US $ – ulei esențial futiluo masaj de prostata pentru om Cumpărături Ieftine Aromatherapy online? Cumpără la prostatita.adonisfarm.ro la ofertă astăzi! Adenocarcinom mucinos 1% are comportament agresiv, Ghidul NCCN pentru cancerul de prostata distinge între supraveghere activă și observare. Ambele presupun monitorizarea la fiecare șase luni, dar supravegherea activă poate implica biopsii de prostata de supraveghere. este esential de a informa pacientii de obiectivele tratamentului. Cumpara Pachet Ulei esential de Busuioc, Basil,antiviral, antiparazitar, cicatrizant, antidepresiv, afrodisiac, antiinflamator,analgezic, doterra, 15ml + recipiet roll-on + ulei esential de 10 ml de la eMAG! US $ – ulei esențial futiluo masaj de prostata pentru om Cumpărături Ieftine Săpun Din Ulei Esențial online? Cumpără la prostatita.adonisfarm.ro la ofertă astăzi!
Adenocarcinom de prostata ulei esential pentru
Disectia ganglionara limfatica se insoteste de o rata crescuta a complicatiilor, limfocel si limfedem. Leuprolid lupron furnizat ca fiole de 7,5 mg; 22,5 mg sau 30 mg. Anomalii neuromusculare. Cu toate acestea, un studiu al lui Vickers și alții din a pus sub semnul întrebării conceptul de viteză a cresterii PSA. Adenocarcinom de prostata ulei esential pentru integrantă a mentinerii integritătii oaselor sunt exercitiul fizic, reducerea cafeinei, Ademocarcinom si renuntarea la fumat. Radiu este o optiune de categoria 1 pentru tratamentul simptomatic al metastazelor osoase fără metastaze viscerale.
Terapia Adjuvanta sau de salvare după Prostatectomie radicala Majoritatea pacienților care au suferit prostatectomie radicala sunt vindecati de cancerul de prostată. Biopsia leziunilor accesibile Adenocarcinom de prostata ulei esential pentru trebui să fie luata în considerare pentru a identifica pacientii cu caracteristici histomorfologice cu celule mici. Greutatea, indexul de masa musculara, activitatea fizica scazuta, fumatul, consum scazut de suc esenrial rosii, aport crescut crescut de calciu si acid alfa linoleic, rasa afro-americana si istoric familial pozitiv s-a asociat cu faze avansate de cancer de prostata.
In general adenomul de prostata (hiperplazia benigna de prostata sau cresterea in dimensiuni a prostatei) reprezinta o afectiune care apare mai ales la pacientii penste 50 ani. Ea se manifesta prin: Urinari frecvente, Scaderea jetului urinar, Golirea incompleta a vezicii urinare.
Adenom de prostata: cauze, simptome, complicatii, tratament | Prostaffect сumpără
Utilizarea radioterapiei sistemice fie cu 89Sr stontiu sau Sm samariu poate fi benefica ocazional la pacientii cu metastaze multiple, dureroase, scheletice care nu răspund la chimioterapie paliativa sau Adenocarcinom de prostata ulei esential pentru sistemice si care nu sunt candidati pentru RT externa localizata. Disfunctia erectila si pierderea libidoului sunt aproape universale. Tratamentul cu aceste droguri este recomandat atunci cind riscul absolut de fractura autorizeaza acest tip de terapie. La nivel internațional, incidența cancerului de prostată variază foarte mult, cele mai mari rate fiind în America de Nord, Australia și Europa de Nord și Centrală, iar cele mai scăzute rate fiind în sud-estul și sud-centrul Asiei și în nordul Africii.
O meta-analiza a identificat șase studii clinice controlate prostta care au comparat TDA continua cu TDA intermitenta la barbatii cu cancer de prostata avansat local si nu a gasit nici o diferenta in mortalitate si progresia si un. Cu toate acestea, unii barbati vor suferi recidiva patolgica sau biochimica. Comportamentul carcinomului cu celule mici de prostată este similar cu cel al Adenocarcinom de prostata ulei esential pentru cu celule mici pulmonar. Valoarea corticosteroizilor si a altor manipulări hormonale, care nu au un beneficiu dovedit pe supravietuirea globală, nu s-a stabilit prin trialuri randomizate. Ganglionii N Nx — ganglionii limfatici nu pot fi fe N0 — ganglionii limfatici nu sunt invadati N1 — metastaze în ganglionii limfatici pelvini Metastaze M Mx — metastazele Adenocarcinom de prostata ulei esential pentru distanta nu pot fi evaluate M0 — nu exista metastaze la distanta.
În plus, mitoxantrona rămâne o optiune de tratament paliativ pentru bărbatii care nu sunt candidati pentru terapia pe bază de taxani.
Prednison sau dexametazonă la doze mici pot oferi beneficii paliative in situatiile refractare la chimioterapie. Participarea la un studiu clinic este încurajata. Decizia de a iniția terapia în situatia de CRPC post-docetaxel ar trebui să se bazeze pe dovezi disponibile cu nivel înalt de siguranță, eficacitate și tolerabilitatea acestor agenți și aplicarea acestor dovezi la un anumit pacient.
Expunerea anterioara la aceste medicamente trebuie luata în considerare. Nu exista date care sa informeze secvența corectă pentru administrarea acestor agenți la bărbații cu CRPC metastatic și unele date sugerează o rezistență incrucisata între Abiraterone și Enzalutamide. Nu s-au raportat studii randomizate care au comparat acești agenți și nu exista niciun model predictiv sau biomarker pentru a ajuta la identificarea pacientilor care sunt susceptibili de a beneficia la oricare dintre acești agenți.
Alegerea terapiei se bazează în mare măsură pe considerente clinice, care includ preferintele pacientului, tratamentul anterior, prezența sau absența bolii viscerale, simptome și efectele secundare potențiale.
NCCN recomandă ca pacienții să fie atent monitorizati cu imagistica radiologică de exemplu, CT, scanare osoasă , teste PSA si examene clinice pentru evidenta progresiei bolii. Utilizarea secvențială a acestor agenți este rezonabila la un pacient care rămâne un candidat pentru terapia sistemică ulterioară. Ambele presupun monitorizarea la fiecare șase luni, dar supravegherea activă poate implica biopsii de prostata de supraveghere. Observarea presupune monitorizarea evoluției bolii cu speranța de a oferi terapie paliativă pentru aparitia simptomelor sau modificarea examenului clinic sau a nivelurilor PSA care sugereaza ca simptomele sunt iminente. Follow-up ar trebui să fie mai riguros la bărbați mai tineri decât la bărbații mai în vârstă.
Folow-up ar include: -PSA la fiecare 6 luni cu excepția cazului in care este indicat clinic altfel.
Deși mpMRI nu este recomandat pentru utilizare de rutină, aceasta poate fi luată în considerare dacă PSA creste si biopsia de prostata este sistematic negativă pentru a exclude prezența unui cancer anterior. La 2 și 5 ani, pacientii care au suferit prostatectomie radicală au raportat rate mai mari de incontinenta urinara si disfunctie erectila dar rate mai mici de disfunctie intestinala.
Revenirea continentei urinare, dupa prostatectomia radicala poate fi îmbunătătita prin păstrarea uretrei dincolo de apexul prostatei si prin evitarea deteriorarii mecanismului sfincterului distal. Conservarea gatului vezicii urinare poate permite o recuperare mai rapidă a controlului urinar. Stricturi anastomotice care cresc riscul de incontinenta pe termen lung sunt mai putin frecvente cu tehnicile chirurgicale moderne.
Recuperarea functiei erectile este legată în mod direct de gradul de conservare al nervilor cavernosi, varsta in momentul chirurgiei, precum si functia erectila preoperatorie. Ameliorarea functiei urinare a fost raportată cu tehnicile de menajarre a nervilor.
