelul PSA mic dar persistent atribuit metabolismului scazut al PSA sau tesutului benign rezidual.
Deoarece cresterea PSA singura nu duce neapărat la recidiva clinica, evaluarea pentru grupul 1 și 2 trebuie să includă o evaluare pentru metastaze la distanta. Scintigrafii osoase sunt adecvate atunci când pacienții dezvoltă simptome sau când creșterea nivelului PSA este rapida. O TRUS biopsie poate fi de ajutor cand imagistica sugereaza recurenta locala. Pacientul poate fi observat sau supus RT externe de salvare primară cu sau fără ADT , daca nu sunt suspectate metastaze la distanta în timpul recidivei biochimice.
Doza de RT externa este cuprinsă între 64 — 72 Gy si poate fi crescuta pentru recurenta macroscopica dovedita prin biopsie. Volumul tintă include patul prostatei si poate include întregul pelvis la pacienti selectati.
Un agonist LHRH ar trebui să fie utilizat. TDA singura devine tratamentul de salvare când este dovedit sau exista suspiciune mare de metastaze la distanță. Radioterapia singura nu este recomandată dar poate fi administrata la locul metastazelor sau simptomelor în plus față de TDA, în cazuri specifice, cum ar fi afectarea oselor purtatoare de greutate. O crestere rapida a PSA poate autoriza evaluarea biopsia de prostate , in special la tineri sau barbatii sanatosi In continuare este indicat un workup suplimentar la pacientii care sunt candidati pentru terapia locală.
Biopsia trebuie să să fie încurajata in momentul recidivei biochimice post radioterapie în cazul în care stadializarea nu descopera boala metastatică.
Alte optiuni pentru interventii localizate includ crioterapia, HIFU si brahiterapia. Observarea, TDA și înscrierea in studii clinice sunt opțiuni viabile. Panelul NCCN foloseste termenul si când pacienții au avut TDA neoadjuvantă, concomitenta sau adjuvanta ca parte a terapiei de radiație cu condiția ca funcția testiculara sa-si fi revenit la normal. Optiunile pentru pacientii hormonal naivi cu boala progresiva depinde de prezenta metastazelor la distantă. Docetaxelul nu trebuie să li se ofere bărbatilor cu cancer de prostata progresiv M0 hormonal-naivi pentru ca studiile nu au aratat vreun beneficiu.
Barbatii cu volum redus de boala metastatica pot primi un tratament precoce cu docetaxel combinat cu TDA; cu toate acestea ei au mai putin beneficiu decât bărbatii cu volum mai mare de boala metastatica. In situatia unei recidive biochimice dupa terapia locala mai intai trebuie determinat daca pacientul este sau nu un candidat pentru terapie locala de salvare.
Bărbații care optează pentru TDA ar trebui să analizeze abordarea intermitentă. Momentul inițierii TDA trebuie individualizat în funcție de velocitatea PSA, anxietatea pacientului și efectele secundare potențiale. Pacienții cu timp de dublare a PSA mai scurt sau viteza de crestere mare a PSA și speranța de viață lungă ar trebui să fie încurajati să ia în considerare TDA incipienta.
Barbatii cu timp de dublare a PSA prelungit, care sunt mai in varsta sunt candidati excelenti pentru observare. Pacientii cu boala metastatica ar trebui sa fie interogati cu privire la efectele adverse legate de ADT. TDA intermitenta necesită o monitorizare atentă a PSA si a nivelului de testosteron mai ales în afara perioadelor de tratament si pacientii pot fi comutati la tratament continuu daca semnele de boală progreseaza. Blocada androgenica combinata adauga la costurile crescute si efectele secundare si lipsesc dovezile ca blocada androgenica combinata este mai eficace decât ADT.
Testele imagistice pot fi indicate pentru a monitoriza semnele de metastaze la distanță.
Factorii care afectează frecventa imagisticii includ riscul individual, varsta, starea generala de sanatate a pacientului, velocitatea PSA si gradul Gleason. Optiunile terapeutice include: Studiu clinic este alegerea preferată pentru pacientii cu CRPC ce nu prezintă semne de metastaze la distanta M0. Terapia hormonala secundara poate fi un anti-androgen pentru pacientii care au primit initial castrare medicală sau chirurgicală, retragerea antiandrogenica, ketoconazol inhibitor al enzimei suprarenale cu sau fără hidrocortizon, corticosteroizi, dietilstilbestrol DES sau alti estrogeni.
Cu toate acestea, nici una dintre aceste strategii nu a demonstrat ca ar prelungi supravietuirea în studiile clinice randomizate la barbatii care nu au primit inca chimioterapie pe bază de docetaxel. Carcinomul de prostata cu celule mici Carcinomul de prostata cu celule mici ar trebui sa fie luat în considerare la pacientii care nu mai răspund la TDA si au teste pozitive pentru metastaze.
Aceste tumori rare sunt asociate cu un nivel scazut al PSA in ciuda incarcaturiii metastatice mari si bolii viscerale. Biopsia leziunilor accesibile ar trebui să fie luata în considerare pentru a identifica pacientii cu caracteristici histomorfologice cu celule mici. Participarea la un studiu clinic este o alta optiune. Comportamentul carcinomului cu celule mici de prostată este similar cu cel al carcinomului cu celule mici pulmonar. Carcinomul cu celule mici al prostatei diferă de cancerul de prostata neuroendocrin; acesta din urmă poate fi mai frecvent si nu modifica tratamentul. Metastazele osoase Acidul zoledronic 4 mg la fiecare 3- 4 săptămâni sau Denosumab mg la fiecare 4 săptămâni sunt recomandate pentru barbatii cu CRPC si metastaze osoase pentru a preveni sau întârzia evenimentele scheletale asociate bolii SRE [categoria 1 de recomandare].
Evenimentele scheletale asociate bolii SRE includ fracturi patologice, compresia măduva spinării, necesitatea operatiei sau a RT externe pe os.
Durata optimă a tratamentului cu acid zoledronic sau denosumab la bărbati cu CRPC si metastaze osoase rămâne neclara. Se recomanda igienă orală, evaluarea dentară de bază pentru persoanele cu risc ridicat si evitarea chirurgiei dentare invazive în timpul tratamentului pentru a reduce riscul osteonecrozei maxilare ONM. În cazul în care chirurgia dentară invazivă este necesară, terapia trebuie amânată până ce stomatologul confirmă faptul că pacientul este vindecat, pentru a reduce riscul de ONM osteonecroza a maxilarelor. Suplimentarea cu calciu si vitamina D sunt recomandate pentru prevenirea hipocalcemiei la pacientii care au primit fie denosumab sau acid zoledronic.
Monitorizarea clearance-ul creatininei este necesară pentru a ghida dozarea acidului zoledronic. Denosumab poate fi administrat la bărbatii cu insuficientă renală sau chiar cu hemodializă; cu toate acestea, riscul de hipocalcemie severă si hipofosfatemie este mai mare, iar doza, programul și siguranța denosumabului nu au fost încă definite.