Inlocuirea nervilor rezecati cu grefe nervoase nu par a fi eficace pentru pacientii care au suferit rezectia structurilor neurovasculare. Capacitatea RMN pentru a detecta extensia extracapsulara poate ajuta la luarea deciziilor în chirurgie cu menajarea nervilor. Radioterapie Radioterapie externa curativa Este indicata: — la pacientii cu tumori T1, T2 si în asociere cu ablatia hormonala pentru tumori T3; — la pacientii cu contraindicatie pentru tratamentul chirurgical; — la pacientii cu boala pelvina reziduala dupa tratamentul chirurgical — la pacientii cu invazie ganglionara pelvina Brahiterapia Brahiterapie este utilizata în mod traditional pentru cazurile cu risc scăzut , deoarece studiile initiale au considerat că este mai putin eficace decât RT externa pentru boala cu risc crescut.
Cu toate acestea, mai multe dovezi sugerează că progresele tehnice în brahiterapia poate oferi un rol pentru brahiterapie la pacientii cu cancer de prostata localizat si avansat local cu risc ridicat de recidiva.
Brahiterapia presupune plasarea unor surse radioactive in tesutul prostatei. În prezent, există două metode pentru brahiterapie de prostata: brahiterapia cu doze mici LDR și brahiterapia cu doze mari HDR. Intervalul mic al radiatiilor emise de aceste surse de energie permit livrarea de doze adecvate la cancerul prostatei, cu evitarea iradierii excesive a vezicii urinare si rectului. Avantajul brahiterapiei este că tratamentul este finalizat în 1 zi, cu putin timp pierdut din activitătile normale. De asemenea, riscul de incontinenta este minim la pacientii fără rezectie transuretrala a prostatei TURP si functia erectila este prezervata in scurt timp.
Brahiterapia poate fi combinata cu RT externa 45 Gy , cu sau fără TDA neoadjuvantă pentru cancerele cu risc intermediar, dar creste rata complicatiilor. Pacientii cu cancer cu risc ridicat sunt în general candidati neadecvati pentru brahiterapie permanentă singura.
Prin combinarea RT externe Gy si HDR brahiterapie se permite cresterea dozei în timp ce se minimalizează toxicitatea acută sau tardiva la pacientii cu risc ridicat de cancer prostatic localizat sau local avansat.
Studiile au demonstrat un risc redus de recurentă prin aditia brahiterapiei la RT. Brahiterapia de salvare Brahiterapia poate fi considerata, la barbatii cu recidiva biochimica după RT. Radioterapia pentru metastazele la distantă Radioterapia externa este un mijloc eficient de paliatie a metastazelor osoase prin cancerul de prostată. Metastazele osoase simptomatice izolate pot fi tratate cu RT externa. O cura scurta de 8 Gy x 1 este la fel de eficace si mai putin costisitoare decât 30 Gy în 10 fractiuni. Majoritatea pacientilor ar trebui să fie tratati cu o fractie unică de 8 Gy pentru metastazele non-vertebrale. Acest produs radiofarmaceutic a fost aprobat pentru tratamentul cancerului de prostata hormonal recurent, metastatic CRPC , la pacientii cu metastaze osoase simptomatice si fara metastaze viscerale.
Eliminarea fecala a agentului a condus la efecte non-hematologice usoare, care au inclus greată, diaree si vărsături. Produsele radiofarmaceutice emitătoare de particule beta sunt o optiune eficienta si adecvata pentru pacientii cu boala metastatica larg răspândita, în special în cazul în care ei nu sunt candidati pentru chimioterapie mai eficientă.
Deoarece multi pacienti au dureri osoase multifocale, tratamentul sistemic tintit al metastazelor osoase ofera potentialul de ameliorare a durerii cu efecte secundare minime. Spre deosebire de agentul emitător-alfa radiu, beta-emitători nu conferă nici un avantaj de supravietuire si sunt paliative. Produsele radiofarmaceutice dezvoltate pentru tratamentul metastazelor osoase dureroase cel mai frecvent utilizate pentru cancerul de prostată includ strontiu 89Sr sau samariu Sm.
Alte terapii locale Criochirurgia , de asemenea, cunoscuta sub numele de crioterapia sau crioablatia, este o terapie minim invaziva care lezeaza tesutul tumoral prin intermediul congelarii locale.
Un raport sugerează că crioterapia si prostatectomia radicala dau rezultate similare pentru cancerul de prostata unilateral. Un studiu realizat de Donnelly si colegii a repartizat aleatoriu de oameni cu boala T2 sau T3 fie la crioterapie fie la RT externa. Toti pacientii au primit ADT neoadjuvantă.
Nu a fost nici diferenta în OS sau supravietuirea fără boală la 3 ani Pacientii care au primit crioablatie au raportat o functie sexuala mai proasta. HIFU Tehnica prin căldură, cunoscuta sub numele de HIFU high-intensity focused ultrasound — ultrasunete de mare intensitate concentrate este utilizata pentru tratarea cancerului de prostata localizat. Pentru a administra ultrasunete de mare intensitate concentrate se introduce o sonda de ultrasunete în rect, apoi se focalizează fasciculele de unde pe zonele canceroase ale glandei.
Aceasta tehnica ar viza celulele canceroase si nu va deteriora nervii care controlează functia erectila. HIFU este este încă considerata o procedura experimentala. Nu există dovezi suficiente pentru a recomanda HIFU ca un tratament de rutină.
Terapia endocrina Terapia endocrina constituie baza tratamentului pentru cancerul de prostata avansat simptomatic. Principiul de bază al tratamentului cancerului de prostată avansat este de a epuiza androgenii sau de a inhiba semnalizarea prin receptorul androgenic AR. Această abordare a fost descrisă pentru prima dată în de către Huggins si Hodges, care au arătat că îndepărtarea chirurgicală a testiculelor sau administrarea de estrogeni exogeni pot induce regresia tumorala, reduce nivelul fosfatazei acide în sânge si amelioreaza simptomele bolii.
Ambele au rămas standardul de tratament până la aparitia hormonilor agonisti de eliberare a hormonului luteinizant LHRH introdusi în anii Rolul paliativ al adrenalectomiei chirurgicale pentru boala care progresează în urma orhiectomiei a fost descris pentru prima dată în , ulterior înlocuita de către prima generatie de inhibitori enzimatici ai biosintezei suprarenale de steroizi aminoglutethimide si ketoconazol.
Antiandrogenii nesteroidieni au fost introdusi în anii Toate aceste medicamente scad nivelurile de androgeni, cu exceptia antiandrogenilor nesteroidieni care blocheaza legarea androgenilor la RA. Prima a combinat un agonist LHRH cu flutamida, altele cu inhibitori ai sintezei de androgeni la nivel de suprarenala; nici unul dintre acestea nu au ameliorat semnificativ supravietuirea.
Aceta este secretat de hipotalamus si actionează asupra glandei pituitare pentru eliberarea hormonului foliculostimulant, care actionează asupra celulelor Sertoli si a hormonului luteinizant LH , care actionează asupra celulelor Leydig pentru a controla sinteza de androgeni si spermatogeneza la nivelul testiculelor. Estrogenii inhiba producerea de LHRH, care scade eliberarea de hormon foliculostimulant si LH si reduce nivelul de androgen într-o manieră dependentă de doză. Agonisti LHRH produc o crestere initială a LH, care creste nivelul de testosteron, urmata la 1 — 2 săptămâni mai târziu de o reglare scazuta a receptorilor LH care conduce la o castrare medicală.
Cresterea initială a testosteronului poate exacerba boala, precipitand sau exacerband simptome cum ar fi durerea, uropatie obstructiva si compromiterea măduvei spinării. Acesti agenti au fost aprobati pentru prima data, pe baza studiilor care au arătat un profil de siguranta, comparativ cu estrogenii pe cale orala, in special in reducerea evenimentelor cardiovasculare precum edem, tromboza si tromboembolism, infarctul miocardic si accidente vasculare cerebrale. Cateva sunt aprobate pentru utilizare in Statele Unite ale Americii, incluzand acetat de leuprolidă Lupron, administrat intramuscular; Eligard, administrat subcutanat, Viadur, implantat subcutanat , acetat de goserelin Zoladex, administrat subcutanat în peretele abdominal , triptorelin pamoat Trelstar, administrat intramuscular si acetat de histrelină Vantas, implantat subcutanat.
Aceste medicamente sunt disponibile ca administrare zilnica sau injectii lunare si injectii depot la 3 , 4 , 6 sau 12 luni. Leuprolid lupron furnizat ca fiole de 7,5 mg; 22,5 mg sau 30 mg.
Doza administrata i. Se administreaza 3,6 mg s. Se administreaza IM fesier 3,75 mg o dată la fiecare 4 săptămâni mg o dată la fiecare 12 săptămâni 22,5 mg o dată la fiecare 24 săptămâni — Histrelin acetat Vantas : 50 mg Kit Subcutanat: Se administreaza subcutanat: 50 mg implant inserat pe cale chirurgicală la fiecare 12 luni Antagonistii LHRH produc niveluri de castrare ale testosteronului in 48 de ore, fără cresterea initială a lor, făcându-i o alegere convingătoare pentru tratamentul initial al pacientilor cu simptome. În prezent, degarelix, disponibil sub formă de injectii subcutanate lunare, este singurul antagonist LHRH, care este aprobat în Statele Unite ale Americii.
Rezultatele raportate sugerează o eficacitate comparabila sau usor îmbunătătită în raport cu agonisti discutati anterior. Doza de incarcare este de mg 2 injectii de mg administrate subcutan, iar doza de intretinere este de 80 mg la 28 de zile subcutanat. Antiandrogenii Antiandrogenii blocheaza legarea testosteronului la RA receptorii androgenici.
Există două tipuri: agenti clasa I, tipul steroidian precum acetatul de ciproteron , au proprietăti progestative care suprima nivelurile de LH si scad nivelul seric al testosteronului; acestia nu sunt utilizati pe scară largă.
Agentii clasa II de tip nesteroidian se leagă de RA si actionează ca antagonisti competitivi pentru liganzi care altfel s-ar putea lega si activa activitatea transcriptionala dependentă de ligand a receptorului. Primii trei agenti de prima generatie din clasa II sunt flutamida, care are o perioadă de înjumătătire scurtă necesitand mai multe doze zilnice, bicalutamida si nilutamidă, care au perioada de injumatatire săptămânala si sunt administrate o dată pe zi.
Agentii tip II administrati în monoterapie nu inhibă sinteza LH în hipotalamus sau hipofiza si nivelul seric de testosteron creste. Nici unul din acesti antiandrogeni nu sunt aprobati ca monoterapie in Statele Unite ale Americii, cu toate că bicalutamidă mg este aprobata in Uniunea Europeana.
Inhibitorii enzimatici ai sintezei de androgeni Toti hormonii steroidieni sunt derivati din pregnenolon si apoi metabolizati prin intermediul mai multor enzime din clasa CYP În cadrul glandei suprarenale, CYP17 mediaza sinteza de androgeni slabi precum dehidroepiandrosteron DHEA si androstendionă, în timp ce în testicule, prezenta keto reductazei generează testosteron, care poate fi transformat ulterior in DHT în tesuturile periferice prin 5α-reductază.
Efectul nu este durabil, limitând utilizarea drogului ca prima linie de tratament. A fost util pentru pacientii care s-au prezentat cu compresie acută a măduvei spinării sau coagulare intravasculară diseminată, când analogii LHRH sunt contraindicati, iar riscul de hemoragie prin chirurgie este semnificativ.
Toxicitatile terapiei de privare androgenica ADT-androgen deprivation therapy Efectele adverse asociate cu TDA includ pe cele asociate cu starea de hipogonadism si altele care sunt unice medicamentelor utilizate.
În consecintă, pentru a ameliora anxietatea pacientilor si a minimaliza stresul, este esential de a informa pacientii de obiectivele tratamentului si evenimentele adverse potentiale care pot să apară. Multe dintre efectele adverse ale TDA pot fi ameliorate prin exercitiu fizic. Disfunctia erectila si pierderea libidoului sunt aproape universale. Marimea penisului si testiculelor pot diminua, scade pilozitatea facială si corporală, dar modelul masculin de chelie se poate îmbunătăti. Cresterea in greutate este, de asemenea, frecventa dintre care cel mai mult este grăsime, deoarece masa musculara scade si a depăsit 6 kg, în medie la 12 luni.
Alti factori care contribuie la cresterea în greutate includ o crestere a poftei de mancare si stilul de viată sedentar.
Nu se stie sigur dacă intoleranta la glucoză rezulta de la o crestere a greutătii sau adipozitătii, o scădere a tolerantei la efort sau o combinatie a acestora sau a altor factori. Modificarile din oase pot fi monitorizate prin densitometrie osoasa si markeri ai turnover-ului osos, cum ar fi telopeptidul-N urinar un produs de degradare al colagenului , fosfataza alcalină specifică osoasa si osteocalcina.
Pierderea de masa osoasa si ratele de fractura pot fi reduse cu bisfosfonati, de pilda zoledronat sau denosumab blocarea maturarii, functiei si supravieturiii osteoclastelor si toremifen, un modulator selectiv al receptorilor estrogenici. Parte integrantă a mentinerii integritătii oaselor sunt exercitiul fizic, reducerea cafeinei, precum si renuntarea la fumat. Alte efecte adverse ale ADT includ depresia, schimbări de dispozitie, labilitate emotională, scăderea acuitătii mentale, precum si pierderi de memorie.
Testele psihologice pentru disfunctii cognitive sugerează că anumite aspecte ale rationamentului spatial si abilitatea spatiala, împreună cu memoria si atentia, pot fi afectate de TDA.
Problemele cardiovasculare sunt, de asemenea, un motiv de îngrijorare, având în vedere multitudinea de factori de risc, care sunt agravate de TDA, incluzand cresterea în greutate, cresterea tesutului adipos, scaderea tolerantei la efort, hiperlipidemie, scăderea sensibilitătii la insulină si intolerantă la glucoză. Legăturile dintre TDA si mortalitatea cardiovasculara ramane controversata si nu există nici un motiv, în prezent, pentru a initia testarea cardiaca la pacientii cu boli cardiovasculare, înainte de initierea ADT.
Toxicitatea antiandrogenilor Antiandrogeni nu scad androgenii serici si ca rezultat, este mai putina pierdere a libidoului, mai putine bufeuri si potenta poate fi crutata, în timp ce masa musculara si osoasa sunt mentinute. Toxicităti unice în raport cu abordările de scădere a testosteronului includ evenimente gastro-intestinale, cum ar fi cresteri ale enzimelor hepatice, tulburări gastrice si diaree si complicatii pulmonare, cum ar fi fibroza; aceste reactii toxice sunt un efect rar de clasă al antiandrogenilor de primă generatie, care apar cel mai frecvent cu nilutamida.
Iradierea sanului profilactica poate reduce frecventa si severitatea acestor efecte. La pacienții cu metastaze evidente, care sunt expuse riscului de aparitie a simptomelor, asociat cu exacerbarea testosteronului secundar agonistului LHRH singur , trebuie sa fie administrata terapia anti-androgenica, înainte sau concomitant cu agonistii LHRH, timp de cel puțin 7 zile, pentru a diminua legarea ligandului la receptorul androgenic. Prin urmare, nu exista fenomenul de exacerbare flare asociat cu acești agenți și nici administrarea concomitentă de anti-androgen nu este este necesara. Dovezi recente sugerează că orhiectomie poate fi mai sigura decât agonistii LHRH.
Orhiectomia a fost asociata cu un risc mai mic de fractură, boala arteriala periferica si complicatii cardiace desi riscul a fost similar pentru diabet zaharat, tromboză venoasă profundă, embolie pulmonară și tulburări cognitive. Prin urmare, agonisti LHRH pot afecta contractilitatea cardiaca, inflamația și stabilitatea plăcii vasculare.
Castrarea medicală sau chirurgicală combinată cu un anti-androgen este cunoscuta ca blocada androgenica combinata. Nu există studii randomizate prospective care sa demonstreze un avantaj de supravietuire cu blocada androgenica combinata fata de utilizărea în serie a unui agonist LHRH și un anti-androgen.
Monoterapie cu anti-androgeni pare a fi mai puțin eficace decât castrarea medicală sau chirurgicală și nu este recomandat pentru TDA primara. Diethylstilbestrol DES poate produce castrarea chimică în condiții de siguranță la multi bărbați. Ginecomastia și efectele secundare cardiovasculare efecte apar cu frecventa crescuta cu creșterea dozei.