Hipocalcemia trebuie corectată înainte de a începe denosumab si este necesară monitorizarea calciului seric. Cercetarea clinică continuă privind prevenirea sau întârzierea diseminarii bolii la nivel osos. Un studiu de faza 3, randomizat la pacienți cu CRPC non-metastatic cu risc ridicat de invazie osoasă a arătat că denosumab a întârziat aparitia metastazelor osoase cu 4 luni, comparativ cu placebo.
Supraviețuirea generala nu a fost imbunatatita, iar FDA nu a aprobat această indicație pentru denosumab. Radiu este o optiune de categoria 1 pentru a trata metastazele osoase simptomatice fără metastaze viscerale. Evaluarea hematologică ar trebui să fie realizată înainte de inițierea tratamentului și ulterior, înainte de fiecare doză. Radiu nu trebuie administrat în asociere cu chimioterapie cum ar fi docetaxel in afara unui studiu clinic. Radiu poate fi utilizat in asociere cu denosumab sau acid zoledronic.
Utilizarea radioterapiei sistemice fie cu 89Sr stontiu sau Sm samariu poate fi benefica ocazional la pacientii cu metastaze multiple, dureroase, scheletice care nu răspund la chimioterapie paliativa sau analgezice sistemice si care nu sunt candidati pentru RT externa localizata.
Riscul de supresie a măduvei osoase, care ar putea influența capacitatea de a oferi chimioterapie sistemică suplimentară, trebuie luată în considerare înainte de inițierea acestui tratament. Sipuleucel-T nu a fost studiat la pacientii cu metastaze viscerale. Boala metastatica fara metastaze viscerale Enzalutamide si abiraterone cu prednison sunt 2 noi terapii de primă linie pentru pacientii cu CRPC metastatic asimptomatici care nu au primit chimioterapie chimioterapic-naivi.
Abiraterone nu ar trebui să fie luat cu alimente pentru a abroga semnele excesului de mineralocorticoizi, care poate rezulta din tratament. Aceste semne includ hipertensiune, hipokaliemie si edem periferic. Electroliti serici si tensiunea arterială trebuie monitorizată cu atentie în timpul terapiei.
Un studiu de fază 3 la bărbați fara terapie anterioara cu docetaxel a arătat că Enzalutamide mg pe zi a condus la o îmbunătățire semnificativă în PFS și supraviețuirea globală. Utilizarea Enzalutamidei în această situatie este de categoria 1. Pacientii care au primit enzalutamide nu au restrictii pentru produsele alimentare si prednisonul concomitent este permis dar nu este necesar.
Docetaxel cu prednison este pilonul traditional de tratament pentru boala metastatica simptomatica categoria 1. Docetaxelul nu este utilizat în mod obisnuit pentru pacientii asimptomatici, dar poate fi luat în considerare atunci când pacientul prezintă semne de progresie rapidă sau metastaze viscerale în ciuda lipsei de simptome. Radiu este o optiune de categoria 1 pentru tratamentul simptomatic al metastazelor osoase fără metastaze viscerale.
Alte optiuni includ participarea la studii clinice si terapia hormonala secundara anti androgeni, retragere antiandrogenica, ketoconazol cu sau fără hidrocortizon, corticosteroizi, DES sau alti estrogeni.
Ketoconazol nu trebuie să fie utilizat în cazul în care boala a progresat pe abirateron; Ambele medicamente inhiba CYP17A1. Boala metastatica cu metastaze viscerale Docetaxel si prednison este preferată ca prima linie de t ratament pentru CRPC simptomatic cu metastaze viscerale.
Cresterea numai a PSA nu defineste esecul terapiei cu docetaxel. Pacientul poate beneficia de chimioterapie in continuare, în cazul în care progresia clinica a bolii nu este evidentă. Enzalutamide este o altă recomandare de categorie 1 in această situatie. Abiraterone nu a fost evaluat în mod oficial la barbati simptomatici cu CRPC înainte de docetaxel. Prin urmare, utilizarea sa la acesti pacienti este o recomandare categoria 2A.
Utilizarea de abirateron cu prednison este rezon a bil pentru bărbati care nu sunt candidati pentru docetaxel sau care refuza chimioterapie. Mitoxantrona poate oferi beneficii paliative pentru pacientii simptomatici care nu pot tolera docetaxel.
Studiu clinic si terapia hormonala secundara sunt alte optiuni. Toti pacientii pot continua prin toate optiunile de tratament si ar trebui să primească cel mai bun tratament de sustinere. Boala metastatica progresiva dupa Docetaxel Nu există niciun consens pentru cea mai buna terapie suplimentară pentru pacientii cu CRPC metastatic după esecul docetaxelului. Toti pacientii pot continua prin toate optiunile de tratament si ar trebui sa primeasca cel mai bun tratament de sustinere.
Cabazitaxel este o opțiune pentru a doua linie de tratament , după esecul pe docetaxel pentru pacientii cu CRPC metastatic simptomatic. Această recomandare este de categoria 1. Cu toate acestea, prelungirea supravietuirii este relativ scurta si efectele secundare relativ mari. Se recomada utilizarea factorului de crestere a neutrofilelor profilactic în special la pacientii cu risc ridicat, supratratati. În plus tratamentul de sustinere ar trebui să includă antiemetice antihistaminice, antagonisti H2 si corticosteroizi profilactic , agenti antidiareici.
Cabazitaxelul nu a fost testat la pacientii cu disfunctie hepatică si nu trebuie utilizat la acesti pacienti.
Cabazitaxel trebuie întrerupt in boala clinică progresiva sau intolerantă. Reluarea docetaxel poate fi utilă la unii pacienti categoria 2A în loc de categoria 1 în această situatie , mai ales la cei care nu au prezentat dovezi definitive de progresia bolii la administrarea tratamentului anterior cu docetaxel. Unii pacienti cu CRPC pot fi considerati nepotriviti pentru chimioterapie cu taxani; astfel de pacientii ar putea fi luati în considerare pentru radiu sau terapie hormonala de linia doua. În plus, mitoxantrona rămâne o optiune de tratament paliativ pentru bărbatii care nu sunt candidati pentru terapia pe bază de taxani. Prednison sau dexametazonă la doze mici pot oferi beneficii paliative in situatiile refractare la chimioterapie. Participarea la un studiu clinic este încurajata.
Decizia de a iniția terapia în situatia de CRPC post-docetaxel ar trebui să se bazeze pe dovezi disponibile cu nivel înalt de siguranță, eficacitate și tolerabilitatea acestor agenți și aplicarea acestor dovezi la un anumit pacient. Expunerea anterioara la aceste medicamente trebuie luata în considerare. Nu exista date care sa informeze secvența corectă pentru administrarea acestor agenți la bărbații cu CRPC metastatic și unele date sugerează o rezistență incrucisata între Abiraterone și Enzalutamide. Nu s-au raportat studii randomizate care au comparat acești agenți și nu exista niciun model predictiv sau biomarker pentru a ajuta la identificarea pacientilor care sunt susceptibili de a beneficia la oricare dintre acești agenți.