Efectele secundare sunt rare și supraviețuirea pare echivalentă cu cea a altor mijloace de TDA la doza zilnica de 1 mg. Estradiol transdermic poate furniza un control similar al cancerului cu mai putine efecte secundare. TDA pentru pacienții cu boala localizata cu risc scazut de recidiva Niciun beneficiu de supravietuire la 15 ani nu a fost gasit la pacientii care au primit TDA comparativ cu observația singura.
Plasarea pacientilor cu cancer de prostata in stadiu precoce pe TDA nu ar trebui să fie practică de rutină. TDA pentru pacientii cu boala localizata cu risc ridicat sau foarte ridicat de recidiva TDA combinata cu EBRT este un tratament primar eficient pentru pacienții cu risc ridicat sau risc foarte mare. Terapia combinată a fost asociată cu o imbunatatire consecventa a SV generale si specifice de boala in comparatie cu o singura modalitate de tratament în studii randomizate de fază 3.
TDA Adjuvanta dupa Prostatectomie radicala Rolul TDA adjuvante dupa prostatectomia radicala este limitată la cazurile în care se găsesc ganglioni limfatici pelvini pozitivi, cu toate rapoartele în acest domeniu au scos la iveală concluzii mixte. Messing si colegii au randomizat pacienții care aveau ganglioni limfatici pozitivi la momentul prostatectomiei radicale la TDA imediata sau observare. Dupa o perioadă de urmărire mediană de 11,9 ani, cei care au primit TDA imediata au avut o imbunatatire semnificativa a supravietuirii globale.
C u toate acestea, o meta-analiză a determinat o recomandare împotriva TDA pentru cancerul de prostata metastatic prin ganglioni limfatici pelvini pozitivi in ghidul ASCO.
O analiză a de pacienti cu ganglioni pozitivi nu au reușit să demonstreze un beneficiu de supravietuire de la TDA initiata in termen de 4 luni de la prostatectomia radicală comparativ cu observația. TDA pentru recurenta biochimica Pacienții cu un nivel PSA in creștere și asimptomatici sau fara dovezi clinice de cancer dupa tratamentul definitiv prezinta o dilemă terapeutică in ceea ce privește rolul ADT. Unii dintre acești pacienți vor muri in cele din urma de cancer.
Momentul initierii TDA pentru pacienti la care singura dovada de cancer este PSA in crestere este influentata de viteza de crestere a PSA, anxietatea pacientului si a medicului, efectele secundare pe termen scurt si lung ale TDA și comorbiditățile pacientului. TDA incipienta este acceptabila, dar o alternativă este observarea atenta până la apariția progresiei cancerului.
TDA incipienta poate fi mai buna decât TDA intârziată, cu toate că definițiile timpurie și târzie de exemplu, de la ce nivel al PSA rămân controversate. Trialul canadian PR.
Mai mulți pacienți au murit de cancer de prostata in bratul cu TDA intermitenta din pacienți decât in brațul cu TDA continua 94 din pacienți , dar acest lucru a fost echilibrat de mai multe decese cauzate de cancer non-prostata in bratul cu TDA continua. Funcția fizică, oboseala, probleme urinare, bufeuri, libidoul și disfunctie erectila arata o imbunatatire modesta in grupul cu TDA intermitenta. Populația de testare a fost heterogenă, așa că rămâne neclar care dintre acești pacienți asimptomatici au beneficiat de tratament.
O meta-analiza a identificat șase studii clinice controlate randomizate care au comparat TDA continua cu TDA intermitenta la barbatii cu cancer de prostata avansat local si nu a gasit nici o diferenta in mortalitate si progresia si un avantaj al abordării intermitente în ceea ce privește calitatea vieții și efectele adverse.
TDA pentru boala ganglionara sau boala metastatică Controversa rămâne privind momentul și durata TDA când terapia locala a eșuat.
Majoritatea cred că TDA incipienta este cea mai buna, dar este asociata cu efecte secundare crescute și dezvoltarea sindromului metabolic. O trecere în revistă a literaturii mai vechi din practica clinica și modele preclinice oferă putine dovezi că momentul TDA are importanta. Timpul mediu de la metastaza ganglionara limfatica la metastazele osoase este de 3 ani si supravietuirea este de aproximativ 3 ani cu TDA si probabil mai mult de 5 ani cu TDA si noii agenti. La 13 ani, autorii au raportat supraviețuire similară între cele două brațe. Prin urmare, preponderența dovezilor sprijină o abordare mai măsurată in utilizarea TDA, pentru cancerul de prostata metastazat in ganglionii limfatici.
TDA este standardul de aur de tratament initial pentru pacientii cu boala metastatica la prezentare.
La o urmarire mediana de 9,8 ani, valoarea mediana a supravietuirii a fost de 5,1 ani pentru brațul cu TDA intermitenta și 5,8 ani pentru bratul cu TDA continua. Rata de risc pentru deces cu TDA intermitenta a fost 1. Studiul a demonstrat o mai buna functie erectila si sanatate mentala la pacienții care primesc TDA intermitenta la 3 luni, dar diferența a devenit nesemnificativă, ulterior. Mai multe meta-analize ale unor studii randomizate controlate nu au raportat diferente de supravietuire intre TDA intermitenta si continua. O altă analiză recentă a concluzionat că non-inferioritatea ADT intermitente în ceea ce privește supraviețuirea nu a fost demonstrata în mod clar.
Cu toate acestea, abordarea intermitenta duce la îmbunătățirea marcata a calității vieții in comparație cu abordarea continua in cele mai multe studii, iar panelul crede ca TDA intermitenta trebuie puternic considerata. Terapia hormonala de linia I primara a La pacientii cu invazia osoasa minima mai putin de 5 leziuni si simptome minime se recomanda terapie de deprivare androgenica TDA.
Se realizeaza prin orhiectomie sau Leuprolide 7,5 mg s. Dupa orhiectomie sau castrare medicala, timp de 1 luna se adauga un antiangrogen Flutamida sau Casodex. Terapia hormonala de linia a II-a secundara Ablatia hormonala initiala controleaza simptomele în medie 2 ani, dupa care reapar semnele bolii metastatice.
Se asociaza cu greturi, varsaturi, afectare hepatica. Este indicata ca tratament primar în boala avansata si la pacientii necooperanti la tratamentul medicamentos. Ca efecte secundare produce libidou scazut, impotenta, ginecomastie. Raspunsul clinic apare rapid dupa orhiectomie cu o ameliorare a simptomatologiei la ore de la efectuare. Are avantajul costului ieftin si comoditatii. Ca efecte secundare cel mai frecvent produce flashuri, libidou scazut, impotenta si ginecomastie. Poate exacerba temporar semnele si simptomele tumorii putând determina o agravare a obstructiei urinare sau a durerilor osoase. Produse: — Leuprolid lupron furnizat ca fiole de 7,5 mg; 22,5 mg sau 30 mg.
Se administreaza IM fesier 3,75 mg o dată la fiecare 4 săptămâni mg o dată la fiecare 12 săptămâni 22,5 mg o dată la fiecare 24 săptămâni — Histrelin acetat Vantas : 50 mg Kit Subcutanat: Se administreaza subcutanat: 50 mg implant inserat pe cale chirurgicală la fiecare 12 luni c Antagonistii hormonului eliberator al hormonului luteinizant LHRH Antagonistii LHRH produc niveluri de castrare ale testosteronului in 48 de ore, fără cresterea initială a lor, făcându-i o alegere convingătoare pentru tratamentul initial al pacientilor cu simptome.
În prezent, degarelix Firmagon , disponibil sub formă de injectii subcutanate lunare, este singurul antagonist LHRH, care este aprobat în Statele Unite ale Americii. Firmagon fiole de 80 mg si mg; se administreaza subcutanat.
Doza de încărcare: mg administrate ca două doua fiole de 3 ml mg Doza de întreținere: 80 mg; se administreaza o singură injecție de 4 ml la fiecare 28 de zile începând la 28 de zile după doza inițială de încărcare d Antiandrogenii nonsteroidali se leaga la receptorii androgenici citoplasmatici si inhiba competitiv preluarea si legarea androgenilor la tesuturile tinta. Ca efecte secundare produc impotenta, ginecomastie, diaree, bufeuri de caldura, scaderea libidoului.
Mai rar pot determina hepatita inclusiv icter colestatic, pneumonita interstitiala. Se administreaza în asociere cu analogi ai agonistilor LHRH sau cu orhiectomie concomitenta. La pacientii cu afectiuni hepatice se testeaza periodic functia hepatica. Produse: Flutamida Eulexin capsule de mg sau mg. Nilutamida Nilandron de 50 mg. Bicalutamida Casodex tb. Se administreaza 50 mg p.
Se administreaza în asociere cu agonisti LHRH pentru reducerea nivelului testosteronului.
Ca efecte secundare apar ginocomastie, tulburari ale dinamicii sexuale si spermatogenezei, modificari ale functiei hepatice. Este conditionat sub forma de capsule de 50 mg. Se crede ca receptorul androgenic se modifica si recunoaste antiandrogenul ca stimulator. În prezent se recomanda ca la pacientii în tratament cu blocada androgenica combinata si la care boala progreseaza sa se retraga Flutamida. Cancerul de prostata. Cancerul de prostată este cel mai frecvent cancer noncutanat la bărbați. Deși cancerul de prostată poate fi un cancer în creștere lentă, mii de oameni mor de boală în fiecare an.
Aceasta este a doua cauză de deces prin cancer la barbati. Variația marcată a incidentei cancerului de prostată în rândul populațiilor din diferite părți ale lumii sugerează implicarea factorilor genetici. Există și predispoziție familială.
Factorii de mediu, în special dieta, sunt de asemenea importanți. În prezent, majoritatea cancerelor de prostată sunt identificate la pacienții care sunt asimptomatici. Diagnosticul în astfel de cazuri se bazează pe anomalii al antigenului specific prostatic PSA sau la examinarea rectală digitala DRE.
Screeningul pentru cancerul de prostată este un subiect controversat, în mare parte din cauza rezultatelor conflictuale din studiile prospective, randomizate. Educația cu privire la riscuri și beneficii este importantă pentru a ajuta oamenii să ia decizii informate cu privire la screening și, în cazul celor diagnosticați cu cancer de prostată, diferitele opțiuni de tratament. Prostata se află sub vezica urinară și cuprinde uretra prostatică. Este înconjurata de o capsulă și este separata de rect, printr-un strat fascial denumit aponevroza Denonvilliers.
Artera vezicală inferioară, derivată din artera iliacă internă, furnizează sânge la baza vezicii urinare și a prostatei.
Ramurile capsulare ale arterei vezicale inferioare ajută la identificarea plexului pelvin rezultat din rădăcinile nervoase S și T Legătura neurovasculară se află pe ambele părți ale prostatei pe rect. Este derivată din plexul pelvin și este importantă pentru funcția erectilă. Cancerul de prostată se dezvoltă atunci când rata de diviziune celulară și de moarte celulară nu mai sunt egale, ducând la creșterea tumorala necontrolata.
Dupa evenimentul inițial de transformare, mutații suplimentare la nivelul multor gene, incluzand genele pentru proteina p53 și retinoblastom, pot duce la progresia tumorii și la metastazare. Cele câteva cazuri care au morfologie neuroendocrină se crede că apar din celulele stem neuroendocrine prezente în mod normal în prostată sau din diferențiere aberanta în timpul transformării celulelor. În multe cazuri, carcinoamele de prostată cu diferențiere scuamoasă apar după radioterapie sau tratament hormonal.
Majoritatea cancerelor de prostată sunt multifocale, cu implicarea sincronă a mai multor zone ale prostatei, care se pot datora tumorilor clonale și nonclonale. Când aceste tipuri de cancer sunt invazive la nivel local, tumorile zonei de tranziție se extind la gâtul vezicii urinare, în timp ce tumorile zonei periferice se extind la canalele ejaculatorii și la veziculele seminale. Penetrarea prin capsula prostatică și de-a lungul spațiilor perineurale sau vasculare are loc relativ târziu. Mecanismul metastazelor la distanta este slab înțeleasă.
Cancerul disemineaza mai devreme la os, adesea fără limfadenopatie semnificativă. Teoria mecanică atribuie metastazarea prin diseminarea directă prin spatiile limfatice și venoase în coloana lombară inferioară. Plămânii, ficatul și metastazele suprarenale au fost, de asemenea, documentate. Factorii de creștere specifici tisulari și matricele extracelulare sunt exemple posibile.
Timpul de dublare în boala în stadiu incipient este variabil. În majoritatea cazurilor, timpul de dublare este mai mare de 4 ani. Doar un procent mic de cancere de prostată se dublează în mai puțin de 2 ani.
Timpul de dublare tinde să se accelereze pe măsura creșterii tumorii și devine mai agresiva. Tumorile mai mari au de obicei un grad Gleason mai mare și un timp de dublare mai rapid. Istoricul natural al bolii localizate clinic variază, cu tumori de grad inferior având un curs mai indolent, iar unele leziuni de grad înalt progresând la boala metastatică cu o rapiditate relativă.
Având în vedere progresia tipic lentă a bolii localizate, mai multe studii au examinat strategia de supraveghere activă în grupurile selectate de pacienți. La nivel internațional, incidența cancerului de prostată variază foarte mult, cele mai mari rate fiind în America de Nord, Australia și Europa de Nord și Centrală, iar cele mai scăzute rate fiind în sud-estul și sud-centrul Asiei și în nordul Africii. În Statele Unite, cancerul de prostată este cel mai frecvent cancer noncutanat la bărbați.
Se estimeaza ca unul din sase barbati albi si unul din cinci barbati afro-americani vor fi diagnosticati cu cancer de prostata in decursul vietii lor, cu probabilitatea de a creste odata cu varsta.
Societatea Americană de Cancer estimează că Cancerul de prostată este rar diagnosticat la bărbații cu vârsta sub 40 de ani și este ma puțin frecvent la bărbații cu vârsta sub 50 de ani. Între și , rata incidenței cancerului de prostată a crescut dramatic în Statele Unite, probabil din cauza unor diagnostice anterioare la bărbații asimptomatici, ca urmare a utilizării crescute a testelor PSA serice. În plus, incidența bolii limitata la organ la diagnostic a crescut datorită testelor PSA și examinării rectale digitale standard. Din , ratele de incidență au scăzut semnificativ, scăzând de la aproape la de populație în la mai puțin de la de populație în Rata prevalenței cancerului de prostată rămâne semnificativ mai mare la bărbații afro-americani decât la bărbații albi, în timp ce prevalența la bărbații hispanici este similară cu cea a bărbaților albi.
Prevalența la bărbații de origine asiatică este mai scăzută decât la albi. Deși rata mortalității continuă să scadă în rândul bărbaților albi și afro-americani, ratele de mortalitate la bărbații afro-americani rămân de două ori mai mari decât în orice alt grup rasial. Barbatii hispanici și bărbații afro-americani prezintă o boală mai avansată. Mai mult, dovezile arată că 5-alfa reductaza poate fi mai activă la afro-americani decât la albi, ceea ce înseamnă că diferențele hormonale pot juca un rol. Cu toate acestea, contribuția independentă a rasei este dificil de izolat de efectele accesului la îngrijiri medicale, venit, educație și statusul de asigurare.
Barbatii afroamercani au cea mai mare incidenta a cancerului de prostata. In plus in SUA rata decesului prin cancer de prostata este de 2 ori mai mare la afroamericani comparativ cu barbatii albi. Incidenta cancerului de prostata este de 1,8 mai mare la barbatii negrii comparativ cu barbatii albi.
De exemplu, riscul de apariție al cancerului de prostată este deosebit de ridicat în rândul populației cu origine in Africa sub-sahariană, în timp ce riscul tinde să fie scăzut în multe populații asiatice. Riscul crescut la asiaticii care au migrat în Statele Unite sugerează importanța factorilor de mediu, în special dieta. Există și o predispoziție familială.