Alegerea terapiei se bazează în mare măsură pe considerente clinice, care includ preferintele pacientului, tratamentul anterior, prezența sau absența bolii viscerale, simptome și efectele secundare potențiale.
NCCN recomandă ca pacienții să fie atent monitorizati cu imagistica radiologică de exemplu, CT, scanare osoasă , teste PSA si examene clinice pentru evidenta progresiei bolii. Utilizarea secvențială a acestor agenți este rezonabila la un pacient care rămâne un candidat pentru terapia sistemică ulterioară. Ambele presupun monitorizarea la fiecare șase luni, dar supravegherea activă poate implica biopsii de prostata de supraveghere. Observarea presupune monitorizarea evoluției bolii cu speranța de a oferi terapie paliativă pentru aparitia simptomelor sau modificarea examenului clinic sau a nivelurilor PSA care sugereaza ca simptomele sunt iminente.
Follow-up ar trebui să fie mai riguros la bărbați mai tineri decât la bărbații mai în vârstă. Folow-up ar include: -PSA la fiecare 6 luni cu excepția cazului in care este indicat clinic altfel. Deși mpMRI nu este recomandat pentru utilizare de rutină, aceasta poate fi luată în considerare dacă PSA creste si biopsia de prostata este sistematic negativă pentru a exclude prezența unui cancer anterior.
La 2 și 5 ani, pacientii care au suferit prostatectomie radicală au raportat rate mai mari de incontinenta urinara si disfunctie erectila dar rate mai mici de disfunctie intestinala. Revenirea continentei urinare, dupa prostatectomia radicala poate fi îmbunătătita prin păstrarea uretrei dincolo de apexul prostatei si prin evitarea deteriorarii mecanismului sfincterului distal. Conservarea gatului vezicii urinare poate permite o recuperare mai rapidă a controlului urinar. Stricturi anastomotice care cresc riscul de incontinenta pe termen lung sunt mai putin frecvente cu tehnicile chirurgicale moderne.
Recuperarea functiei erectile este legată în mod direct de gradul de conservare al nervilor cavernosi, varsta in momentul chirurgiei, precum si functia erectila preoperatorie. Ameliorarea functiei urinare a fost raportată cu tehnicile de menajarre a nervilor. Inlocuirea nervilor rezecati cu grefe nervoase nu par a fi eficace pentru pacientii care au suferit rezectia structurilor neurovasculare.
Capacitatea RMN pentru a detecta extensia extracapsulara poate ajuta la luarea deciziilor în chirurgie cu menajarea nervilor. Radioterapie Radioterapie externa curativa Este indicata: — la pacientii cu tumori T1, T2 si în asociere cu ablatia hormonala pentru tumori T3; — la pacientii cu contraindicatie pentru tratamentul chirurgical; — la pacientii cu boala pelvina reziduala dupa tratamentul chirurgical — la pacientii cu invazie ganglionara pelvina Brahiterapia Brahiterapie este utilizata în mod traditional pentru cazurile cu risc scăzut , deoarece studiile initiale au considerat că este mai putin eficace decât RT externa pentru boala cu risc crescut.
Cu toate acestea, mai multe dovezi sugerează că progresele tehnice în brahiterapia poate oferi un rol pentru brahiterapie la pacientii cu cancer de prostata localizat si avansat local cu risc ridicat de recidiva. Brahiterapia presupune plasarea unor surse radioactive in tesutul prostatei. În prezent, există două metode pentru brahiterapie de prostata: brahiterapia cu doze mici LDR și brahiterapia cu doze mari HDR.
Intervalul mic al radiatiilor emise de aceste surse de energie permit livrarea de doze adecvate la cancerul prostatei, cu evitarea iradierii excesive a vezicii urinare si rectului.
Avantajul brahiterapiei este că tratamentul este finalizat în 1 zi, cu putin timp pierdut din activitătile normale. De asemenea, riscul de incontinenta este minim la pacientii fără rezectie transuretrala a prostatei TURP si functia erectila este prezervata in scurt timp. Brahiterapia poate fi combinata cu RT externa 45 Gy , cu sau fără TDA neoadjuvantă pentru cancerele cu risc intermediar, dar creste rata complicatiilor. Pacientii cu cancer cu risc ridicat sunt în general candidati neadecvati pentru brahiterapie permanentă singura.
Prin combinarea RT externe Gy si HDR brahiterapie se permite cresterea dozei în timp ce se minimalizează toxicitatea acută sau tardiva la pacientii cu risc ridicat de cancer prostatic localizat sau local avansat. Studiile au demonstrat un risc redus de recurentă prin aditia brahiterapiei la RT. Brahiterapia de salvare Brahiterapia poate fi considerata, la barbatii cu recidiva biochimica după RT.
Radioterapia pentru metastazele la distantă Radioterapia externa este un mijloc eficient de paliatie a metastazelor osoase prin cancerul de prostată.
Metastazele osoase simptomatice izolate pot fi tratate cu RT externa. O cura scurta de 8 Gy x 1 este la fel de eficace si mai putin costisitoare decât 30 Gy în 10 fractiuni. Majoritatea pacientilor ar trebui să fie tratati cu o fractie unică de 8 Gy pentru metastazele non-vertebrale. Acest produs radiofarmaceutic a fost aprobat pentru tratamentul cancerului de prostata hormonal recurent, metastatic CRPC , la pacientii cu metastaze osoase simptomatice si fara metastaze viscerale. Eliminarea fecala a agentului a condus la efecte non-hematologice usoare, care au inclus greată, diaree si vărsături. Produsele radiofarmaceutice emitătoare de particule beta sunt o optiune eficienta si adecvata pentru pacientii cu boala metastatica larg răspândita, în special în cazul în care ei nu sunt candidati pentru chimioterapie mai eficientă.
Deoarece multi pacienti au dureri osoase multifocale, tratamentul sistemic tintit al metastazelor osoase ofera potentialul de ameliorare a durerii cu efecte secundare minime. Spre deosebire de agentul emitător-alfa radiu, beta-emitători nu conferă nici un avantaj de supravietuire si sunt paliative. Produsele radiofarmaceutice dezvoltate pentru tratamentul metastazelor osoase dureroase cel mai frecvent utilizate pentru cancerul de prostată includ strontiu 89Sr sau samariu Sm.
Alte terapii locale Criochirurgia , de asemenea, cunoscuta sub numele de crioterapia sau crioablatia, este o terapie minim invaziva care lezeaza tesutul tumoral prin intermediul congelarii locale. Un raport sugerează că crioterapia si prostatectomia radicala dau rezultate similare pentru cancerul de prostata unilateral. Un studiu realizat de Donnelly si colegii a repartizat aleatoriu de oameni cu boala T2 sau T3 fie la crioterapie fie la RT externa.
Toti pacientii au primit ADT neoadjuvantă. Nu a fost nici diferenta în OS sau supravietuirea fără boală la 3 ani Pacientii care au primit crioablatie au raportat o functie sexuala mai proasta.