Cancerul de prostată este găsit, de asemenea, în timpul autopsiilor efectuate la bărbați decedati din alte cauze. Rata acestui cancer latent sau constatat la autopsie este mult mai mare decât cea a cancerului clinic. Interesant, prevalența formei latente sau de autopsie a bolii este similară la nivel mondial. Împreună cu studiile privind migrația, acest lucru sugerează că factorii de mediu joacă un rol de promovare semnificativ în dezvoltarea unui cancer clinic dintr-un precursor latent.
Sansa de a face cancer de prostata creste rapid dupa 50 de ani.
Un tata sau frate cu cancer de prostata dubleaza riscul pacientului de a face cancer de prostata. Riscul este mai mare pentru barbatii cu cateva rude apropiate afectate de cancer prostatic, in special daca rudele erau tinere cind au fost depistate cu cancer. Un individ care are doua rude de gradul I cu cancer de prostata, are o crestere de 9 ori mai mare in riscul pe viata de a face cancer prostatic.
Studiile efectuate la diferite populații au identificat câteva variante în regiunea 8q24 de pe cromozomul 8, care sunt asociate cu risc crescut de apariție a cancerului de prostată. Modificări genice pe cromozomul 1, cromozomul 17 și cromozomul X au fost găsite la unii pacienți cu antecedente familiale de cancer de prostată. Gena HPC1 cancerul de prostată ereditar 1 și gena PCAP predispozant pentru cancerul prostatic se află pe cromozomul 1, în timp ce gena cancerului uman de prostată se află pe cromozomul X. Barbatii cu antecedente familiale de cancer de prostata au un risc mai mare de a dezvolta cancer de prostata si de asemenea, este probabil sa apara cu ani mai devreme.
Mai multe rapoarte au sugerat un risc familial comun moștenit sau de mediu pentru cancerul de prostată și de sân. Mutațiile BRCA-2 cresc riscul pentru cancerul de prostată, care este mai agresiv și se dezvoltă la o vârstă mai mică. Un studiu a constatat că mutațiile germline în gena HOXB13 pot fi un factor de risc pentru cancerul de prostată. HOXB13 este o genă a factorului de transcripție homebox care este importantă în dezvoltarea prostatei. Varianta G84E a acestei gene, desi este rară, este semnificativ mai frecventă la bărbații cu cancer de prostată familial cu debut precoce decât la cei cu cancer de prostată non-familial cu debut tardiv. S-a constatat că bărbații cu sindrom Lynch au un risc crescut de două ori mai mare de cancer de prostată în comparație cu populația generală.
Vârsta medie la diagnostic a fost de 65 de ani. Dieta poate juca un rol in dezvoltarea cancerului de prostata.
Studiile epidemiologice au sugerat o varietate de factori alimentari care pot fi asociați cu boala, în special a aportului de grăsimi și a obezității. O dieta bogata in grasimi poate juca un rol in aparitia cancerului de prostata. Studiile au demonstrat factori de risc ai dietei diferiti pentru incidenta si pentru progresia cancerului de prostata. Rasa afro-americana, istoric familial pozitiv, consum scazut de rosii, consum crescut de acid alfa-linoleic se asociaza cu o incidenta crescuta de cancer de prostata.
Greutatea, indexul de masa musculara, activitatea fizica scazuta, fumatul, consum scazut de suc de rosii, aport crescut crescut de calciu si acid alfa linoleic, rasa afro-americana si istoric familial pozitiv s-a asociat cu faze avansate de cancer de prostata. Cauzele hormonale ale cancerului de prostată au fost, de asemenea, postulate. Ablatia androgenica cauzează o regresie a cancerului de prostată. În plus, ca dovadă indirectă a cauzelor hormonale, eunucii nu dezvoltă adenocarcinom prostatic.
Un studiu amplu care a comparat pacienții cu cancer de prostată cu martori nu au constatat diferențe semnificative în nivelurile de testosteron, dihidrotestosteron, prolactină, hormon de stimulare a foliculului sau estronă.
Modificările recunoscute încep cu proliferarea celulelor din glande, numite PIN neoplazie intraepiteliala prostatica , adesea găsite adiacent zonelor de atrofie inflamatorie proliferativa. PIN este definită prin prezenta celulelelor epiteliale citologic atipice sau displazice din cadrul acinilor cu aspect arhitectural benign si este subdivizata in PIN cu grad scazut si PIN cu grad inalt. Numai PIN de grad înalt este considerat un precursor pentru unele carcinoame invazive.
Pentru că PIN de grad inalt se dezvoltă în mod preferential în zona periferică a prostatei, din care provin cele mai multe tipuri de cancer, ea PIN precede dezvoltarea cancerului cu 10 ani sau mai mult si prostata cu zone extinse de PIN cu grad înalt tinde să aibă tumori multifocale.
Prin pierderea ulterioară a stratului bazocelular înconjurător al glandelor prostatice si dezvoltarea morfologiei celulare anaplazice cu pleomorphism nuclear si nucleoli proeminenti, tumora invadează membrana bazala, se extinde la nivel local si începe să metastazeze. Nu toate leziunile progreseaza la cancer de prostată invaziv pe perioada duratei de viată a gazdei.
Focare mici de acini atipici care expun unele, dar nu toate caracteristicile diagnostice de adenocarcinom sunt denumite proliferari mici acinare atipice ASAP , un predictor semnificativ al cancerului invaziv la biopsiile ulterioare ale prostatei. Termenul PIN devine din ce în ce mai puțin utilizat în favoarea proliferării acinare mici atipice ASAP , care este proliferarea de acini mici, de obicei, cu caracteristici care sugerează, dar nu sunt diagnostice de cancer. Există un continuum de la epiteliul prostatic normal până la carcinomul invaziv. Leziunile precursorilor pana la carcinom pot include neoplazia intraepitelială prostatică PIN și proliferarea acinară mică atipică ASAP.
Studiile clinice au sugerat că PIN-ul precede un carcinom cu cel puțin 10 ani. Acest concept este mai puțin acceptat în era modernă. Repetarea biopsiilor este recomandată în astfel de cazuri în decurs de luni. Preventia Desi cauzele cancerului de prostata nu sunt complet intelese, cercetatorii au gasit cativa factori care cresc riscul de aparitie al bolii. Unii factori de risc precum varsta, rasa si istoricul familial nu pot fi controlati, dar altii precum dieta saraca in acizi grasi saturati si carne rosie, dieta bogata in fructe si legume si cereale integrale poate reduce riscul pentru aparitia acestui tip de cancer la barbati. Rolul dietei si exercitiilor fizice în prevenirea cancerului de prostata. Este rezonabil să se recomande o dieta saraca in grasimi, exercitii fizice regulate si mentinerea unui BMI normal cu un efect modest în reducerea riscului de a dezvolta cancer de prostata.
Mai multe dovezi sugerează că ar putea exista unele beneficii pentru astfel de modificari ale stilului de viata dupa ce diagnosticul de cancer de prostată este stabilit.
Finasteride, un inhibitor competitiv al 5α-reductază 5αRI tip II, care blocheaza conversia testosteronului în dihidrotestosteron DHT în interiorul celulelor prostatice, este un medicament sigur si eficient, care reduce dimensiunea prostatei si ameliorează simptomatologia vezicala la barbatii cu hiperplazia benigna de prostata BPH. Prin urmare, era logic de a testa ipoteza ca finasteride, sau un alt 5αRI, ar putea preveni cancerul de prostata. Un studiu similar a fost efectuat cu dutasterida, o moleculă care blochează nu numai D1, ci și receptorii D2 din prostată. FDA a concluzionat că compromisul pentru utilizarea 5αRI la bărbati sănătosi, asimptomatici ar fi aparitia unui cancer de grad înalt suplimentar pentru fiecare trei sau patru tipuri de cancer cu grad scazut cu potential clinic incert prevenite si nu a recomandat aprobarea acestui medicament pentru chemopreventia cancerului de prostata.
Posibil din acest motiv, când conceptul de chemopreventie a cancerului de prostată prin 5-alfa reductaza a fost adus în fața FDA în , FDA nu a aprobat medicamentele pentru această indicație.