HIFU Tehnica prin căldură, cunoscuta sub numele de HIFU high-intensity focused ultrasound — ultrasunete de mare intensitate concentrate este utilizata pentru tratarea cancerului de prostata localizat. Pentru a administra ultrasunete de mare intensitate concentrate se introduce o sonda de ultrasunete în rect, apoi se focalizează fasciculele de unde pe zonele canceroase ale glandei. Aceasta tehnica ar viza celulele canceroase si nu va deteriora nervii care controlează functia erectila. HIFU este este încă considerata o procedura experimentala. Nu există dovezi suficiente pentru a recomanda HIFU ca un tratament de rutină.
Terapia endocrina Terapia endocrina constituie baza tratamentului pentru cancerul de prostata avansat simptomatic. Principiul de bază al tratamentului cancerului de prostată avansat este de a epuiza androgenii sau de a inhiba semnalizarea prin receptorul androgenic AR.
Această abordare a fost descrisă pentru prima dată în de către Huggins si Hodges, care au arătat că îndepărtarea chirurgicală a testiculelor sau administrarea de estrogeni exogeni pot induce regresia tumorala, reduce nivelul fosfatazei acide în sânge si amelioreaza simptomele bolii.
Ambele au rămas standardul de tratament până la aparitia hormonilor agonisti de eliberare a hormonului luteinizant LHRH introdusi în anii Rolul paliativ al adrenalectomiei chirurgicale pentru boala care progresează în urma orhiectomiei a fost descris pentru prima dată în , ulterior înlocuita de către prima generatie de inhibitori enzimatici ai biosintezei suprarenale de steroizi aminoglutethimide si ketoconazol. Antiandrogenii nesteroidieni au fost introdusi în anii Toate aceste medicamente scad nivelurile de androgeni, cu exceptia antiandrogenilor nesteroidieni care blocheaza legarea androgenilor la RA.
Prima a combinat un agonist LHRH cu flutamida, altele cu inhibitori ai sintezei de androgeni la nivel de suprarenala; nici unul dintre acestea nu au ameliorat semnificativ supravietuirea.
Aceta este secretat de hipotalamus si actionează asupra glandei pituitare pentru eliberarea hormonului foliculostimulant, care actionează asupra celulelor Sertoli si a hormonului luteinizant LH , care actionează asupra celulelor Leydig pentru a controla sinteza de androgeni si spermatogeneza la nivelul testiculelor. Estrogenii inhiba producerea de LHRH, care scade eliberarea de hormon foliculostimulant si LH si reduce nivelul de androgen într-o manieră dependentă de doză.
Agonisti LHRH produc o crestere initială a LH, care creste nivelul de testosteron, urmata la 1 — 2 săptămâni mai târziu de o reglare scazuta a receptorilor LH care conduce la o castrare medicală. Cresterea initială a testosteronului poate exacerba boala, precipitand sau exacerband simptome cum ar fi durerea, uropatie obstructiva si compromiterea măduvei spinării.
Acesti agenti au fost aprobati pentru prima data, pe baza studiilor care au arătat un profil de siguranta, comparativ cu estrogenii pe cale orala, in special in reducerea evenimentelor cardiovasculare precum edem, tromboza si tromboembolism, infarctul miocardic si accidente vasculare cerebrale. Cateva sunt aprobate pentru utilizare in Statele Unite ale Americii, incluzand acetat de leuprolidă Lupron, administrat intramuscular; Eligard, administrat subcutanat, Viadur, implantat subcutanat , acetat de goserelin Zoladex, administrat subcutanat în peretele abdominal , triptorelin pamoat Trelstar, administrat intramuscular si acetat de histrelină Vantas, implantat subcutanat.
Aceste medicamente sunt disponibile ca administrare zilnica sau injectii lunare si injectii depot la 3 , 4 , 6 sau 12 luni. Leuprolid lupron furnizat ca fiole de 7,5 mg; 22,5 mg sau 30 mg.
Doza administrata i. Se administreaza 3,6 mg s. Se administreaza IM fesier 3,75 mg o dată la fiecare 4 săptămâni mg o dată la fiecare 12 săptămâni 22,5 mg o dată la fiecare 24 săptămâni — Histrelin acetat Vantas : 50 mg Kit Subcutanat: Se administreaza subcutanat: 50 mg implant inserat pe cale chirurgicală la fiecare 12 luni Antagonistii LHRH produc niveluri de castrare ale testosteronului in 48 de ore, fără cresterea initială a lor, făcându-i o alegere convingătoare pentru tratamentul initial al pacientilor cu simptome.
În prezent, degarelix, disponibil sub formă de injectii subcutanate lunare, este singurul antagonist LHRH, care este aprobat în Statele Unite ale Americii. Rezultatele raportate sugerează o eficacitate comparabila sau usor îmbunătătită în raport cu agonisti discutati anterior. Doza de incarcare este de mg 2 injectii de mg administrate subcutan, iar doza de intretinere este de 80 mg la 28 de zile subcutanat. Antiandrogenii Antiandrogenii blocheaza legarea testosteronului la RA receptorii androgenici.
Există două tipuri: agenti clasa I, tipul steroidian precum acetatul de ciproteron , au proprietăti progestative care suprima nivelurile de LH si scad nivelul seric al testosteronului; acestia nu sunt utilizati pe scară largă.
Agentii clasa II de tip nesteroidian se leagă de RA si actionează ca antagonisti competitivi pentru liganzi care altfel s-ar putea lega si activa activitatea transcriptionala dependentă de ligand a receptorului. Primii trei agenti de prima generatie din clasa II sunt flutamida, care are o perioadă de înjumătătire scurtă necesitand mai multe doze zilnice, bicalutamida si nilutamidă, care au perioada de injumatatire săptămânala si sunt administrate o dată pe zi. Agentii tip II administrati în monoterapie nu inhibă sinteza LH în hipotalamus sau hipofiza si nivelul seric de testosteron creste. Nici unul din acesti antiandrogeni nu sunt aprobati ca monoterapie in Statele Unite ale Americii, cu toate că bicalutamidă mg este aprobata in Uniunea Europeana.
Inhibitorii enzimatici ai sintezei de androgeni Toti hormonii steroidieni sunt derivati din pregnenolon si apoi metabolizati prin intermediul mai multor enzime din clasa CYP În cadrul glandei suprarenale, CYP17 mediaza sinteza de androgeni slabi precum dehidroepiandrosteron DHEA si androstendionă, în timp ce în testicule, prezenta keto reductazei generează testosteron, care poate fi transformat ulterior in DHT în tesuturile periferice prin 5α-reductază. Efectul nu este durabil, limitând utilizarea drogului ca prima linie de tratament. A fost util pentru pacientii care s-au prezentat cu compresie acută a măduvei spinării sau coagulare intravasculară diseminată, când analogii LHRH sunt contraindicati, iar riscul de hemoragie prin chirurgie este semnificativ.
Toxicitatile terapiei de privare androgenica ADT-androgen deprivation therapy Efectele adverse asociate cu TDA includ pe cele asociate cu starea de hipogonadism si altele care sunt unice medicamentelor utilizate. În consecintă, pentru a ameliora anxietatea pacientilor si a minimaliza stresul, este esential de a informa pacientii de obiectivele tratamentului si evenimentele adverse potentiale care pot să apară.
Multe dintre efectele adverse ale TDA pot fi ameliorate prin exercitiu fizic. Disfunctia erectila si pierderea libidoului sunt aproape universale. Marimea penisului si testiculelor pot diminua, scade pilozitatea facială si corporală, dar modelul masculin de chelie se poate îmbunătăti. Cresterea in greutate este, de asemenea, frecventa dintre care cel mai mult este grăsime, deoarece masa musculara scade si a depăsit 6 kg, în medie la 12 luni.
Alti factori care contribuie la cresterea în greutate includ o crestere a poftei de mancare si stilul de viată sedentar.
Nu se stie sigur dacă intoleranta la glucoză rezulta de la o crestere a greutătii sau adipozitătii, o scădere a tolerantei la efort sau o combinatie a acestora sau a altor factori. Modificarile din oase pot fi monitorizate prin densitometrie osoasa si markeri ai turnover-ului osos, cum ar fi telopeptidul-N urinar un produs de degradare al colagenului , fosfataza alcalină specifică osoasa si osteocalcina. Pierderea de masa osoasa si ratele de fractura pot fi reduse cu bisfosfonati, de pilda zoledronat sau denosumab blocarea maturarii, functiei si supravieturiii osteoclastelor si toremifen, un modulator selectiv al receptorilor estrogenici.
Parte integrantă a mentinerii integritătii oaselor sunt exercitiul fizic, reducerea cafeinei, precum si renuntarea la fumat. Alte efecte adverse ale ADT includ depresia, schimbări de dispozitie, labilitate emotională, scăderea acuitătii mentale, precum si pierderi de memorie. Testele psihologice pentru disfunctii cognitive sugerează că anumite aspecte ale rationamentului spatial si abilitatea spatiala, împreună cu memoria si atentia, pot fi afectate de TDA.
Problemele cardiovasculare sunt, de asemenea, un motiv de îngrijorare, având în vedere multitudinea de factori de risc, care sunt agravate de TDA, incluzand cresterea în greutate, cresterea tesutului adipos, scaderea tolerantei la efort, hiperlipidemie, scăderea sensibilitătii la insulină si intolerantă la glucoză. Legăturile dintre TDA si mortalitatea cardiovasculara ramane controversata si nu există nici un motiv, în prezent, pentru a initia testarea cardiaca la pacientii cu boli cardiovasculare, înainte de initierea ADT.
Toxicitatea antiandrogenilor Antiandrogeni nu scad androgenii serici si ca rezultat, este mai putina pierdere a libidoului, mai putine bufeuri si potenta poate fi crutata, în timp ce masa musculara si osoasa sunt mentinute. Toxicităti unice în raport cu abordările de scădere a testosteronului includ evenimente gastro-intestinale, cum ar fi cresteri ale enzimelor hepatice, tulburări gastrice si diaree si complicatii pulmonare, cum ar fi fibroza; aceste reactii toxice sunt un efect rar de clasă al antiandrogenilor de primă generatie, care apar cel mai frecvent cu nilutamida.
Iradierea sanului profilactica poate reduce frecventa si severitatea acestor efecte.
La pacienții cu metastaze evidente, care sunt expuse riscului de aparitie a simptomelor, asociat cu exacerbarea testosteronului secundar agonistului LHRH singur , trebuie sa fie administrata terapia anti-androgenica, înainte sau concomitant cu agonistii LHRH, timp de cel puțin 7 zile, pentru a diminua legarea ligandului la receptorul androgenic. Prin urmare, nu exista fenomenul de exacerbare flare asociat cu acești agenți și nici administrarea concomitentă de anti-androgen nu este este necesara. Dovezi recente sugerează că orhiectomie poate fi mai sigura decât agonistii LHRH. Orhiectomia a fost asociata cu un risc mai mic de fractură, boala arteriala periferica si complicatii cardiace desi riscul a fost similar pentru diabet zaharat, tromboză venoasă profundă, embolie pulmonară și tulburări cognitive.
Prin urmare, agonisti LHRH pot afecta contractilitatea cardiaca, inflamația și stabilitatea plăcii vasculare.
Castrarea medicală sau chirurgicală combinată cu un anti-androgen este cunoscuta ca blocada androgenica combinata. Nu există studii randomizate prospective care sa demonstreze un avantaj de supravietuire cu blocada androgenica combinata fata de utilizărea în serie a unui agonist LHRH și un anti-androgen. Monoterapie cu anti-androgeni pare a fi mai puțin eficace decât castrarea medicală sau chirurgicală și nu este recomandat pentru TDA primara.
Diethylstilbestrol DES poate produce castrarea chimică în condiții de siguranță la multi bărbați. Ginecomastia și efectele secundare cardiovasculare efecte apar cu frecventa crescuta cu creșterea dozei. Efectele secundare sunt rare și supraviețuirea pare echivalentă cu cea a altor mijloace de TDA la doza zilnica de 1 mg. Estradiol transdermic poate furniza un control similar al cancerului cu mai putine efecte secundare. TDA pentru pacienții cu boala localizata cu risc scazut de recidiva Niciun beneficiu de supravietuire la 15 ani nu a fost gasit la pacientii care au primit TDA comparativ cu observația singura.
Plasarea pacientilor cu cancer de prostata in stadiu precoce pe TDA nu ar trebui să fie practică de rutină. TDA pentru pacientii cu boala localizata cu risc ridicat sau foarte ridicat de recidiva TDA combinata cu EBRT este un tratament primar eficient pentru pacienții cu risc ridicat sau risc foarte mare. Terapia combinată a fost asociată cu o imbunatatire consecventa a SV generale si specifice de boala in comparatie cu o singura modalitate de tratament în studii randomizate de fază 3.
TDA Adjuvanta dupa Prostatectomie radicala Rolul TDA adjuvante dupa prostatectomia radicala este limitată la cazurile în care se găsesc ganglioni limfatici pelvini pozitivi, cu toate rapoartele în acest domeniu au scos la iveală concluzii mixte. Messing si colegii au randomizat pacienții care aveau ganglioni limfatici pozitivi la momentul prostatectomiei radicale la TDA imediata sau observare. Dupa o perioadă de urmărire mediană de 11,9 ani, cei care au primit TDA imediata au avut o imbunatatire semnificativa a supravietuirii globale.
C u toate acestea, o meta-analiză a determinat o recomandare împotriva TDA pentru cancerul de prostata metastatic prin ganglioni limfatici pelvini pozitivi in ghidul ASCO. O analiză a de pacienti cu ganglioni pozitivi nu au reușit să demonstreze un beneficiu de supravietuire de la TDA initiata in termen de 4 luni de la prostatectomia radicală comparativ cu observația. TDA pentru recurenta biochimica Pacienții cu un nivel PSA in creștere și asimptomatici sau fara dovezi clinice de cancer dupa tratamentul definitiv prezinta o dilemă terapeutică in ceea ce privește rolul ADT.