La 9 iunie , FDA a anunțat revizuirea informațiilor de prescriere pentru inhibitorii 5-alfa reductazei pentru a include un avertisment referitor la o incidență crescută a cancerului de prostată de grad înalt la bărbații care au luat dutasteridă sau finasteridă comparativ cu placebo. Au fost dezvoltate modele care combină stadiul clinic determinat de constatările DRE , scorul Gleason și nivelul PSA, în încercarea de a anticipa mai bine ce bărbați au cancer limitat la organ, spre deosebire de cei care pot avea extensie locală.
În plus, aceste modele pot fi utilizate pentru a prezice timpul până la recidiva biochimica și timpul până la dezvoltarea bolii metastatice clinice la pacienții cu nivel PSA in creștere. Tabelele Partin , actualizate de experții de la Johns Hopkins în ianuarie , reprezintă o altă nomogramă pentru estimarea diseminarii și prognosticului cancerului de prostată.
Tabelele actualizate arată că anumite categorii de bărbați care anterior nu erau considerați a avea un prognostic bun de exemplu cei cu scor Gleason 8 de fapt, pot fi vindecati cu o intervenție chirurgicală. Evaluarea riscului pentru cancerul de prostată CAPRA se calculează pornind de la nivelul PSA, scorul Gleason, procentul esantioanelor de biopsie pozitive pentru cancer, stadiul clinic al tumorii și vârsta pacientului la diagnosticare.
Scorul CAPRA s-a dovedit a fi corect pentru prezicerea metastazelor, a mortalității specifice cancerului și a mortalității de toate cauzele. Informațiile necesare includ vârsta, scorul PSA, etnia, istoricul familial, constatările DRE pozitive sau negative și rezultatele bioptice anterioare pozitive sau negative. După ce aceste valori sunt introduse, calculatorul prezice șansele pentru cancer de prostata, cancer de prostată de grad scazut și de grad înalt.
Intenția este de a ajuta la luarea deciziilor privind tratamentul. În cazuri rare, tumora are o morfologie neuroendocrină; in astfel de cazuri se crede că neoplasmul a apărut din celulele stem neuroendocrine care sunt prezente în mod normal în prostată sau din diferențierea aberanta în timpul transformării celulelor.
Deși schimbarea arhitecturii glandulare reprezentată de scorul Gleason este în prezent cel mai utilizat parametru histologic, aceasta nu este singura schimbare histologică care poate fi observată în cazurile de cancer de prostată. Într-adevăr, se pot observa schimbări notabile în morfologia celulară și nucleară, ploidia ADN, diferențierea neuroendocrină și vascularitatea și pot avea semnificație prognostică. Arhitectura glandei rămâne normală, însă straturile epiteliale devin multistratificate și aglomerate.
La nivel celular, nucleul devine mare, iar nucleoli sunt vizibili.
Termenul PIN devine din ce în ce mai puțin utilizat în favoarea proliferării acinare atipice ASAP , care este proliferarea de acini mici, de obicei, cu caracteristici care sugerează, dar nu sunt diagnostice de cancer. El deriva din celulele acinare ale prostatei. Carcinoamele tind sa fie multifocale si prezinta un tipar glandular heterogen de crestere maligna. Adenocarcinomul de prostata este gradat histologic conform sistemului Gleason, acordându-se punctele de la 1 la 5 pentru 2 tipuri histologice predominante din cancerul de prostata.
Cele 2 punctaje sunt adunate si determina scorul Gleason notat de 2 la Scorul Gleason: — reprezinta un adenocarcinom bine diferentiat, — 7 un adenocarcinom moderat diferentiat, — un adenocarcinom slab diferentiat. Carcinomul endometrioid. Acesta varianta este mai agresiva decât adenocarcinomul simplu. Se asociaza cu metastaze si are un prognostic prost. Carcinomul cu celule în inel cu pecete are un prognostic prost.
Comedocarcinomul aminteste adenocarcinomul slab diferentiat si are un prognostic prost.
Carcinomul adenochistic 7. Markerii serici, fosfataza acida si PSA antigenul specific de prostata sunt normali. Carcinomul primar cu celule tranzitionale ale prostatei. Nu raspunde la terapie hormonala, dar raspunde la chimioterapie 9. Limfom malign Metastaze în prostata de la alte cancere sunt rare : leucemia acuta limfoblastica, extensia de la un cancer rectal sau vezical. Sistemul de clasificare Gleason este utilizat pentru a ajuta la determinarea prognosticului în cancerul de prostată. Se bazează pe evaluarea histologică a probelor de biopsie tumorală. Gradul Gleason se bazează pe gradul în care epiteliul are o structură normală glandulară.
Gradul progresează de la mai puțin malign la mai malign. Un grad Gleason 1 indică un model aproape normal, iar gradul 5 indică absența oricărui model glandular.
Această schemă de trăsături caracteristice histologice depinde în mare măsură de calitățile și experiența patologului și este supusă unui anumit grad de variație individuală. Modelul predominant și cel de-al doilea model cel mai des întâlnit, sunt clasificate de la 1 la 5. Suma acestor două clase este denumită scorul Gleason.
Punctajul bazat pe cele două modele cele mai comune este o încercare de a influența heterogenitatea considerabilă în cazurile de cancer de prostată. În plus, s-a constatat că această metodă de notare este superioară pentru prezicerea rezultatelor bolii, comparativ cu utilizarea doar a claselor individuale. Pentru adenocarcinoame, gradul de diferentiere are o semnificatie prognostica si anatomopatologii judeca specimenele de biopsie, utilizând sistemul de gradare Gleason, care evaluează detaliile arhitecturale ale glandelor maligne sub microscop cu magnificare scazuta spre medie.
Cinci modele distincte de crestere de la bine diferentiat la slab diferentiat au fost initial descrise de Gleason folosind o scală de la 1 la 5.
Tumorile cu modelul patern 1 au fost considerate cele mai diferentiate, cu formare glandulara discreta, în timp ce modelul 5 de leziuni a fost cel mai nediferentiat cu celule dezorganizate, libere si disparitia completă a arhitecturii glandulare. Cancerul de prostata are tendinta de a fi heterogen, cu două sau trei modele paternuri ce pot sa apara într-o prostată.
În cazul în care sunt vazute trei modele Gleason într-o singură biopsie, abordarea acceptată este de a desemna cea mai mare zona ca paternul primar si gradul cel mai inalt ca patern secundar pentru a ajunge la scorul Gleason. Sistemul de gradare Gleason este, de asemenea, folosit pentru a aloca grading Gleason specimenelor dupa prostatectomie radicala RP , cu unele modificări. Atunci când patologul inspectează toate zonele de cancer la nivelul prostatei, nu este neobisnuit să se identifice mai mult de două modele Gleason. Evaluările scorurilor Gleason s-au schimbat considerabil în ultimii ani.
S-a observat rareori scorul , în timp ce Gleason 7 este raportat mai des. Predomina lipsa glandelor si o componenta mai mică de glande bine formate.
Diagnosticul în astfel de cazuri se bazează pe anomaliile antigenului specific prostatic PSA sau pe constatările privind examenul digital rectal tuseu rectal. În plus, cancerul de prostată poate fi o constatare patologică incidentală atunci când țesutul este îndepărtat în timpul rezecției transuretrale pentru a trata simptomele obstructive din hiperplazia benignă de prostată. În epoca pre-PSA, pacienții cu cancer de prostată prezentau frecvent simptome care includeau acuze urinare sau retentie urinara, dureri lombare și hematurie. În prezent, cu screeningul PSA, cele mai multe tipuri de cancer de prostată sunt diagnosticate într-o etapă asimptomatică.
Atunci când apar simptome, pot fi cauzate și de alte boli in afara cancerului de prostată. De exemplu, polakiurie urinarea frecventa , mictiune imperioasa și scăderea fluxului de urină sunt adesea secundare hiperplaziei benigne de prostată.
Cancerul avansat de prostată rezulta din orice combinație de diseminare locală limfatică, hematogenă sau contiguă. Evenimentele scheletale sunt deosebit de frecvente, deoarece cancerul de prostată are o predilecție puternică pentru metastazare la nivelul osului. Simptomele uremice pot apărea din cauza obstrucției ureterale cauzate de creșterea locala prostatică sau de adenopatia retroperitoneală secundară metastazei ganglionare. Examinarea fizică nu poate distinge în mod fiabil boala benigna de prostata de cancerul de prostata.