Unii dintre acești pacienți vor muri in cele din urma de cancer. Momentul initierii TDA pentru pacienti la care singura dovada de cancer este PSA in crestere este influentata de viteza de crestere a PSA, anxietatea pacientului si a medicului, efectele secundare pe termen scurt si lung ale TDA și comorbiditățile pacientului. TDA incipienta este acceptabila, dar o alternativă este observarea atenta până la apariția progresiei cancerului.
TDA incipienta poate fi mai buna decât TDA intârziată, cu toate că definițiile timpurie și târzie de exemplu, de la ce nivel al PSA rămân controversate. Trialul canadian PR. Mai mulți pacienți au murit de cancer de prostata in bratul cu TDA intermitenta din pacienți decât in brațul cu TDA continua 94 din pacienți , dar acest lucru a fost echilibrat de mai multe decese cauzate de cancer non-prostata in bratul cu TDA continua.
Funcția fizică, oboseala, probleme urinare, bufeuri, libidoul și disfunctie erectila arata o imbunatatire modesta in grupul cu TDA intermitenta. Populația de testare a fost heterogenă, așa că rămâne neclar care dintre acești pacienți asimptomatici au beneficiat de tratament. O meta-analiza a identificat șase studii clinice controlate randomizate care au comparat TDA continua cu TDA intermitenta la barbatii cu cancer de prostata avansat local si nu a gasit nici o diferenta in mortalitate si progresia si un avantaj al abordării intermitente în ceea ce privește calitatea vieții și efectele adverse.
TDA pentru boala ganglionara sau boala metastatică Controversa rămâne privind momentul și durata TDA când terapia locala a eșuat.
Majoritatea cred că TDA incipienta este cea mai buna, dar este asociata cu efecte secundare crescute și dezvoltarea sindromului metabolic. O trecere în revistă a literaturii mai vechi din practica clinica și modele preclinice oferă putine dovezi că momentul TDA are importanta. Timpul mediu de la metastaza ganglionara limfatica la metastazele osoase este de 3 ani si supravietuirea este de aproximativ 3 ani cu TDA si probabil mai mult de 5 ani cu TDA si noii agenti. La 13 ani, autorii au raportat supraviețuire similară între cele două brațe. Prin urmare, preponderența dovezilor sprijină o abordare mai măsurată in utilizarea TDA, pentru cancerul de prostata metastazat in ganglionii limfatici.
TDA este standardul de aur de tratament initial pentru pacientii cu boala metastatica la prezentare. La o urmarire mediana de 9,8 ani, valoarea mediana a supravietuirii a fost de 5,1 ani pentru brațul cu TDA intermitenta și 5,8 ani pentru bratul cu TDA continua.
Rata de risc pentru deces cu TDA intermitenta a fost 1. Studiul a demonstrat o mai buna functie erectila si sanatate mentala la pacienții care primesc TDA intermitenta la 3 luni, dar diferența a devenit nesemnificativă, ulterior. Mai multe meta-analize ale unor studii randomizate controlate nu au raportat diferente de supravietuire intre TDA intermitenta si continua. O altă analiză recentă a concluzionat că non-inferioritatea ADT intermitente în ceea ce privește supraviețuirea nu a fost demonstrata în mod clar.
Cu toate acestea, abordarea intermitenta duce la îmbunătățirea marcata a calității vieții in comparație cu abordarea continua in cele mai multe studii, iar panelul crede ca TDA intermitenta trebuie puternic considerata. Terapia hormonala de linia I primara a La pacientii cu invazia osoasa minima mai putin de 5 leziuni si simptome minime se recomanda terapie de deprivare androgenica TDA. Se realizeaza prin orhiectomie sau Leuprolide 7,5 mg s. Dupa orhiectomie sau castrare medicala, timp de 1 luna se adauga un antiangrogen Flutamida sau Casodex.
Terapia hormonala de linia a II-a secundara Ablatia hormonala initiala controleaza simptomele în medie 2 ani, dupa care reapar semnele bolii metastatice. Se asociaza cu greturi, varsaturi, afectare hepatica. Este indicata ca tratament primar în boala avansata si la pacientii necooperanti la tratamentul medicamentos. Ca efecte secundare produce libidou scazut, impotenta, ginecomastie. Raspunsul clinic apare rapid dupa orhiectomie cu o ameliorare a simptomatologiei la ore de la efectuare. Are avantajul costului ieftin si comoditatii. Ca efecte secundare cel mai frecvent produce flashuri, libidou scazut, impotenta si ginecomastie. Poate exacerba temporar semnele si simptomele tumorii putând determina o agravare a obstructiei urinare sau a durerilor osoase.
Produse: — Leuprolid lupron furnizat ca fiole de 7,5 mg; 22,5 mg sau 30 mg. Se administreaza IM fesier 3,75 mg o dată la fiecare 4 săptămâni mg o dată la fiecare 12 săptămâni 22,5 mg o dată la fiecare 24 săptămâni — Histrelin acetat Vantas : 50 mg Kit Subcutanat: Se administreaza subcutanat: 50 mg implant inserat pe cale chirurgicală la fiecare 12 luni c Antagonistii hormonului eliberator al hormonului luteinizant LHRH Antagonistii LHRH produc niveluri de castrare ale testosteronului in 48 de ore, fără cresterea initială a lor, făcându-i o alegere convingătoare pentru tratamentul initial al pacientilor cu simptome. În prezent, degarelix Firmagon , disponibil sub formă de injectii subcutanate lunare, este singurul antagonist LHRH, care este aprobat în Statele Unite ale Americii.
Firmagon fiole de 80 mg si mg; se administreaza subcutanat.
Doza de încărcare: mg administrate ca două doua fiole de 3 ml mg Doza de întreținere: 80 mg; se administreaza o singură injecție de 4 ml la fiecare 28 de zile începând la 28 de zile după doza inițială de încărcare d Antiandrogenii nonsteroidali se leaga la receptorii androgenici citoplasmatici si inhiba competitiv preluarea si legarea androgenilor la tesuturile tinta.
Ca efecte secundare produc impotenta, ginecomastie, diaree, bufeuri de caldura, scaderea libidoului. Mai rar pot determina hepatita inclusiv icter colestatic, pneumonita interstitiala. Se administreaza în asociere cu analogi ai agonistilor LHRH sau cu orhiectomie concomitenta. La pacientii cu afectiuni hepatice se testeaza periodic functia hepatica. Produse: Flutamida Eulexin capsule de mg sau mg. Nilutamida Nilandron de 50 mg. Bicalutamida Casodex tb. Se administreaza 50 mg p. Se administreaza în asociere cu agonisti LHRH pentru reducerea nivelului testosteronului.
Ca efecte secundare apar ginocomastie, tulburari ale dinamicii sexuale si spermatogenezei, modificari ale functiei hepatice. Este conditionat sub forma de capsule de 50 mg. Se crede ca receptorul androgenic se modifica si recunoaste antiandrogenul ca stimulator. În prezent se recomanda ca la pacientii în tratament cu blocada androgenica combinata si la care boala progreseaza sa se retraga Flutamida. Cancerul de prostata. Cancerul de prostată este cel mai frecvent cancer noncutanat la bărbați.
Deși cancerul de prostată poate fi un cancer în creștere lentă, mii de oameni mor de boală în fiecare an. Aceasta este a doua cauză de deces prin cancer la barbati.
Variația marcată a incidentei cancerului de prostată în rândul populațiilor din diferite părți ale lumii sugerează implicarea factorilor genetici. Există și predispoziție familială. Factorii de mediu, în special dieta, sunt de asemenea importanți. În prezent, majoritatea cancerelor de prostată sunt identificate la pacienții care sunt asimptomatici. Diagnosticul în astfel de cazuri se bazează pe anomalii al antigenului specific prostatic PSA sau la examinarea rectală digitala DRE. Screeningul pentru cancerul de prostată este un subiect controversat, în mare parte din cauza rezultatelor conflictuale din studiile prospective, randomizate.
Educația cu privire la riscuri și beneficii este importantă pentru a ajuta oamenii să ia decizii informate cu privire la screening și, în cazul celor diagnosticați cu cancer de prostată, diferitele opțiuni de tratament. Prostata se află sub vezica urinară și cuprinde uretra prostatică.
Este înconjurata de o capsulă și este separata de rect, printr-un strat fascial denumit aponevroza Denonvilliers. Artera vezicală inferioară, derivată din artera iliacă internă, furnizează sânge la baza vezicii urinare și a prostatei.
Ramurile capsulare ale arterei vezicale inferioare ajută la identificarea plexului pelvin rezultat din rădăcinile nervoase S și T Legătura neurovasculară se află pe ambele părți ale prostatei pe rect. Este derivată din plexul pelvin și este importantă pentru funcția erectilă. Cancerul de prostată se dezvoltă atunci când rata de diviziune celulară și de moarte celulară nu mai sunt egale, ducând la creșterea tumorala necontrolata. Dupa evenimentul inițial de transformare, mutații suplimentare la nivelul multor gene, incluzand genele pentru proteina p53 și retinoblastom, pot duce la progresia tumorii și la metastazare.
Cele câteva cazuri care au morfologie neuroendocrină se crede că apar din celulele stem neuroendocrine prezente în mod normal în prostată sau din diferențiere aberanta în timpul transformării celulelor.
În multe cazuri, carcinoamele de prostată cu diferențiere scuamoasă apar după radioterapie sau tratament hormonal. Majoritatea cancerelor de prostată sunt multifocale, cu implicarea sincronă a mai multor zone ale prostatei, care se pot datora tumorilor clonale și nonclonale. Când aceste tipuri de cancer sunt invazive la nivel local, tumorile zonei de tranziție se extind la gâtul vezicii urinare, în timp ce tumorile zonei periferice se extind la canalele ejaculatorii și la veziculele seminale. Penetrarea prin capsula prostatică și de-a lungul spațiilor perineurale sau vasculare are loc relativ târziu. Mecanismul metastazelor la distanta este slab înțeleasă. Cancerul disemineaza mai devreme la os, adesea fără limfadenopatie semnificativă. Teoria mecanică atribuie metastazarea prin diseminarea directă prin spatiile limfatice și venoase în coloana lombară inferioară.
Plămânii, ficatul și metastazele suprarenale au fost, de asemenea, documentate. Factorii de creștere specifici tisulari și matricele extracelulare sunt exemple posibile. Timpul de dublare în boala în stadiu incipient este variabil. În majoritatea cazurilor, timpul de dublare este mai mare de 4 ani. Doar un procent mic de cancere de prostată se dublează în mai puțin de 2 ani. Timpul de dublare tinde să se accelereze pe măsura creșterii tumorii și devine mai agresiva. Tumorile mai mari au de obicei un grad Gleason mai mare și un timp de dublare mai rapid. Istoricul natural al bolii localizate clinic variază, cu tumori de grad inferior având un curs mai indolent, iar unele leziuni de grad înalt progresând la boala metastatică cu o rapiditate relativă.
Având în vedere progresia tipic lentă a bolii localizate, mai multe studii au examinat strategia de supraveghere activă în grupurile selectate de pacienți. La nivel internațional, incidența cancerului de prostată variază foarte mult, cele mai mari rate fiind în America de Nord, Australia și Europa de Nord și Centrală, iar cele mai scăzute rate fiind în sud-estul și sud-centrul Asiei și în nordul Africii. În Statele Unite, cancerul de prostată este cel mai frecvent cancer noncutanat la bărbați.
Se estimeaza ca unul din sase barbati albi si unul din cinci barbati afro-americani vor fi diagnosticati cu cancer de prostata in decursul vietii lor, cu probabilitatea de a creste odata cu varsta.
Societatea Americană de Cancer estimează că Cancerul de prostată este rar diagnosticat la bărbații cu vârsta sub 40 de ani și este ma puțin frecvent la bărbații cu vârsta sub 50 de ani. Între și , rata incidenței cancerului de prostată a crescut dramatic în Statele Unite, probabil din cauza unor diagnostice anterioare la bărbații asimptomatici, ca urmare a utilizării crescute a testelor PSA serice. În plus, incidența bolii limitata la organ la diagnostic a crescut datorită testelor PSA și examinării rectale digitale standard.
Din , ratele de incidență au scăzut semnificativ, scăzând de la aproape la de populație în la mai puțin de la de populație în Rata prevalenței cancerului de prostată rămâne semnificativ mai mare la bărbații afro-americani decât la bărbații albi, în timp ce prevalența la bărbații hispanici este similară cu cea a bărbaților albi.
Prevalența la bărbații de origine asiatică este mai scăzută decât la albi.
Deși rata mortalității continuă să scadă în rândul bărbaților albi și afro-americani, ratele de mortalitate la bărbații afro-americani rămân de două ori mai mari decât în orice alt grup rasial. Barbatii hispanici și bărbații afro-americani prezintă o boală mai avansată. Mai mult, dovezile arată că 5-alfa reductaza poate fi mai activă la afro-americani decât la albi, ceea ce înseamnă că diferențele hormonale pot juca un rol.
Cu toate acestea, contribuția independentă a rasei este dificil de izolat de efectele accesului la îngrijiri medicale, venit, educație și statusul de asigurare. Barbatii afroamercani au cea mai mare incidenta a cancerului de prostata. In plus in SUA rata decesului prin cancer de prostata este de 2 ori mai mare la afroamericani comparativ cu barbatii albi. Incidenta cancerului de prostata este de 1,8 mai mare la barbatii negrii comparativ cu barbatii albi.