În consecință, este necesară o biopsie pentru a stabili un diagnostic. Din păcate, se produc adesea rezultate false-negative, astfel încât biopsiile multiple ar putea fi necesare. În cazul în care se suspectează cancer, determinarea dacă boala este localizată sau extinsa în afara capsulei este importantă pentru planificarea tratamentului. Disparitia santului lateral sau implicarea veziculei seminale indică adesea boala avansată la nivel local.
Trebuie efectuată o examinare neurologică, incluzând determinarea tonusului sfincterului anal extern , pentru a ajuta la detectarea compresiunii posibile a măduvei spinării. Constatările, cum ar fi parestezii sau epuizarea, sunt totuși neobișnuite. Majoritatea cancerelor incipiente nu determina niciun simptom, dar unele semne incipiente pot fi urinarea frecventa, in special noaptea, singe in urina, dificultate la inceperea urinarii sau inabilitatea de a urina si urinare slaba sau dureroasa.
Ulterior apar semne de boala avansata: polakiurie cu nicturie, tenesme vezicale, jet urinar slab, hematurie terminala. Rar adenopatii inghinale cu edeme bilaterale ale membrelor, dureri osoase datorita metastazelor. DRE este dependent de examinator, iar examinările în serie în timp sunt cele mai bune. Un nodul prostatic este suspect pentru malignitate și justifică evaluarea.
În plus, constatările, cum ar fi asimetria, diferența în textura și consistenta scazuta, sunt indicii importante și ar trebui să fie luati în considerare împreună cu nivelul PSA.
Modificarea consistentei prostatei în timp sugerează, de asemenea, necesitatea unei biopsii. Chisturile sau litiaza nu pot fi diferențiate cu precizie de cancer numai pe baza constatărilor DRE.
Prin urmare, se menține un indice ridicat de suspiciune pentru tulburările noncanceroase dacă rezultatele DRE sunt anormale. De cele mai multe ori, adenomul de prostată apare în cea de-a doua etapă de creștere. Adenomul de prostată apare atunci când celulele prostatei încep să se multiplice, fapt care duce apoi la inflamarea prostatei și la modificarea actului micțional, prin blocarea fluxului urinar. Pe măsură ce prostata crește, va pune presiune pe pereții uretrei, iar vezica urinară își pierde capacitatea de a se goli complet. Îngustarea uretrei, retenția de urină și golirea incompletă a vezicii sunt câteva dintre problemele asociate cu adenomul de prostată. Chiar dacă adenomul de prostată și cancerul de prostată pot avea simptome similare, aceste două afecțiuni sunt diferite.
Adenomul de prostată este benign și, în același timp, nu crește riscul de apariție a cancerului de prostată. Cancerul de prostată este o boală mult mai serioasă care necesită tratament specializat. În cazul adenomului de prostată, simptomele se pot ameliora fără tratament și prin menținerea unui stil de viață sănătos. Cauzele care duc la apariția adenomului de prostată nu sunt încă stabilite cu exactitate. Adesea, această afecțiune este asociată cu înaintarea în vârstă și cu modificările nivelului de hormoni. Organismul bărbaților produce o cantitate ridicată de testosteron, hormonul masculin, dar și o cantitate mai mică de estrogen, hormonul feminin.
Pe măsură ce înaintează în vârstă, cantitatea de testosteron din sânge scade, ceea ce face ca nivelul de estrogen să fie ridicat. Acest factor poate contribui la multiplicarea celulelor prostatei. O altă cauză este legată de creșterea nivelului de dihidrotestosteron, hormon masculin care are un rol important în dezvoltarea prostatei.
Atunci când nivelul de testosteron din sânge începe să scadă, nivelul de dihidrotestosteron crește și se acumulează în prostată. Acest factor poate accelera multiplicarea celulelor prostatei. De regulă, bărbații care au trecut printr-o intervenție de îndepărtare a testiculelor orhiectomie la o vârstă fragedă nu vor dezvolta mai târziu adenomul de prostată.
Aceste complicații nu sunt frecvente în rândul bărbaților care suferă de adenomul de prostată, dar pot pune în pericol sănătatea dacă nu este urmat un tratament care să amelioreze simptomele. La început, simptomele asociate cu prostata mărita sunt destul de ușoare, dar se pot agrava dacă nu sunt ameliorate la timp. Cele mai frecvente simptome ale adenomului de prostată sunt:
Nevoia frecventă de a urina este una dintre cele mai comune manifestări ale adenomului de prostată și poate să apară la interval de una sau două ore, în special pe timpul nopții. Totuși, dimensiunea prostatei nu determină neapărat severitatea simptomelor.
Chiar dacă prostata s-a mărit foarte mult, simptomele pot fi minore, în timp ce bărbați cu prostata ușor mărita pot avea simptome severe. În unele cazuri, simptomele se pot ameliora cu trecerea timpului. Simptomele mai puțin comune pot include infecții urinare, incapacitatea de a urina sau urinare cu sânge. Incapacitatea de a urina reprezintă urgență medicală și necesită control medical imediat.
Diagnosticarea adenomului de prostată presupune o anamneză istoric medical și examinara fizică a pacientului.
Stadiul clinic T trebuie să fie evaluat prin DRE. RMN-ul ofera o stadializare mai precisa a T si poate informa tehnica chirurgicala, atât în ceea ce priveste menajarea nervilor si excizia largă a zonelor de extensie extra-prostatică potentiala. X Std. II B T2c.
Clasificarea Whitmore-Jewett Clasificarea Whitmore-Jewett împarte cancerul de prostată în 4 stadii, A-D, după cum urmează: stadiul A — tumora este prezentă, dar nu poate fi detectată clinic stadiul B — Tumora poate fi simțită la examenul fizic, dar nu a diseminat în afara capsulei prostatice stadiul C — Tumoarea s-a extins prin capsula stadiul D — Tumora a diseminat în alte organe Adenocarcinom de prostata ulei esential pentru Whitmore-Jewett nu mai este utilizată pe scară largă, deoarece cancerul de prostată nu progresează neapărat într-o manieră secvențială. Cu toate acestea, s-a considerat că stratificarea suplimentară a stadiului D de către Crawford și Blumenstein a îmbunătățit clasificarea și înțelegerea unui subgrup de pacienți care au cancer de prostată insensibil la hormoni. Stadializarea este după cum urmează: stadiul D1 — Implicarea ganglionilor limfatici pelvieni stadiul D1. Estimarea speranței de viață este posibilă pentru grupuri de oameni, dar constitue o provocare pentru o anumita persoana.
Speranța de viață poate fi estimată prin utilizarea tabelelor Social Security Administration Estimare Speranta de Viata-www. Observarea presupune monitorizarea evoluției bolii, cu speranța terapiei paliative in cazul dezvoltarii simptomelor sau o modificare a examenului Adenocarcinom de prostata ulei esential pentru sau PSA care sugereaza ca simptomele sunt iminente. Spre deosebire de supravegherea activă, programele de Adenocarcinom de prostata ulei esential pentru nu implica biopsii. Supravegherea activă presupune monitorizarea în mod activ in cursul bolii cu speranța de a interveni cu terapia curativă în cazul în care cancerul progreseaza. In cazul asocierii mai multor factori de risc se comuta la grupul de risc crescut. TDA ca tratament primar pentru cancerul de prostata localizat nu îmbunătăteste supravietuirea si nu este recomandata. Sansele de vindecare sunt egale prin ambele modalitati.
Cancerul de Prostata
Adenomul de prostată, cunoscut și sub denumirea de hipertrofie prostatică benignă, este una dintre cele mai întâlnite afecțiuni în rândul bărbaților. Aceasta apare în special după vârsta de de ani și împiedică buna funcționare a sistemului urinar. În unele cazuri poate provoca probleme ale vezicii, tractului urinar și rinichilor. Află în cele ce urmează care sunt cauzele care duc la apariția adenomului de Adenocarcinom de prostata ulei esential pentru, cum se manifestă și cum poate evolua în timp, dar și cum poate fi tratat. Prostata este un organ glandular și fibromuscular care face parte din sistemul reproducător al bărbaților.