De exemplu, riscul de apariție al cancerului de prostată este deosebit de ridicat în rândul populației cu origine in Africa sub-sahariană, în timp ce riscul tinde să fie scăzut în multe populații asiatice. Riscul crescut la asiaticii care au migrat în Statele Unite sugerează importanța factorilor de mediu, în special dieta.
Există și o predispoziție familială. Cancerul de prostată este găsit, de asemenea, în timpul autopsiilor efectuate la bărbați decedati din alte cauze. Rata acestui cancer latent sau constatat la autopsie este mult mai mare decât cea a cancerului clinic. Interesant, prevalența formei latente sau de autopsie a bolii este similară la nivel mondial. Împreună cu studiile privind migrația, acest lucru sugerează că factorii de mediu joacă un rol de promovare semnificativ în dezvoltarea unui cancer clinic dintr-un precursor latent. Sansa de a face cancer de prostata creste rapid dupa 50 de ani.
Un tata sau frate cu cancer de prostata dubleaza riscul pacientului de a face cancer de prostata.
Riscul este mai mare pentru barbatii cu cateva rude apropiate afectate de cancer prostatic, in special daca rudele erau tinere cind au fost depistate cu cancer. Un individ care are doua rude de gradul I cu cancer de prostata, are o crestere de 9 ori mai mare in riscul pe viata de a face cancer prostatic.
Studiile efectuate la diferite populații au identificat câteva variante în regiunea 8q24 de pe cromozomul 8, care sunt asociate cu risc crescut de apariție a cancerului de prostată. Modificări genice pe cromozomul 1, cromozomul 17 și cromozomul X au fost găsite la unii pacienți cu antecedente familiale de cancer de prostată. Gena HPC1 cancerul de prostată ereditar 1 și gena PCAP predispozant pentru cancerul prostatic se află pe cromozomul 1, în timp ce gena cancerului uman de prostată se află pe cromozomul X. Barbatii cu antecedente familiale de cancer de prostata au un risc mai mare de a dezvolta cancer de prostata si de asemenea, este probabil sa apara cu ani mai devreme.
Mai multe rapoarte au sugerat un risc familial comun moștenit sau de mediu pentru cancerul de prostată și de sân.
Mutațiile BRCA-2 cresc riscul pentru cancerul de prostată, care este mai agresiv și se dezvoltă la o vârstă mai mică. Un studiu a constatat că mutațiile germline în gena HOXB13 pot fi un factor de risc pentru cancerul de prostată. HOXB13 este o genă a factorului de transcripție homebox care este importantă în dezvoltarea prostatei. Varianta G84E a acestei gene, desi este rară, este semnificativ mai frecventă la bărbații cu cancer de prostată familial cu debut precoce decât la cei cu cancer de prostată non-familial cu debut tardiv. S-a constatat că bărbații cu sindrom Lynch au un risc crescut de două ori mai mare de cancer de prostată în comparație cu populația generală.
Vârsta medie la diagnostic a fost de 65 de ani. Dieta poate juca un rol in dezvoltarea cancerului de prostata. Studiile epidemiologice au sugerat o varietate de factori alimentari care pot fi asociați cu boala, în special a aportului de grăsimi și a obezității. O dieta bogata in grasimi poate juca un rol in aparitia cancerului de prostata.
Studiile au demonstrat factori de risc ai dietei diferiti pentru incidenta si pentru progresia cancerului de prostata. Rasa afro-americana, istoric familial pozitiv, consum scazut de rosii, consum crescut de acid alfa-linoleic se asociaza cu o incidenta crescuta de cancer de prostata.
Greutatea, indexul de masa musculara, activitatea fizica scazuta, fumatul, consum scazut de suc de rosii, aport crescut crescut de calciu si acid alfa linoleic, rasa afro-americana si istoric familial pozitiv s-a asociat cu faze avansate de cancer de prostata. Cauzele hormonale ale cancerului de prostată au fost, de asemenea, postulate.
Cancerul Prostatei | Centru Oncologie Severin
Prostatita viibil Din Comunitate buna ziua in urma cu 2 ani am inceput sa am probleme a inceput sa ma usture la urinat am fost la urolog am facut toate analizele posibile ex complet urina urocultura spermograma vizzibil spermocultura ,testosteronul. Si uite asa de 2 ani tot umblu si nimeni nu imi spune nimica am cheltuit si vreo de lei Daca ma poate ajuta cineva va rog din suflet. Nu stiu daca va puteti imagina ce inseamna toate astea pentru un baiat de 23 de ani si a scazut si apetitul sexual. In acest caz pentru a nu mai avea probleme, de a nu se mai face analize din 6 in 6 luni ca sa vedem ca Cancerul de prostata se vede la ecograf o ia razna, de a reface biopsia, si pana vine rezultatul sa albim, si sa nu putem dormi am dori sa stim riscurile care sunt pentru aceata operatie si care este cea mai buna metoda de prostatw o opera.
Precizez ca este vorba de un Cancerul de prostata vizibil la ecograf de 59 de ani la care in cancerul de prostata se vede la ecograf de 6 luni s-a dublat valoarea PSA Multumesc anticipat. Din Comunitate Buna ,de 3 luni urinez des cam la ore ziua si noaptea. Simtomele sunt : ,dureri de spate ,dupa golirea vezicei simnt un desconfort de usturimepicaturi dupa nu tot trimpul ,urgent sa merg la baie daca nu ma picur ,inaite de urinare dintro data o vkzibil ca niste crampe. Prostat am deficultati la urinare am jet Cancerul de prostata vizibil la ecograf chiar daca nu beau multe lichide urinez totusi mult.
Cancerul de prostata se vede la ecograf. Ecografia prostatei
Stadiul clinic T trebuie să fie evaluat prin DRE. RMN-ul ofera o stadializare mai precisa a T si poate informa tehnica chirurgicala, atât în ceea ce priveste menajarea nervilor si excizia largă a zonelor de extensie extra-prostatică potentiala. X Std. II Cancerhl T2c. Clasificarea Whitmore-Jewett Clasificarea Whitmore-Jewett împarte prostzta de prostată în 4 stadii, A-D, după cum urmează: stadiul A — tumora este prezentă, dar nu poate fi detectată clinic stadiul B — Tumora poate fi simțită la examenul fizic, dar nu a diseminat în afara capsulei prostatice stadiul C — Tumoarea s-a extins prin capsula stadiul D — Tumora a diseminat în alte organe Clasificarea Whitmore-Jewett nu mai este utilizată pe scară largă, deoarece cancerul de prostată nu progresează neapărat într-o manieră secvențială.
Cu toate Cancerul de prostata vizibil la ecograf, s-a considerat că stratificarea suplimentară a stadiului D de către Crawford și Blumenstein a îmbunătățit clasificarea și înțelegerea unui subgrup de pacienți care au cancer de prostată insensibil la hormoni. Stadializarea este după cum Cancerul de prostata vizibil la ecograf stadiul D1 — Implicarea ganglionilor limfatici pelvieni stadiul D1.